de Andrei Dicu şi Adrian Barna
Nebunia bebeluşilor roboţi a înconjurat planeta. După ce invenţia americanilor de acum mai bine de 20 de ani a şocat planeta, un program din liceele columbiene foloseşte bebeluşi robotici foarte agitaţi, ca să descurajeze sarcinile din rândul adolescentelor. Dispozitivele făcute să imite copiii de o lună îi ajută pe elevi să înveţe despre viaţa de părinte. Rezultatele sunt uimitoare...
3 milioane de tineri şi un experiment reuşit
Bebeluşii-robot au apărut în SUA, acum peste 20 de ani, în scopul de a ajuta mamele tinere sau persoanele care nu pot face copii, iar programul a fost aplicat în lumea întreagă. Este, însă, destul de scump, iar anumite ţări, printre care şi România, au evitat să apeleze la o asemenea strategie. Totuşi, există şi alte ţări, care nu se pot lăuda cu un salariu minim de invidiat, dar care au ales să dezvolte această strategie, iar cea mai importantă dintre ele este Columbia. Elevii columbieni care aleg să participe la acest, să-i spunem, „experiment” (cifra totală nu este cunoscută, oficial, dar se vorbeşte de peste 3 milioane de tineri) plătesc peste 100 de dolari, lunar, iar „educaţia”... pruncului-robot necesită mai mulţi instructori. De aici şi problema aplicabilităţii programului în ţările aflate în curs de dezvoltare, care au resurse firave. Totuşi, această soluţie s-a dovedit eficientă. Într-un studiu dintr-o regiune columbiană, la care au participat peste 1.400 de elevi, se arată că programul a redus rata sarcinilor la adolescente cu 40%.
Jefrin, „tătic” la 15 ani
Postul tv National Geographic a difuzat, de curând, un reportaj filmat chiar în Columbia, statul în care bebeluşii-robot au devenit o modă. Filmul începea emoţionant, cu o fetiţă, Sara Gomez, în vârstă de numai 13 ani, care îşi îngrija „copilul”, la ora 3:00, dimineaţa. Apoi, deşi de-abia trecuse de ora 6:00, în zori, elevul de 15 ani Jefrin Bayona întârziase la şcoală... „N-am dormit mai deloc azi noapte. M-a trezit copilul la ora 10:00, la 12:00 şi la 4:00...”. Acolo, în zona rurală de câmpie din nord-estul Columbiei, cursurile încep devreme. În bucătăria întunecată de acasă, Jefrin îşi freca faţa obosită cu palmele, între două guri de ciocolată caldă. Estiven, bebeluşul său, stătea într-un cărucior pentru copii, în sufragerie. Din fericire pentru Jefrin, incursiunea lui timpurie în viaţa de tată se încheia chiar în acea zi. Participa la acel program şcolar, gândit să prevină sarcinile în rândul adolescentelor şi să-i prevină pe tineri la ce se „înhamă” dacă din întâmplare comit acte necugetate, în sensul în care nu folosesc mijloace contraceptive. Estiven este, de fapt, un bebeluş-robot, programat să stimuleze nevoile unui copil de o lună. Plânge la intervale repetate, zi şi noapte, făcându-i pe elevi să-l hrănească, să-l bată pe spate şi să-i schimbe scutecele. Reacţiile sunt urmărite şi înregistrate, iar elevii primesc note în funcţie de cât de rapid intervin. Lăsaţi singuri prea mult, copiii se dezactivează, ceea ce va afecta nota finală. Jefrin se ocupase de copil de 48 de ore şi adolescentul comunicativ şi exuberant era evident epuizat. A ajuns la şcoală la cinci minute după ce se sunase de intrare şi i-a pasat bebeluşul mamei desemnate să-l primească în grijă pentru următoarele două zile, colega sa, Alexandra, în vârstă de 15 ani...
Una din cinci mame are vârsta între 15 şi 19 ani
Pe glob, aproximativ 17 milioane de adolescente devin mame anual, confrun- tându-se cu un risc ridicat de complicaţii de sănătate în timpul sarcinii şi o viaţă întreagă de dificultăţi economice, pentru ele şi pentru familiile lor, unde mai pui că asistăm şi la o mulţime de cazuri în care tinerele mame îşi abandonează copiii. Pentru tinerele mame, educaţia şi visurile de dezvoltare profesională sunt adesea scoase din ecuaţie. America Latină este pe locul 3 în lume la rata sarcinilor în rândul adolescentelor. Dacă pe planetă cifra acestora s-a redus în ultimul deceniu, în America de Sud ponderea lor scade mai lent. În Columbia, una din cinci mame are între 15 şi 19 ani, iar cel mai mare risc de sarcini timpurii îl au adolescentele sărace de la sate. Acesta a fost şi motivul pentru care respectiva echipă de filmare a poposit în sălile de clasă, joase, făcute din chirpici, dintr-o şcoală de stat din orăşelul columbian Tame. Programul la care participă Jefrin, Alexandra şi alţi colegi ai lor, din clasa a IX-a, cu vârste între 14 şi 16 ani, cu acordul părinţilor, este gândit să prevină ceea ce pare, însă, inevitabil, la scară largă. Pe lângă exerciţiile de simulare de două zile, elevii au 30 de ore de educaţie sexuală şi contraceptivă elementară, discuţii despre stereotipuri şi rolurile femeilor şi bărbaţilor, violenţa domestică şi gospodărirea bugetului familial. La sfârşit, dau un examen şi scriu un eseu sau filmează un clip despre experienţa lor cu bebeluşii.
„Nu sunt în stare să mă ocup de copil”
Importantă este, însă, „programarea” (pentru că tot vorbim despre roboţi...) cadrelor didactice. Camila Guzman, directoarea programului „¿Bebe? Piensalo Bien!” (n.r. - „Bebe? Gândeşte-te bine!”) a declarat: „Şi educaţia sexuală, şi simularea vieţii de proaspăt părinte sunt importante. Se susţin una pe cealaltă. Obiectivul nu e să speriem elevii. Vrem să înţeleagă lucruri despre sex şi sarcină. E în regulă să aibă copii, dar numai atunci când sunt pregătiţi”. Şi până la urmă, campania are succes... Dacă ne întoarcem la Alexandra, despre care vă povesteam mai sus, ei bine, după cursul de o săptămână, s-a schimbat total. Iniţial, voia să devină inginer. Apoi, a recunoscut că vrea să fie... actriţă, potrivit principiului relativ fals conform căruia artistele nu vor să devină mame prea devreme. „Nu sunt în stare să mă ocup de copil... Poate, când o să am 25-26 de ani, după facultate”, a recunoscut ea...
Kirobo Mini, micul companion japonez
Ei bine, dacă în Columbia şi în alte ţări bebeluşii-robot sunt folosiţi pentru a preveni naşterile premature, în Japonia, ţară care se confruntă cu o scădere dramatică a ratei naşterilor, deoarece multe dintre femeile nipone decid să nu aibă copii, lucrurile stau diametral opus. Toyota a lansat un robot de mici dimensiuni, numit Kiribo Mini, creat pentru a funcţiona ca un companion bebeluş. Proiectul nonauto al respectivei firme a vizat inversarea unei tendinţe demografice periculoase, din pricina căreia această ţară ocupă primul loc în topul naţiunilor industrializate cu cel mai accelerat ritm de îmbătrânire a populaţiei. Creatorul robotului, Fuminori Kataoka, a declarat pentru CNN: „Kirobo Mini se clatină puţin, iar asta imită un bebeluş care este aşezat, dar care nu şi-a dezvoltat încă abilitatea de a-şi păstra echilibrul. Această vulnerabilitate are rolul de a stimula o conexiune emoţională”. Compania în cauză a comercializat robotul, care clipeşte şi vorbeşte cu o voce de bebeluş, cu suma de 39.800 de yeni (392 de dolari), anul trecut. El a fost pus în vânzare alături de un „leagăn”, dar şi de un scaun, creat pentru a putea fi fixat în suportul de... pahare din automobile. Potrivit experţilor, Kirobo reprezintă un pas înainte în direcţia construirii unor roboţi mult mai avansaţi, capabili să recunoască şi să reacţioneze la emoţiile umane.