de Carmen Ciripoiu şi Eduard Popa
A simțit gheara morții scrijelindu-i spatele de luni bune, de când a devenit pacienta Spitalului Elias. Așteptarea unei minuni a fost grea nu doar pentru familia care i-a fost alături, ci pentru toți românii care au înălțat zeci de rugăciuni. Din nefericire, toți cei care au iubit-o pe Ionela Prodan sunt prinși acum într-un amalgam de gânduri, de amintiri și de lacrimi, ce se amestecă și îi înconjoară ca un fum și nu îi lasă să respire. Marea doamnă a cântecului popular românesc, căreia Dumnezeu i-a dat darul suprem, acela de a alina inimile celor îndurerați, a plecat la îngeri la 70 de ani. Trecând și biruind furtunile vieții cu rugăciune și smerenie, a ales să treacă la dreapta Domnului, nu înainte de a-i învăța pe toți să iubească și să ierte.
A avut o mare durere: nu și-a cunoscut tatăl
În seara zilei de 16 aprilie, inima Ionelei Prodan s-a oprit. Și, odată cu ea, și timpul. Una dintre cele mai iubite mame, bunici, femei, cântărețe și-a încheiat misiunea pe Pământ. A respins boala nemiloasă care a măcinat-o ca pe un urât, nu i-a păsat de moarte, nu a crezut că aceasta va putea veni, dar într-un final maladia cumplită la ficat și la pancreas i-a măcinat trupul, și nici măcar cele mai bune tratamente nu și-au mai făcut efectul. A fost puternică și strălucitoare și a plecat la Domnul înconjurată de cea care a adorat-o: fiica sa, Anamaria. O singură mare durere a avut marea cântăreață în viață, faptul că nu și-a cunoscut niciodată tatăl, care a trecut la cele veșnice cu doar două luni înainte ca ea să vadă lumina zilei, așa cum a declarat, cuprinsă de durere: „Tatăl meu a murit înainte cu două luni să mă nasc, iar eu, fiind al treilea copil, am fost cel mai dorit, pentru că eram fată. Înaintea mea s-au născut doi frați, unul mai mare cu nouă ani decât mine, celălalt, cu șapte ani, iar ei m-au cam crescut, pentru că mama trebuia să muncească. (…) Una dintre dorințele mamei a fost ca, după moartea sa, să fim toți frații împreună”.
„Hăinuțe frumoase nu aveam, că mama nu avea bani să-mi dea”
A fost obișnuită de micuţă cu greutățile, însă momentul cel mai dureros a fost când pe ceilalți copii îi strigau mamele, iar pe ea nu avea cine, pentru că acea care i-a dat viață a fost mereu la muncă. Dar acest lucru a întărit-o, iar singura preocupare a sa a fost să nu ia note sub 8, ca să nu-și piardă bursa. „Țin minte că nici hăinuțe frumoase nu aveam, că mama nu avea bani să-mi dea, purtam sandale de pânză primăvara, vara și toamna, teniși până spre miezul iernii, apoi mai purtam ghetuțe. Cizmulițe n-am avut niciodată în școală. Aveam un pulover gros, făcut de mama în cârlig, și cu acela mergeam iarna, palton nu aveam. Nu mergeam nici la discotecă sau în baruri, precum alte fete. Singura distracție era să merg la film, la matineu, unde aveam bilet redus la jumătate de preț cu carnetul de student și unde ajungeam pe jos, că nu aveam bani de troleibuz. Nici televizoare nu erau pe vremea aceea, deci erau condițiile ideale pentru a învăța. Mama îmi spunea mereu că n-are putere financiară, dar că o să-mi pot face eu dacă învăț carte”, a declarat Ionela Prodan într-un interviu de suflet acordat revistei „Taifasuri”.
Văduvă la 42 de ani
După ce a absolvit clasa a VIII-a, Ionela Prodan a terminat liceul la Dăbuleni, unde a fost luată de mama sa. Deși visul vieții sale a fost să devină artistă, mama nu a înțeles-o, pentru că „se temea să-și imagineze că mă duc să cânt la mese”. A ajuns la facultate la Craiova și a terminat ulterior Istorie-Geografie și Istorie-Filosofie. În ceea ce privește marea dragoste, Ionela Prodan a mărturisit, în același interviu acordat revistei „Taifasuri”, că nu a cunoscut niciodată „iubirea aceea cu flăcări, cu năbădăi, cum am auzit la alte fete. N-am trăit-o. La mine a fost mai mult o teamă față de partea bărbătească la începuturile mele”. Chiar dacă a avut parte de o căsnicie frumoasă și fericită, cântăreața s-a căsătorit fără să-și cunoască soțul. A făcut nunta la doar trei zile după ce a făcut cunoștință cu bărbatul căruia i-a dăruit ulterior două fete superbe, Anamaria şi Anca, fără să știe câți ani are acesta sau cum îl cheamă. Și, la doar 42 de ani, când trebuia să se bucure de viață, soarta i-a dat o palmă: „Aveam 42 de ani când a murit soțul meu, iar Anamaria m-a îndemnat să-mi refac viața, spunându-mi că ea și Anca nu pot fi întotdeauna lângă mine”.
A primit mașini cu flori, pe care le-a împărțit cu Ion Dolănescu
Ionela Prodan a ajuns în București „grație marelui etnomuzicolog Harry Brauner, care nu avea copii și, împreună cu soția sa și cu sora acesteia, soția academicianului Grigore Moisil, m-au «adoptat». Aveam câte o cameră în casa fiecăruia. Harry Brauner m-a prezentat multor folcloriști importanți, care m-au sfătuit de bine”. S-a integrat ușor în lumea bună, „cât se poate de solid, cu prestanță”, și în scurt timp a ajuns să aibă un cuvânt foarte important de spus în muzica populară românească. Cunoscută și în egală măsură adulată de public, Ionela Prodan a avut o colaborare senzațională cu Ion Dolănescu: „Primeam mașini cu flori la spectacole și le împărțeam: «Acela a fost al meu. Ăsta e al meu. Pe-ăsta îl iau eu, pe astea le iei tu!». Și stăteam câte o jumătate de noapte să-mi pun florile în apă, așa mă bucuram când vedeam casa plină...”. S-a ghidat după un singur principiu de viață, seriozitatea, și izbânda a fost cea care i-a luat orice durere și apăsare. Chiar dacă Ionela Prodan a recunoscut că nu a fost îngăduitoare cu nimeni de-a lungul vieții, iubirea pentru nepoți a fost fără limite, cuprinzându-le micuțele mâini pentru o vreme și inimile pentru o veșnicie.
Distinsă cu Ordinul „Meritul Cultural“ în grad de Comandor
Ionela Prodan a fost realizatorul emisiunii de folclor „Din bucata mea de pâine”, de la Radio România, apoi a prezentat la postul de televiziune Tele 7abc alte două emisiuni de mare succes: „Îți mai aduci aminte, doamnă” și „Cântecul și casa lui”, iar în perioada 2001-2004 a coordonat Departamentul de promovare a culturii tradiționale din cadrul Ministerului Culturii. Pentru meritele sale deosebite în cultura românească, Ionela Prodan a fost distinsă în anul 2002 cu Crucea Națională Serviciul Credincios clasa a III-a, iar un an mai târziu a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor. În anul 2013 a fost numită reprezentant special pentru Românii de Pretutindeni și corodonator al programului „Cunoaşte România prin cultura sa tradiţională”, iniţiat şi derulat de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.