de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu
Pentru un popor profund religios cum este cel egiptean, miracolele există. Cum altfel decât prin Divinitate s-ar putea explica arborii care „sângerează”, vindecările fără explicație, zidurile care „plâng” sau mările care se „separă”?
Șeicul Sabat și ceaiul din versetele Coranului
Religia este chintesența spiritualității poporului egiptean. Oamenii de aici, identificați până la unu ca fiind, după caz, creștin sau musulman, nu au nicio îndoială că orice neajuns poate fi depășit dacă există suficientă credință. Aceasta este de multe ori însoțită și de superstiții, și de folclor, iar amalgamul se vede în fiecare familie de egipteni. De pildă, atunci când un tată este îngrijorat de faptul că fiul său nu doarme suficient, nu aleargă, ca occidentalii, la un medic care să-i pună un diagnostic cu nume lung și tratament complicat, ci face apel la șeicul Sabat, care instituie o procedură simplă: consultație scurtă, rugăciune, un verset din Coran scris pe o foaie de hârtie. Tatăl trebuie să facă un ceai în care să fiarbă coala cu vorbe sfinte, iar copilul trebuie să bea ceaiul. Restul face credința, iar efectul este considerat deplin și garantat.
Divinitatea face totul posibil
Pe mai toate străzile egiptene, în majoritatea caselor urmașilor uneia dintre cele mai avansate și mai misterioase civilizații antice, există credința neclintită în miracole. De multe ori, într-adevăr, se petrec evenimente inexplicabile, pe care oamenii le povestesc mai departe, iar uneori ajung și în mass-media. De aici se împrăștie rapid în toată societatea egipteană, întărind și mai mult credința în puterea nemărginită a Divinității, care poate face posibil orice. „Egiptenii au o percepție complet diferită asupra minunilor față de creștini”, explică fotograful american David Degner, care a surprins ani la rând imagini cu credința de neclintit a egiptenilor în miracole.
Călugărița prosternată
Gabriella Goldbrunner este o călugăriță care trăiește pe Muntele Sinai, locul de legendă în care Moise s-a întâlnit cu Dumnezeu. Prosternată și coborâtă adânc în rugăciune, aprinde zilnic lumânări în locul respectiv, ruptă complet de restul lumii. În altă parte a Egiptului, la Esna al-Deir, zeci de copii stau adunați în jurul lui Sheikh Fathala, care a memorat Coranul în întregime pe când era copil. Astăzi are 92 de ani și și-a clădit o faimă de vindecător al tuturor bolilor, pe care nu i-a putut-o știrbi nimic. Undeva în Bahnasa, în fiecare vineri, nenumărați egipteni se adună să se roage, întinși pe sol, într-un loc renumit pentru vindecarea durerilor de spate, a infertilității sau pentru că poate rezolva problema găsirii unui loc de muncă. Și aici credința nestrămutată este cheia. La fel consideră și Mossad Hanna, care își scaldă piciorul în fiecare zi într-o apă considerată sfântă. Medicii i-au spus cândva că trebuie amputat, dar omul a preferat bastonul pe care îl folosește și azi.
Fantoma călărețului zburător
Credința în forțe supranaturale care guvernează viețile și evenimentele are și alte fațete pentru egipteni. În 2011, în celebra Piață Tahrir, un tufiș a luat foc atunci când forțele de represiune au brutalizat protestatarii. Câteva zile mai târziu, internetul era plin cu imaginea fantomei unui călăreț care s-a ridicat din zona acelui foc și s-a înălțat spre cer. Și pentru cei posedați de demoni există leac. Părintele Saman ține sesiuni de exorcizare într-o biserică din Mansheyat Nasr. Undeva într-o încăpere stau aliniate scaune rulante și cârje care amintesc de persoanele care s-au vindecat prin intermediul preotului. În altă zonă a țării se află un arbore care „sângerează”, iar șeicul Nasr al-Deen picură din această esență pe fruntea copiilor bolnavi.