de Silviu Ghering şi Raluca Ogaru

Mihai Mereuță s-a născut la 29 noiembrie 1924 în satul Santa Mare, Botoșani, într-o familie de țărani. După 8 clase la școala din localitate, a plecat la Iași, la liceu, după cum povestea el însuși, cu umorul său caracteristic: „Eu sunt ţăran. Oleacă şcolit, dar ţăran. Când am venit la liceu la Iaşi, m-am descălţat de opinci la bariera Iaşiului, m-am încălţat cu o pereche de bocanci şi am dat examen la liceu”. După liceu a urmat cursurile de limbă română şi filozofie la Facultatea de Litere şi Filozofie din capitala Moldovei, în paralel cu Conservatorul „George Enescu”. Talentul său artistic a fost remarcat încă de atunci și a absolvit doi ani de Conservator într-un singur an calendaristic. După terminarea studiilor la cele două facultăți, în 1948 a fost angajat ca actor la Teatrul Național din Iași.

Primul pas spre București l-a făcut la Teatrul Național din Ploiești (astăzi Teatrul „Toma Caragiu”), pe scena căruia a debutat cu rolul cetățeanului turmentat din piesa „O scrisoare pierdută” a mereu actualului Ion Luca Caragiale. În 1957 s-a mutat în București, la solicitarea marii actrițe Lucia Sturdza Bulandra (1873-1961), directoare pe atunci, încă din 1947, a Teatrului Municipal, care i-a preluat numele după dispariția sa, în 1961. Rolurile din piese ca „Tineri căsătoriţi caută cameră” (alături de Ion Caramitru), „Interviu” (cu Mariana Mihuț) sau „Opera de trei parale” (cu Margareta Pâslaru și Toma Caragiu), și sunt doar câteva, puține, exemple, l-au impus ca o figură originală și de marcă a teatrului românesc. Și-a „completat” zecile de roluri de pe scenă cu sute de „voci” în piese radiofonice şi cu peste 50 de personaje de film, în pelicule de referință ca „Secretul cifrului” (1959), „Setea” (1960), „Pădurea spânzuraților” (1964), „Asediul” (1970), „Facerea lumii” (1971), „Cu mâinile curate” (1971), „Mihai Viteazul” (1971), „Proprietarii” (1973), „Pe aici nu se trece” (1975), „Osânda” (1976), seriile haiducilor, a lui Mărgelatu sau a liceenilor. Ultimul rol important în care a putut fi aplaudat a fost cel din piesa „Boabe de rouă pe o frunză de lotus în bătaia lunii”, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. În 1992 a avut ultimele apariţii în filme: „Doi haiduci şi-o crâşmăriţă” şi „Unde fugi, maestre?”. În ultimii ani de viaţă, a prezentat pe TVR 2 emisiunea „Ferma”, dedicată agriculturii. S-a stins la Spitalul de Urgență din București, în urma unui stop cardiac, la 1 aprilie 2003, ca o păcăleală crudă și reală...