de Silviu Ghering

Alessandro Volta s-a născut în orașul italian Como, într-o familie nobilă. A studiat în școlile publice din orașul său, intrând apoi, în 1758, la colegiul iezuit. De la vârsta de 14 ani începe să fie atras de știință și refuză să urmeze cariera bisericească dorită de părinții săi, o tradiție în familia sa. În anul 1769 publică prima sa lucrare despre electricitate, subiect științific la modă în vremea sa, numită „De vi attractiva ignis electrici” (în traducere liberă din latină „Forța de atracție a focului electric”), care atrage atenția asupra sa și îl ajută să obțină postul de profesor de fizică la liceul din Como, unde a activat între anii 1774 și 1779. În paralel cu activitatea de profesor, Volta își continuă studiile și experimentele, devenind cunoscut în domeniu, iar în anul 1779 obține numirea în funcția de profesor la Universitatea din Pavia, unde își continuă munca în domeniul electricității și face o serie de invenții revoluționare, care îi aduc importante distincții, printre care Legiunea de onoare, cea mai înaltă distincție civilă și militară franceză, sau medalia Copley, una dintre cele zece medalii pe care le oferă „Royal Society of London for the Improvement of Natural Knowledge” („Societatea Regală din Londra pentru îmbunătățirea cunoștințelor despre natură”).

În 1801, Napoleon îl invită la Paris și îi acordă statutul de membru al Institut de France, instituție academică franceză care cuprinde toate academiile din Hexagon, de la cea de științe la cea de belle arte, și îl numește conte, iar în 1810, senator al Lombardiei. Contribuția sa în domeniul fizicii, al electricității în special, a fost deosebit de importantă, constituind punctul de plecare pentru numeroase cercetări și descoperiri ulterioare. A făcut cercetări și în domeniile chimiei (în 1778 a fost primul savant care a izolat metanul, principalul constituent al gazului natural) şi al meteorologiei (a inventat electrometrul, instrument de măsurare a electricității atmosferice). Cea mai mare onoare a primit-o din partea comunității oamenilor de știință, care, în cinstea sa, au numit volt unitatea de măsură pentru tensiunea electrică, tensiunea electromotoare și diferența de potențial. S-a retras în 1819 la proprietatea sa din satul Camnago, Como, Italia, numit acum Camnago Volta în onoarea sa, unde a murit la 5 martie 1827, la scurt timp după împlinirea vârstei de 82 de ani.