de Silviu Ghering

Dem Rădulescu s-a născut la 21 septembrie 1931, la Râmnicu Vâlcea, într-o familie de negustori. A fost un adolescent extrem de activ, în liceu a boxat la categoria mijlocie, a câștigat chiar un turneu de amatori. Dar scena a învins ringul și la 17 ani a apărut la un bal organizat de... fanfara gării din Râmnicu Vâlcea! În 1954, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, ca bursier pe toată perioada studiilor. A debutat, în acelaşi an, la Teatrul Naţional din Bucureşti, căruia i-a rămas fidel toată viaţa, deși a mai colaborat și cu Teatrul Bulandra, şi cu Teatrul de Comedie. În 1956 a câștigat premiul I la un concurs pentru tineri actori cu rolul inadaptatului Rîjikov din piesa „Steaguri pe turnuri” (după romanul rusului Anton Semionovici Makarenko). A fost remarcat de regizorul Sică Alexandrescu și, practic, acesta a fost debutul prodigioasei sale cariere. Doar pentru a enumera rolurile sale de pe scenă și de pe marele ecran nu ar ajunge o pagină întreagă de ziar. Despre talentul său polivalent, de la dramele shakespeariene la comedia bufă este de ajuns de spus că Liviu Ciulei îl considera „un actor de geniu”, iar Maia Morgenstern îl numea „geniu al comediei”.

Rolurile din „O scrisoare pierdută”, „Peripețiile bravului sodat Sveik”, „Siciliana”, „Un surâs în plină vară”, „Astă seară dansăm în familie” sau spumoasa serie BD stau dovadă. A fost căsătorit cu actrițele Paula Rădulescu și Adriana Șchiopu, cu a doua are o fată, Irina Rădulescu, actriță și ea. Toată lumea l-a cunoscut drept „Bibanul”, el însuși povestind cum s-a ales cu această poreclă: „Tata era negustor de peşte, în piaţa din Vâlcea. Fratele meu mai mare a luat într-o zi un biban frumos, l-a învelit într-un ziar şi l-a dus la şcoală, cu gândul să i-l dea profesorului, ca să-l arate ca material didactic elevilor. Mai întâi lui i-au spus copiii Bibanu. După aia mi-au zis «Fratele lu Bibanu’», pe urmă porecla s-a prins de mine. Acolo am apărut pentru prima dată cu numele ăsta: Rădulescu-Bibanu’. După ce am intrat la Teatru, m-am pomenit într-o zi că un student din anul III, vâlcean de-al meu, strigă după mine «Mă, Bibanule!». Şi Bibanu’ am rămas”. S-a stins din viață la București, la 17 septembrie 2000, în urma unui infarct, și este înmormântat la Cimitirul Bellu. În 2010 i-a fost conferit postmortem titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea, iar la 27 martie 2016 a fost omagiat cu o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Bucureşti.