de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu

De la Albert Einstein încoace nu a existat un om de știință care să aprindă mai mult imaginația semenilor. Stephen Hawking a încetat din viață, dar a întors pentru totdeauna ochii omenirii spre posibilitățile infinite ale Cosmosului. Dintr-un scaun rulant și cu un diagnostic necruțător.

Milioane de persoane i-au urmărit și i-au preluat ideile

Stephen Hawking a fost una dintre cele mai strălucite personalități științifice ale lumii contemporane. Trecerea sa în neființă, la vârsta de 76 de ani, prilejuiește un bilanț uluitor: omul imobilizat într-un scaun cu rotile și incapacitat de o afecțiune teribilă a schimbat pentru totdeauna cosmologia modernă, iar audiența sa a însumat milioane de oameni care i-au urmărit și i-au preluat ideile și noțiunile științifice. De exemplu, în câteva zile de la lansarea online a tezei sale de doctorat din 1965, la finalul anului 2017, intitulată „Properties of expanding universes” („Proprietățile universurilor extensibile”), lucrarea fusese accesată de două milioane de persoane, nota BBC la acel moment.

A sfidat moartea timp de 50 de ani

Născut la 8 ianuarie 1942, la Oxford, într-o familie cu mijloace materiale modeste, dar care punea mare preț pe educația academică, Stephen și-a început studiile universitare la Oxford, la 17 ani. Considera cursurile „ridicol de ușoare”, profesorii săi amintindu-și că Stephen nu avea nevoie „decât să știe că un lucru era posibil, în rest nu-l interesa cum îl făceau alții”. Era, de asemenea, foarte pasionat de muzica clasică și de domeniul științifico-fantastic. Dar încă din ultimul an de studiu începea să perceapă semnele subtile ale unei boli care avea să-i schimbe complet viața. La 21 de ani era diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică, denumită şi boala Lou Gehrig, maladie paralizantă care l-a imobilizat progresiv. De la un moment dat, Stephen Hawking a rămas dependent de scaunul cu rotile şi a comunicat prin intermediul unui computer şi al unui sintetizator vocal. Demn de menționat este faptul că pacienţii diagnosticaţi cu boala de care a suferit Hawking trăiesc, în medie, trei ani, cu doar 10% dintre aceştia reuşind să supravieţuiască mai mult de un deceniu. Cu toate acestea, celebrul fizician a depăşit cu mult speranţele medicilor.

„Vreau să înțeleg complet Universul”

Diagnosticul teribil nu a făcut decât să-i dea un imbold pentru viață lui Hawking. „Deși viitorul meu era umbrit de un nor negru, am descoperit, spre marea mea surpriză, că iubeam viața mai mult, chiar în aceste condiții. Am început, așadar, să-mi aprofundez cercetările”, declara fizicianul. Așa a început o călătorie care a schimbat din temelii percepția oamenilor din toată lumea despre Cosmos. „Scopul meu este foarte simplu: vreau să înțeleg complet Universul”, spunea fizicianul. A luptat mult cu boala, a amânat cât a putut instalarea în scaunul cu rotile, purtând cârje, apoi, când mersul nu a mai fost posibil, a devenit celebru la Cambridge „pentru felul nebunesc în care conducea mașina, pentru că avea obiceiul să treacă cu roțile la milimetru de vârfurile pantofilor studenților și pentru că uneori se rotea amețitor cu scaunul la petrecerile din campus”, notează „The Guardian”.

Șef al catedrei de matematică la Cambridge, post deținut cândva de Sir Isaac Newton

În anii ’70, Hawking începea să devină cunoscut pe plan internațional grație cercetărilor sale. Nu era ceva întâmplător: potrivit colegilor cu care lucra la elaborarea teoriei „Big Bang”, fizicianul „credea că nu mai are mult de trăit și încerca să obțină cât mai mult în răstimpul rămas, pe care îl considera foarte scurt”. Iar în 1974, cu ipoteza că găurile negre radiază căldură, Hawking stârnea una dintre cele mai aprinse dezbateri la nivel mondial din cosmologie. Descoperirile sale ulterioare în domeniu îl făceau membru al Societății Regale la vârsta de doar 32 de ani. Cinci ani mai târziu era șef al catedrei de matematică la Cambridge, unul dintre cele mai prestigioase posturi din învățământul insular, deținut cândva de însuși Sir Isaac Newton.

Cartea „Scurtă istorie a timpului” a intrat în Guinness Book

Hawking a continuat să uimească lumea academică cu teoria „inflației cosmice” și cu alte lucrări până în 1988, când cartea sa, „A brief History of Time” („Scurtă istorie a timpului”), l-a transformat într-un adevărat star mondial. Nicio carte de ştiinţă nu s-a bucurat vreodată de popularitatea acesteia - timp de mai bine de patru ani s-a aflat pe lista de bestselleruri din „Sunday Times”, mai mult decât orice alt volum, intrând în Cartea Recordurilor. Tradusă în 40 de limbi și vândută în peste 10 milioane de exemplare, cartea lui Hawking a îndreptat ochii întregii lumi, chiar ai cititorilor nefamiliarizați cu fizica, asupra a ceea ce este dincolo de cer.

Premiul Nobel lipsește din colecția de distincții

Hawking a primit numeroase distincții prestigioase pentru descoperirile și cercetările sale, deși Premiul Nobel lipsește din colecție. Este considerat un vârf al cosmologiei contemporane. A ținut conferințe și în fața oamenilor de rând, și în fața personalităților de rangul cel mai înalt. A explicat „regulile” Universului la Casa Albă, a primit Medalia Libertății de la președintele Barack Obama, a apărut în producții cinematografice, documentare și artistice, și mai ales și-a folosit vizibilitatea pentru a atrage atenția omenirii că șansa sa de supraviețuire este colonizarea altor planete sau că inteligența artificială ar putea sfârși prin a deveni o sentință în ziua în care vor apărea armele autonome.

„Cel mai mare inamic al cunoașterii nu este ignoranța, ci iluzia cunoașterii“

„Acolo unde există viață există și speranță“

„Oamenii tăcuți au cele mai zgomotoase minți“

Două mariaje şi trei copii

În viața personală, Hawking a avut toate bucuriile unui om sănătos. La doi ani după diagnostic se căsătorea cu iubita sa din liceu, Jane Wilde, care i-a dăruit trei copii - Robert, Lucy și Timothy. Ea era cea care, după două decenii, avea să ia o decizie majoră referitoare la viața lui Stephen. Fizicianul s-a îmbolnăvit grav, iar medicii i-au cerut lui Jane permisiunea de a opri aparatele care îl țineau în viață. Soția sa a refuzat. Hawking a fost transportat la un spital din Cambridge, unde i s-a făcut o traheotomie care l-a readus la viață și la știință, chiar dacă i-a distrus vocea. În 1991, Jane a divorțat de fizician, dar ulterior a scris o carte despre viața alături de el. Patru ani mai târziu, Hawking se recăsătorea cu Elaine Mason, o fostă asistentă care îl îngrijise cândva. Mariajul a durat 11 ani, timp în care au planat bănuieli că Hawking ar fi fost agresat în propria locuință, dar omul de știință a negat permanent că Elaine ar fi fost implicată în așa ceva.