de Silviu Ghering

Nikolai Alexandrovici Romanov s-a născut la Sankt Petersburg în 6/18 mai 1868 (după calendarul iulian/gregorian), fiul împăratului Alexandru al III-lea și al împărătesei Maria Feodorovna (născută prințesa Dagmar a Danemarcei). În anul 1894, complet nepregătit și, după mărturiile vremii, incapabil să conducă un imperiu, i-a succedat tatălui său la tron și tot în același an s-a căsătorit cu prințesa germană Alix de Hesse și Rin, una dintre nepoatele Reginei Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, devenită de atunci împărăteasa Alexandra Feodorovna Romanova. Titlul de țar, care fusese abolit în 1712 de Petru cel Mare, a fost refolosit, neoficial, în timpul domniei lui Nicolae al II-lea. Istoria ultimului împărat al Rusiei a fost una tumultuoasă încă din primele momente ale domniei, de la ceremonia de încoronare, când, din cauza înghesuielii, mai multe mii de persoane au murit călcate în picioare, nenorocire considerată un „semn” nefast al noii domnii.

Politica de expansiune promovată de Nicolae al II-lea a dus la războiului cu Japonia din 1904-1905, încheiat cu o înfrângere zdrobitoare, care a provocat revolte masive împotriva sa. Drept urmare a fost nevoit să facă anumite concesii, printre care înființarea unui Parlament, Duma de Stat, „vocea” clasei de mijloc. Deși, inițial, izbucnirea Primului Război Mondial a consolidat statutul monarhiei, ulterior, situația s-a schimbat, mai ales după ce, în 1915, Nicolae al II-lea a preluat comanda Armatei, moment din care orice eșec i-a fost direct atribuit. Războiul a dus la înăsprirea condițiilor de viață a rușilor, din ce în ce mai nemulțumiți. Au izbucnit revolte ample care s-au transformat în ceea ce istoria a numit „Revoluția din Februarie”. La sfârșitul acesteia, s-a instalat un Guvern provizoriu, iar la 2/15 martie 1917 Nicolae al II-lea a fost obligat să abdice. A rămas, împreună cu familia, în reședința oficială, Palatul Alexandru, până în august, când Guvernul provizoriu i-a mutat în Siberia, la Tobolosk. După „Revoluția din Octombrie”, bolșevicii, care preluaseră puterea după ce răsturnaseră Guvernul provizoriu, i-au mutat pe cei din familia Romanov la Ecaterinburg, iar în iulie 1918 i-au executat în pivnița casei. La 4 august 2000, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat drept sfinți pe Nicolae și pe membrii familiei sale. Ca un detaliu uitat al istoriei, ultima vizită în străinătate a familiei imperiale ruse a fost în România, la Constanța, în iunie 1914...