de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Fenomen natural care nu lasă pe nimeni indiferent, curcubeul are în spate povești dintre cele mai interesante și o serie de curiozități.
Spectrul, „dezlegat” în secolul al XVII-lea
Minunatul curcubeu poate părea un fenomen obișnuit, dar are darul de a entuziasma și de a înveseli. Este spectaculos, generează optimism și uneori are un aspect de-a dreptul magic. Dar ce știm de fapt despre curcubeu? Iată câteva detalii cel puțin surprinzătoare. În Grecia Antică se credea că fenomenul este o cale prin care zeița Iris îi lega pe muritori de Olimp. Deși prezent în mai toate culturile și mitologiile, curcubeul nu a fost „dezlegat” științific decât în secolul al XVII-lea. Dacă la început Homer credea că un curcubeu este alcătuit doar din culoarea violet, filosoful Xenophan a mai adăugat două - roșu și galben verzui. Aristotel însuși era de acord cu această variantă. În timpul Renașterii, oamenii de știință au concluzionat că un curcubeu cuprinde cinci culori: roșu, galben, verde, albastru, violet. În 1637, matematicianul și cărturarul René Descartes descoperea că un curcubeu este de fapt lumina Soarelui „spartă” în diferite culori. În fine, în 1666, Newton adăuga indigo și orange spectrului curcubeului. În tradiția românească, secvența culorilor este adesea prezentată astfel: roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet, memorată sub forma acronimului ROGVAIV. Ordinea culorilor este de la roșu în exteriorul arcului la violet în interior.
Reflexie și refracție, în același fenomen
Aceasta a fost doar baza explicării fenomenului, întrucât în prezent se știe că nu există un număr dat de culori în interiorul unui curcubeu. În plus, practic el nu există, este doar un fenomen optic. „Fiecare picătură de ploaie acționează ca o mică oglindă. Când soarele se află în spatele privitorului, lumina sa trece prin picăturile din fața celui care privește, reflectându-le suprafața. De asemenea, fiecare picătură de ploaie acționează nu doar ca element de reflexie, ci și ca o prismă de refracție”, explică „The Telegraph”. Iar atunci când lumina trece prin picăturile de apă de mai multe ori apare curcubeul dublu, triplu etc. Interesant este faptul că între două astfel de arcuri colorate cerul este mai întunecat, iar această parte este numită „banda lui Alexandru”, după Alexandru din Aphrodisias, care a descris-o pentru prima dată în anul 200 î.Hr.
Secretul aspectului curbat
Un alt mister din jurul curcubeului este forma sa curbată, care, la rândul său, are o explicație științifică. Pentru a înțelege curbatura fenomenului este nevoie ca mintea privitorului să treacă pe sistemul de percepție tridimensional. „Suntem obișnuiți să gândim despre curcubeu în termeni de două dimensiuni, dar aceasta este o iluzie generată de distanțele percepute greșit. În realitate, norul de picături de apă care alcătuiesc un curcubeu este etalat în trei dimensiuni. Geometria reflecției face ca picăturile care reflectă lumina să formeze un con cu colțul ochiului privitorului, de aici forma de arc de cerc”, explică scriitorul și jurnalistul Cecil Adams.