de Simona Lazăr
Pe-Ntâi decembrie, de Ziua Unirii, va merge la Alba Ilia cine vrea, trăind sărbătoarea fiecare pentru sine - și toți dimpreună, pentru Țară! Se fac pregătiri importante, pentru a marca, în 2018, Centenarul, de-o manieră care să amintească nu prin festivism, ci prin simțire, momentul de glorie al anului 1918. Cu 100 de ani în urmă, în cetatea-simbol a neamului românesc, români din toate colțurile țării s-au alăturat celor 1.228 de delegați oficiali. Bucuria era fără margini, căci România Mare se năștea sub ochii lor. Printre cei mulți, de atunci, se afla și unicul om care a imortalizat Unirea: fotograful Samoilă Mârza, din satul Galțiu.
„Îmi zicea tata că toată ziua și toată noaptea au jucat și au cântat cântece patriotice”
Pe urmele lui aveam să pornim, în ajunul altui Decembrie, cu gândul de-a mai strânge câte ceva din chihlimbarul acelor zilei dintâi ale Țării-celei-Mari și de a surprinde atmosfera de-acum și traiul de fiecare zi din satul așezat acum un veac, atât de frumos, pe Hartă. „Cu ani în urmă, participam la festivități mai organizat”, ne spune primarul Ioan Iancu Popa (unul dintre cei mai longevivi edili din țară - fiind de mai bine de un sfert de veac alesul obștei). „Acum, comuna Sântimbru - cu satele din cuprinsul ei: Galțiu, Coșlariu, Totoi, Dumitra și Sântimbru - e un fel de platformă industrială a Albei. Are fabrică de cărămidă, secție de încălțăminte, fabrică de mobilă. Da’, vedeți dumneavoastră, parcă se deosebesc oamenii, de o parte și de alta a râului. Aceștia de-aici sunt mai «domnoși», ăia din satele de dincolo sunt mai aproape de tradiții, mai păstrători”. Printre „ăștia de-aici” sunt și cei din Galțiu. „În ultimii ani, parcă 1 Decembrie a fost mai mult o serbare și nu o sărbătoare”, ne zicea, cu doar câțiva ani în urmă, primarul. „În 1950, 1 Decembrie era un moment deosebit la noi, la liceu, la Alba. Parcă azi tinerii nu mai au entuziasmul de altădată al moșilor lor. Dar nu era așa în 1918”, ne istorisea și Aurel Sântimbrean - inginerul de mină care a lucrat la Roșia Montană și s-a întors de-o vreme în sat. E nepot prin alianță al fotografului („o soră de-a lui s-a măritat c-un frate de-al mamei”). Istoria, pe care o știe din familie, sună așa: „Au venit maramureșenii, în 1918, cu trenul, pe jos, cu calul. Au dormit seara pe la ăi din satul nostru. Și în gospodărie la noi erau două camere în care au dormit. Și-mi zicea tata că toată ziua și toată noaptea au jucat și au cântat cântece patriotice. Iar dimineața, la ora 5:00, au plecat la Alba Iulia. După ei, am plecat și noi, gălțenii”.
„Datoria noastră e să facem ca istoria să nu fie uitată. Să-i dezmorţim pe oameni”
Plecarea gălțenilor la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918, e pagină în cartea de istorie. A așezat-o acolo Samoilă Mârza, când și-a fotografiat consătenii, desfășurând steagul cel mare, tricolor, țesut de gălțence - impulsionate de învățătoarea Galeni Mârza - și brodat de mâinile lor. „Galțiu. Trăiască Unirea și România Mare”. Așa au scris ele pe tricolor. „Nu știu dacă mai găsim azi oamenii care să facă voluntar ceea ce au făcut moșii noștri atunci. Samoilă Mârza a pus satul Galțiu în istorie. Datoria noastră e să facem ca istoria să nu fie uitată. Cred că va trebui ca ziua de 1 Decembrie să fie altfel sărbătorită și cu dragoste să mergem la Alba Iulia, să-i celebrăm pe cei care au făcut posibilă Unirea”, spune Ioan Iancu Popa. „Ar trebui să facem ceva să-i dezmorțim pe oameni!” Îi propunem să găsească o altă „Galeni Mârza”, care să adune femeile la clacă, pentru Centenar, să țeasă din nou tricolorul. „Da, ar trebui să facem asta. Războaie de țesut s-or mai găsi pe la bătrânele satului. Poate la 1 Decembrie 2018, ne-om aduna din nou, sub tricolor, toată comunitatea, să mergem pe jos până la Alba Iulia, ca moșii noștri, și să sărbătorim cum se cuvine Marea Unire!”. Aceasta e doar scânteia unei idei. Iar oamenii au nevoie de astfel de „scântei” ca să se aprindă în ei mândria de neam. De patrie...
A fost încadrat în serviciul topografic și fotografic al armatei
Samoilă Mârza s-a născut la 18 septembrie 1886. Avea 32 de ani în 1918, dar „mânuia” deja, de 9 ani, aparatul de fotografiat. În perioada anilor 1909-1911, fusese trimis să ucenicească pe lângă fotograful sibian Iainek. Iar în timpul primului război mondial, recrutat de autoritățile austro-ungare, a fost trimis pe front, în Galiția. În 1916, datorită pasiunii și cunoștințelor sale în domeniul artei imaginii, este încadrat în serviciul topografic și fotografic al armatei. Spre sfârșitul războiului, Samoilă Mârza ajunge, la Trieste, în Italia, de unde va pleca, alături de alți transilvăneni care se reîntorceau acasă, mai întâi la Viena. Aici, Samoilă Mârza reușește să facă trei clișee fotografice care surprind sfințirea primului tricolor al Consiliului Național Român Militar. Era 14 noiembrie 1918. Destinul lui în scrierea marii cărți a neamului românesc fusese deja fixat! Acest moment istoric, o etapă din „facerea” Marii Uniri despre care poate că se vorbește mai puțin, s-a petrecut în prezența generalului Boieriu, a lui Iuliu Maniu și a celorlalți militari români din Viena, care știau deja că se pregătesc evenimente istorice pentru întregul popor român. Mârza decide să plece imediat spre Alba Iulia, pentru a fi de față la evenimente. Din păcate, el nu a avut credențional (permis) să aibă acces în sala în care se hotăra Unirea. Se acordase atunci un singur credențional fotografului albaiulian Bach (de origine germană), care însă nu și-a mai onorat angajamentul și nu s-a mai prezentat la Sala Unirii. Probabil Bach s-a temut de consecințe, ori poate nu era de acord cu acele evenimente ce se prefigurau, cert este că nu a mai realizat nicio fotografie.
De ce a realizat doar cinci fotografii la Unire
În schimb, Samoilă Mârza a putut lua pulsul mulțimii sosite la Marea Adunare Națională. Acesta a realizat cinci fotografii cu aspecte de la Marea Adunare Națională, dintre care trei cu mulțimile venite și două cu tribunele oficiale la care a fost citit actul Unirii în fața Marelui Sfat Național și a poporului de dr Aurel Vlad și episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. În aceeași zi a mai realizat patru fotografii: una cu stegarul Ion Arion mort (împușcat în gara din Teiuș în timp ce se deplasa spre Alba Iulia) și trei cu delegația din satul natal, înainte de plecarea spre Alba Iulia. Se pune întrebarea de ce a realizat doar cinci fotografii la Unire. Răspunsul l-am primit cu ani în urmă de la dr Tudor Roșu (Muzeul Unirii de la Alba Iulia): „Tehnica pe care o deținea era destul de greu manevrabilă, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care a realizat doar cinci poze pe Platoul Românilor, locul unde se adunase mulțimea la 1 Decembrie: aparatul, trepiedul, clișeele pe sticlă erau foarte grele și prin urmare dificil de mutat dintr-un loc în altul. Un alt motiv a constat în condițiile meteorologice neprielnice fotografiei, fiind vreme înnourată”.
„Oare cine-o fi fost omul ăsta de i-au făcut statuie?”
Primarul Iancu Popa ne povestește o întâmplare de-acum câțiva ani, când s-au inaugurat, la Galțiu, bustul lui Samoilă Mârza și troița eroilor, într-un mic parc din mijlocul satului: „Înainte, erau numai greco-catolici. Apoi am avut în sat numai ortodocși. După ’90, unii au redevenit greco-catolici, dar nu era decât o biserică în sat și se sfădeau între ei. Imaginați-vă: cantorul de la greco-catolici și cel de la ortodocși erau frați de-același sânge. Când s-a înălțat troița eroilor, să vedeți minune: au venit la braț preotul greco-catolic și cel ortodox și aceștia doi, cantorii, frații... Acum, slujesc și unii, și alții în aceeași biserică, au program... unii sunt până la prânz, ceilalți după-amiază”. He-hei, n-a fost acolo Samoilă Mârza să-i imortalizeze... când s-au unit pentru o idee. „Am așezat bustul moșului nostru aici, lângă șosea, să se-ntrebe oricine trece: «Oare cine-o fi fost omul ăsta de i-au făcut statuie?». Nu m-aș mira ca moșul să le răspundă, cum îmi spunea mie, când eram la școală, la Alba Iulia: «Nepoate, eu am fost singurul fotograf regal autorizat să imortalizeze serbările Unirii de la Alba Iulia»”, zice Aurel Sântimbrean.
Aparatul lui a costat o pereche de boi
În expoziția de fotografii dedicată lui Samoilă Mârza, la căminul cultural din Sântimbru, se află și... imaginea aparatului de fotografiat care a imortalizat Unirea. Acesta are şi el o poveste, pe care am aflat-o de la dr Tudor Roșu, de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. „A fost cumpărat, conform relatării mai târzii a soției fratelui lui Mârza, în felul următor: «Spunea soacra și mama lui Samoilă Mârza că o vândut o părechie de boi și o dat bani la Samoilă ca să-și ieie aparat de fotografiat». Aparatul cu burduf a făcut parte multă vreme din dotarea lui Samoilă Mârza. Cu același aparat a fotografiat și alte evenimente importante petrecute la Alba Iulia și în zonă, ca de exemplu vizita Regelui Ferdinand din 1919, sărbătorirea a 100 de ani de la nașterea lui Avram Iancu (în 1924), serbările Unirii din 1929 și multe altele.” Aparatul se află astăzi la Muzeul Unirii din Alba Iulia, fiind achiziționat în 1967 direct de la Samoilă Mârza, alături de aparatul de mărit și de clișeele pe sticlă. „Se pregăteau atunci serbările pentru semicentenarul Unirii (1968). Cu banii câștigați și-a cumpărat un aparat modern cu care plănuia să facă poze la evenimentul care urma”, spune Tudor Roșu. Nu a mai reușit să își ducă la bun sfârșit planul, decedând în 19 decembrie 1967.
Valoarea fiecărui petic de pământ românesc...
Nepotul lui Samoilă Mârza, Aurel Sântimbrean, crede că fiecare trebuie să facă ceva pentru satul său, cât de mic ar fi acel „ceva”. Primarul îl completează: „Rău e că nu am ținut un catastif, să trecem tot ce s-a făcut în anii ăștia, la Galțiu și-n celelalte sate din comună. Iluminatul public, modernizarea rețelei de telefonie, introducerea gazelor naturale, decolmatarea canalelor de desecare, diguri împotriva inundațiilor, muzeul etnografic, reamenajarea cimitirului simbolic al eroilor din cele două războaie mondiale ș.a.”. Sigur, mai sunt multe de făcut pentru ca viața localnicilor să fie mai bună. Dar, în ruptul capului, chiar dacă ar aduce locuri de muncă, n-ar fi de acord să riște cu proiecte precum cel al înființării unei fabrici de prelucrare a cuprului, cum s-a vrut la un moment dat. Și ca să-nțelegem cât de mare e dragostea țăranului de-aici pentru pământul lui, primarul ne mai zice o istorie: „Când a fost cu punerea-n posesie, nu puteam să le dau la toți o dată. Și era un bătrân care mă tot zorea: «Dar la mine când mai veniți?»... «Om veni, moșule», îl linișteam. Iar când în sfârșit am ajuns, n-am înțeles de ce era atâta zor, că pământul era prost, pe-o râpî șî numai pietre. I-am zis asta și știți ce mi-a răspuns: «Cum să nu-mi vreau pământul înapoi? D-apoi, cu pământul ăsta mi-am hrănit copiii și i-am ținut la școli?»...”.
Plecăm din Galțiu cu gândul ăsta: că măcar de-Ntâi Decembrie trebuie să ne amintim cât valorează fiecare petic din pământul acestei țări și de ce am voit-o pe toată înapoi, întreagă. Cu atât mai mult la Centenar se cuvine să înțelegem, să simţim și să afirmăm asta.
Zece albume de colecţie
„În dimineața zilei de 1 Decembrie, Samoilă Mârza plecase cu sătenii din Galțiu, imortalizând prezența lor la Unire în trei imagini. După 1918, a făcut un album intitulat «Marea Unire în Chipuri». Au fost până la zece albume. Două dintre ele au făcut parte din documentele Tratatului de Pace de la Versailles, de la Trianon. Alte albume, alcătuite mai târziu, au fost date episcopului Iuliu Hossu, lui Iorga, generalului Berthelot, care i-a dat un permis de călătorie, gratis, pe căile ferate franceze. Eu am descoperit că mai sunt în țară trei albume. Sunt cam 30 de fotografii în fiecare, cu imagini de la Unire, dar și de la vizita lui Ferdinand în Țara Moților (la Abrud, la Câmpeni, la Casa Memorială Avram Iancu de la Țebea - când se făceau 100 de ani de la naștere); sunt și imagini de la festivitățile de la 10 ani de la Unire...” Aurel Sântimbrean ar vrea să facă un album cu toate imaginile „răsfirate prin tot locul” ale lui Samoilă Mârza. Albume se mai găsesc azi la Academie, la Arhivele Statului şi la Episcopia greco-catolică din Cluj.
„Hai să ne facem un chip!“
Între cei mai bătrâni din sat, nu puțini și-l amintesc pe Samoilă Mârza, trecând pe bicicleta sa, cu aparatul și trepiedul după sine. „A fost contemporan cu noi. Pe unii ne-a fotografiat, pe alții nu... Dar după o vreme îți dai seama că ai pierdut ocazia să rămâi în istorie...”, ne spune c-o umbră de regret Ioan Iancu Popa, primarul comunei Sântimbru. „Pe mine nu m-a fotografiat...” Aurel Sântimbrean are însă altfel de amintiri: „Îmi aduc aminte că vara, în sat, oamenii ieșeau la poartă și ședeau pe bancă. Făceau cocoși (floricele). Femeile mâncau floricele și bărbații beau câte o cană cu vin. Când, deodată, se auzea un strigăt: «Măăă, vine fotograful Samoilă! Hai să ne facem un chip!». «Chip», adică fotografie. Așa avem și noi prima fotografie de familie făcută de el. Eu aveam vreo 8 ani. S-a oprit la noi la poartă și a-ntrebat-o pe maică-mea: «Elenuța, ce mai faci?» «Fac bine. Domnu’ Mârza, da’ nu ne faci un chip?» I-a răspuns: «Cum să nu?». A intrat în curte, și-a așezat bicicleta și-a zis: «Elenuța, pune un lepedeu pe gard». Gardul era de scândură, și a pus mama lepedeul, ca să nu se vadă. Apoi, către noi: «Hai, copii, să ne fotografiem». Era o artă meticuloasă și trebuia să ai răbdare: scotea trepiedul, îl fixa, punea aparatul. Făcea fotografii pe plăci de sticlă. Avea o pânză neagră pe care-o punea pe aparat și ne spunea: «Măi, copii, să nu mișcați, să stați ca sfinții!...». Așa stăteam, lipiți de gard... Și, de multe ori, nu mai aveam răbdare...” (râde)