de Silviu Ghering

Publius Ovidius Naso, cunoscut în română sub numele de Ovidiu, s-a născut la 20 martie 43 î.Hr., în orașul Sulmo (astăzi Sulimona), în centrul Italiei, la 140 de kilometri de Roma, într-o străveche familie de cavaleri. Tatăl său aparținea nobilimii și dorea să-l facă funcționar public. La 13 ani a fost trimis la Roma, împreună cu fratele său mai mare cu un an, pentru a primi o cât mai bună educație la „școala retorilor”. În jurul vârstei de 18 ani a citit în public primele sale compuneri poetice. După terminarea studiilor de retorică, a plecat să se instruiască în „cetatea lumină” a Greciei, Atena, apoi și-a completat cunoștințele într-o lungă călătorie în Asia Mică și în Sicilia. Întors la Roma, a intrat în magistratură, unde a ocupat diferite funcții minore, dar a renunțat repede la cariera judecătorească și politică, pentru că-i răpeau, după cum mărturisea, „răgazul datorat muzelor”. A intrat în cercul literar condus de Messalla Corvinus și a dus o viață extravagantă, lipsită de griji, în mijlocul protipendadei romane.

Poeziile sale erau pe placul înaltei societăți și printre protectori se afla însuși împăratul Augustus. După moartea lui Horațiu (8 î.Hr.), cel mai important poet din „perioada de aur” a literaturii romane (Secolul lui Augustus), a devenit cel mai cunoscut și mai apreciat poet din capitala imperiului. În toamna anului 8 d.Hr., în timp ce se afla pe insula Elba, în mod neașteptat, fără o hotărâre prealabilă a Senatului, împăratul Augustus l-a exilat la Tomis (acum Constanța), pe țărmul îndepărtat al Mării Negre. Forma de exil la care a fost supus era relativ ușoară (relegatio), nu-l făcea un proscris în afara legii și îi permitea să-și păstreze averea. Cauzele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Motivul este necunoscut și astăzi, dar a pornit de la nenumăratele povești amoroase, majoritatea adultere, pe care le cu- noștea sau la care chiar participase. El însuși scria că pretextul ar fi fost „carmen et error”, o poezie și o greșeală. A făcut numeroase încercări să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes și, chiar după moartea acestuia, urmașul său Tiberius nu l-a rechemat la Roma. Ar fi murit în anul 17 d.Hr., la Tomis, unde a fost și înmormântat, dar nici această dată, nici locul mormântului nu se știu cu siguranță. Consiliul Local de la Roma a decis revocarea exilului său la 17 decembrie 2017, după 2.000 de ani de la moartea sa.