de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Slănic Moldova, „Perla Moldovei“ şi vara, şi iarna
Orașul-stațiune Slănic Moldova se află în partea de sud-vest a județului Bacău, la limita cu județul Covasna, în bazinul Râului Slănic (un afluent al Trotușului), la poalele Munților Nemira din Carpații Orientali, la o altitudine de circa 530 m, într-o vale înconjurată de păduri de fagi și de brazi. Orașul este deservit de șoseaua națională DN 12B, care duce spre nord-est la Târgu Ocna, unde se termină în DN 12A. Pe teritoriul localității se află două zone protejate: calcarele cu Litothamnius din localitatea Cireșoaia și tuful de Falcău. Slănic Moldova este stațiune cu sezon permanent, cu o climă blândă, intramontană-depresionară temperată. Suprafaţa totală a localităţii este de 11.595 ha, dintre care 80%, adică 9.265 ha, ocupate de păduri.
Ape minerale ca la Karlovy Vary
Stațiunea Slănic Moldova este renumită pentru izvoarele sale de ape carbonate, bicarbonatate, ușor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice și oligominerale, izvoare descoperite încă din anul 1801. În 1852 s-au efectuat primele teste chimice, iar în 1877 au apărut primele instalații balneare. De-a lungul timpului, calitățile apelor minerale descoperite aici au fost confirmate prin medaliile obținute la expozițiile internaționale de la Paris, Viena sau Frankfurt pe Main. Specialiștii le-au comparat cu apele minerale de la Karlovy Vary, Vichy sau Aix-les-Bains.
„Bate” cazinoul din Constanța
La Slănic Moldova se află un cazinou construit în 1894, monument istoric de arhitectură de interes național. În rest, alte două obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județ ca monumente de interes local: fosta primărie din Strada Vasile Alecsandri nr. 2 (construită între 1870 și 1890) este clasificată ca monument de arhitectură, iar plăcuța memorială de la Izvorul 1 (plasată în 1927) este clasificată ca monument memorial sau funerar.