de Carmen Ciripoiu şi Daniel Alexandrescu
În sufletul românilor s-a mai deschis o rană... A plecat în lumea drepților, prea repede, la doar 68 de ani, o vedetă adevărată a muzicii ușoare din anii ’80: Ilie Micolov. S-a stins o altă stea de pe cerul tot mai rărit de stele al lumii artistice autohtone, când ar mai fi avut atât de multe de spus… Dumnezeu să-i dea odihnă veșnică și drum lin în lumină!
„Mi-e frică de ziua în care nu voi mai vedea soarele”
„Mi-e frică de ziua în care nu voi mai vedea soarele! Bine că nu ştim când vine ziua aia… E trist, pentru că am rărit puţinele bucurii pe care le mai aveam, să mă plimb în natură, pe Litoral… Mi-e dor să stau în «hotelul» meu, o rulotă luată la mâna a doua, dar frumoasă foc…”, declara recent, într-un interviu, Ilie Micolov. N-a mai apucat să-și vadă visul rotunjit. S-a dus într-o lume mai bună și poate mai dreaptă, lăsând pe pământ durerile și dramele pe care le-a trăit singur, între patru pereți… A murit demn, așa cum a trăit, dar cu o mare dorință: aceea de a mai fi chemat din când în când să cânte. Diagnosticat cu multe boli, printre care diabet și astm, acesta și-a dat ultima suflare, potrivit unei declarații a verișoarei artistului care l-a îngrijit până în ultimul moment, în locuința sa din Oglinzi, județul Neamț. Artistul a avut și cancer la oase, în formă terminală, și a fost internat în spital în urmă cu o lună, după ce a suferit o fractură. Ilie Micolov a fost diagnosticat și cu obezitate, problemă pe care a tratat-o întotdeauna cu simțul umorului: „Trebuie să mai slăbesc. (…) vreau să ajung la 100 de kilograme, cu tot cu coşciug, ca să fiu uşor de dus la groapă, că nu ştii a cui e ziua de mâine”. Nu s-a temut niciodată de moarte, susținând senin că „Toţi ajungem acolo, n-a scăpat nimeni. Nu mi-e frică de veşnicie, ci poate doar de pragul pe care trebuie să-l trecem”.
Sofia Vicoveanca, „sora mai mare”
Considerat unul dintre cei mai mari cântăreți ai României, Ilie Micolov, personajul care a stârnit vâlvă și admirație pe scena muzicală naţională, a văzut lumina zilei la 2 iulie 1949, la Suceava, și a avut o copilărie frumoasă, marcată de Cercul de teatru și dansuri de la „Casa pionierilor”, dar și de antrenamentele metodice în atletism, hochei și motocros. La nici 10 ani, tatăl său, șofer pe autobuzul ansamblului Ciprian Porumbescu, i-a scos-o în cale pe Sofia Vicoveanca, cea pe care artistul a îndrăznit să o numească „sora mai mare”, iar doi ani mai târziu, a început să descopere tainele chitarei, de atunci muzica devenind parte din viața sa. Puțină lume știe că marele artist a fost jucător de fotbal, economist, dar și consilier pe teme muzicale la Radio România Actualități, a apărut în multe spectacole ale Teatrului de Revistă Constantin Tănase și a susținut numeroase turnee de pomină alături de formația Romanticii.
Vânătoare şi... sărăcie
Despre pasiunea lui Ilie Micolov pentru vânătoare s-a vorbit mult, prietenii afirmând că acesta a plecat mereu în turnee având pușca de vânătoare printre bagaje: „De puşcă nu mă despart! În vremurile acelea, eram singurul care nu dormeam dintre toţi artiştii, în autobuzul cu care călătoream în turnee. Vânam la lumina farurilor. Nu glumesc, când trăgeam, săreau toţi colegii, speriaţi, somnoroşi… Ce vremuri de poveste!…”. Cât privește viața pe care a avut-o când a fost în top, și-a amintit cu mare drag, dar și cu regretul prezentului: „Sufleteşte sunt foarte bogat şi mulţumit. Financiar, am avut ani deosebiţi în care îmi permiteam orice. Chiar orice! Acum… Mă mulţumesc şi cu cinci leuţi, să-mi iau un corn şi câteva felii de parizer… Asta este, important este să ai prieteni adevăraţi, să ai cu cine schimba o vorbă. Ştiţi ce înseamnă să ai o viaţă frumoasă? Să te înfrupţi dintr-o friptură cu sos bun, să bei un pahar cu vin de casă şi să ai timp de un somn pe cinste…”.
A fugit în Germania, din cauza tovarăşei Elenei Ceaușescu!
Puțină lume cunoaște motivul pentru care Ilie a fost nevoit să-și lase țara și să plece în Germania. A refuzat fără prea multe cuvinte să cânte la ziua de naștere a Elenei Ceaușescu, moment care i-a schimbat mult destinul, așa cum singur a declarat: „Eram tânăr şi aprig. Devenisem foarte popular… Am refuzat constant să cânt la chermezele liderilor de partid, la protocoale, şi totul a culminat când nu m-am dus la Palatul Snagov, la invitaţia tovarăşei Elena Ceauşescu… Era ziua ei… Am vrut să protestez în felul meu şi nu m-am prezentat. Recunosc, n-am fost inspirat, pentru că, în 1987, discurile mele au fost scoase din magazine şi din grila radioteleviziunii. Am fost nevoit să plec din ţara mea, aşa că am luat drumul Germaniei”. În perioada anilor ’90, Ilie Micolov a revenit în România, dar relocarea sa i-a adus un alt mare gol în suflet, după ce familia i-a dezaprobat hotărârea, soția și fiica preferând să rămână în străinătate. O suferință imensă, despre care artistul a amintit cu durere: „Nu mai vor să-mi răspundă la telefon, m-au lăsat singur şi fără bani pentru pastile. Fata mea, Elena, are un loc de muncă bun, este translator de spaniolă şi în engleză, iar soţia mea lucrează la un azil de bătrâni. S-au dezis de mine. Pe Elena n-am mai văzut-o din 2014. La începutul anului m-a făcut bunic, însă nici pe nepot nu l-am văzut vreodată!”.
Misterul piesei care l-a făcut celebru
Inspirat de muzica care i-a atins sufletul cu bagheta magică, Ilie Micolov a compus, la 34 de ani, o melodie cu versuri simple, dar extrem de sensibile, care i-a adus peste noapte un succes răsunător: „Dragoste la prima vedere”. Iată cum a relatat momentul într-un interviu faimosul cântăreț: „Eram la Miliţie, pe Strada Udrişte, la permise auto, când am văzut în hol o fată atât de frumoasă, că mi s-a tăiat respiraţia. Ni s-au întâlnit privirile, eu am mers spre ea, ea a venit spre mine. Am luat-o în braţe ca şi cum aş fi ştiut-o de o viaţă. «Ştiu că tu cânţi, te-am văzut la televizor. Vrei să compui o melodie pentru mine?», m-a întrebat ea. «Da, am să scriu ceva pentru tine, dar să-mi dai numărul de telefon, ca să ţi-o cânt», i-am spus eu, vrăjit. Am plecat acasă şi până spre seară am scris versurile şi le-am pus pe note. Parcă au venit de la sine. Am sunat-o şi i-am cântat melodia pe care am numit-o „Dragoste la prima vedere”. A doua zi am sunat iar, dar mi-a răspuns o bătrână. Mi-a spus că la respectivul număr nu avea cum să răspundă o fată, pentru că ei nu aveau nicio nepoată, nici vreo fată în gazdă şi nici nu îi vizitase seara cineva. Nici acum nu ştiu să explic misterul acestei întâlniri”.
Videoclip după 23 de ani!
Potrivit declarațiilor lui Micolov, cel care l-a încurajat să imprime melodia cu propria voce a fost un alt mare cântăreț al muzicii ușoare românești, nimeni altul decât Luigi Ionescu: „La o săptămână de la prima difuzare, la sediul radioului public s-a strâns un sac cu scrisori de încurajare adresate mie. S-a pierdut şirul reeditărilor melodiei, s-a vândut în peste 1 milion de exemplare”. Chiar dacă această piesă l-a ridicat imediat la rangul de artist, melodia nu a ajuns să aibă propriul videoclip decât la... 23 de ani de când a fost lansată. Vocea sa va rămâne veșnic tânără în playlisturile radiourilor și toți iubitorii de muzică adevărată vor suspina când vor auzi… „Pe cărarea vieţii / Trec câte o dată / Cu speranţa vagă / De-a te întâlni / Ne cunoaştem parcă / De o viaţă întreagă / Neavând puterea / De a ne vorbi…”.