de Călin Popa şi Daniel Alexandrescu
Cercetătorii danezi anunță că au găsit soluția prin care oamenii vor putea respira, cât de curând, sub apă, fără tuburile de oxigen.
Un cristal... magic
Într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat vom putea explora nestingheriți misterele ce se ascund sub mările și oceanele lumii. Acesta este anunțul făcut recent de experții de la Univesitatea Aarhus, care declară că au descoperit un cristal care, sub o anumită formă, este capabil să extragă oxigen atât din aer, cât și din apă. Acesta este primul pas către transformarea în realitate a visului dintotdeauna al omenirii, acela de a respira în voie sub apă.
„Hemoglobină artificială solidă”
Cea mai interesantă proprietate a cristalului este faptul că poate absorbi oxigen din apă la fel de repede cum îl absoarbe pe cel din aer. Cristalele își schimbă culoarea atunci când absorb sau eliberează oxigen. Ele sunt negre atunci când sunt saturate cu oxigen şi roz atunci când oxi- genul a fost eliberat. Christine McKenzie, coordonatoarea experimentului, a descris materialul ca fiind o „hemoglobină artificială solidă”. Cristalul mai are o proprietate incredibilă: el poate reține o cantitate de oxigen de 160 de ori mai mare decât poate un om atunci când inspiră.
Câteva boabe, suficiente pentru scufundare
Secretul constă într-o fundație de cobalt, element chimic care atrage oxigenul precum o face fierul din sânge. „Acest mecanism este cunoscut la toate creaturile de pe planetă care respiră. Omul, la fel ca multe alte specii de animale, folosește fierul, în timp ce alte viețuioare, cum sunt crabii și păianjenii, folosesc cuprul. În cantități mici, metalele sunt esențiale pentru absorbția oxigenului, motiv pentru care nu e de mirare efectul găsit în cristalul nostru”, a mai explicat Christine McKenzie. Pe scurt, un scafandru ar avea nevoie doar de o cantitate mică de cristale pentru a putea respira sub apă. „Câteva boabe conțin suficient oxigen pentru a respira, iar materialul poate absorbi oxigenul din apa din jurul scafandrului, furnizându-i acestuia cantitatea necesară. Scafandrul va trebui apoi să mai folosească doar câteva bobiţe”, explică experta.
Metodele curente, incomode
Încercările savanților de a face posibilă respirația sub apă s-au accelerat de când ecologiștii trag numeroase semnale de alarmă vizavi de topirea ghețarilor și eventuala „scufundare” a multor orașe într-un viitor care nu mai pare chiar atât de îndepărtat. De pildă, cu ajutorul imprimantei 3D, un proiectant japonez a creat o branhie artificială. „Amphibio” e alcătuit dintr-o vestă și o mască, ambele dintr-un material hidrofob ce extrage oxigenul din apă și elimină dioxidul de carbon. Deocamdată, acesta este doar un prototip realizat la scară mică, întrucât nu este foarte fiabil: pentru a putea fi folosită de oameni, branhia artificială ar trebui să aibă o suprafață de cel puțin... 32 de metri pătrați, conform estimărilor. Dar „Amphibio” ar putea constitui un echipament ultraușor pentru scufundări. Momentan, pentru a explora lumea subacvatică se folosesc două metode: cu tub pentru respiraţie şi cu aparat autonom de scufundare. Primul este un dispozitiv care constă dintr-un tub îndoit pe care înotătorul îl introduce în gură şi care iese afară din apă atunci când el înoată la suprafaţă, având faţa în apă. Cel de-al doilea se referă la un echipament care se compune din unul sau mai mulţi cilindri cu aer comprimat, legaţi la un aparat de respiraţie. Ambele sunt incomode și cu rezultate „limitate”.