de Andrei Dicu
Concursul Eurovision poate fi catalogat, în ceea ce ne priveşte, printr-o sintagmă: „Ce am fost şi ce am ajuns”... Pentru prima dată în ultimii 14 ani, România nu se califică în finală, aşa că, apropo de participarea de anul viitor, vorba celor de la The Humans, „Goodbye!”
Solista trupei The Humans a justificat rezultatul lamentabil de la Lisabona în următorul fel: „Nu avem vecini bogaţi care să ne voteze”. Sigur, de exemplu, nordicii se votează între ei, aşa cum ne votăm, reciproc, noi şi moldovenii. Totuşi, au fost ţări care au câştigat exclusiv graţie prestaţiilor artiştilor. Noi am exportat, „graţie” juriului, adică publicului românesc, o trupă nereprezentativă şi fără detentă. Mai ţineţi minte dialogul amuzant, din seria „BD”: „Cine vă recomandă?”. „Vocea şi talentul meu”... Din păcate, nu formaţia The Humans este singura vinovată pentru faptul că, anul viitor, o să stăm pe tuşă, ci... votanţii acestei formaţii.
Dacă, în trecut, am fost reprezentaţi de nume ca Monica Anghel & Marcel Pavel (intraţi în Top 10), Paula Seling & Ovi (locul 3), Luminiţa & Sistem (locul 3), Mihai Trăistariu (locul 4), Sanda Ladoşi, Voltaj şi Cezar Ouatu (contratenor briliant!), acum a fost altfel. Numele mari stau, în general, departe de acest concurs din două motive. În primul rând, acesta a ajuns un soi de rampă de lansare de care artiştii cu renume nu prea mai au nevoie, iar, în al doilea rând, „numele mari” se feresc să piardă în faţa unor „no name-uri”.
Dacă dorim să promovăm artişti, ar trebui să susţinem şi cultura, aici înţelegând şi spiritul naţional. Spre exemplu, folclorul românesc este preţuit în străinătate. Au existat trupe, inclusiv rock, care au promovat folclorul şi care au făcut furori în exterior. De ce nu ştim să ne exploatăm atuurile va rămâne o întrebare fără răspuns…
La Eurovision s-au lansat, spre exemplu, Cliff Richard (chiar dacă a pierdut, „Congratulation” a devenit un hit!), ABBA sau Ruslana. Au ştiut să-şi speculeze atuurile sau momentele socio-politice dacă ne referim la Ruslana şi la „Revoluţia Portocalie” din Ucraina. Noi… dormim. Trimitem la măcel trupe votate pe prietenii, pe SMS-uri.
Show-ul mediatic „Eurovision” este, aproape anual, un circ al neputinţei. Chibiţii manevrează „pilele”, iar publicul votează fantome. Nu „identităţi”. Un popor fără identitate este un paradis însângerat. Din acest motiv, ca şi la fotbal, stăm cuminţi acasă, în timp ce alţii scriu istorie pentru că ştiu să crească.