de Laura Zmaranda şi Sorin Dumitrescu
Misterioasă, gravitând solemn în jurul planetei noastre, Luna are o putere de fascinaţie incredibilă, fără sfârşit. Satelitul natural al Pământului a fost elogiat de poeţi şi urmărit de oamenii de ştiinţă, de acum sau din trecut, în întrega lume. Însă oricât de mult am aflat din misterele Lunii, frumuseţea ei a rămas intangibilă. Mai mult, există anumite momente când frumuseţea ei devine şi mai electrizantă. Poate aţi auzit de fenomenul de Superlună, atunci când Regina Cerului de noapte se apropie de Pământ atât de mult, încât ar putea să îl sărute. Este, fireşte, o metaforă. Însă Superluna există şi anul acesta vor fi trei nopţi în care o vom putea admira.
Ce spune definiţia ştiinţifică
Termenul de Superlună a apărut în 1979 şi îi aparţine astrologului american Richard Nolle. Există voci care susţin că această titulatură a fost inventată de astrologul american pentru a-şi crea publicitate şi că, în fond, fenomenul astronomic urmărit şi explicat de astronomi se întâmplă dintotdeauna la fel. Însă oamenilor obişnuiţi, acest cuvânt, Superlună, le stârneşte curiozitatea. Aşadar, ce înseamnă Superlună? Definiţia ştiinţifică spune că este vorba despre un fenomen astronomic ce presupune suprapunerea fazei de Lună Plină sau Lună Nouă cu poziţia Lunii la perigeul traiectoriei sale circumterestre. Perigeul este practic punctul în care Luna ajunge cel mai aproape de Pământ şi se întâmplă asta în fiecare lună calendaristică, mai exact o dată la 27,5 zile. La polul opus se află apogeul, punctul cel mai îndepărtat al Lunii faţă de Terra. Cu alte cuvinte, orice Lună Plină sau Lună Nouă care ajunge la 361.740 km sau mai puțin (măsuraţi din centrul Lunii şi al Pământului) de planeta noastră poate fi numită Superlună. Anul acesta, dacă vor permite condiţiile meteorologice, vom putea admira trei Superluni. Prima va avea loc la 21 ianuarie, când Luna va ajunge la o distanţă de 357.715 km faţă de Pământ. Fenomenul va coincide şi cu o eclipsă totală de Lună. Următoarea dată când Luna se va apropia mai mult decât în mod obişnuit de Pământ va fi la 20 februarie, când satelitul va fi la o distanţă de 356,761 km de Pământ. Ultima Superlună a anului 2019 va fi la 21 martie, când distanţa va fi de 360.772 km. Anul acesta, cea mai mare distanţă pe care o va înregistra Luna faţă de Pământ este de 406.555 km. În nopţile cu Superlună, satelitul natural al Pământului îşi pierde puterea hipnotică în favoarea unei imagini şi mai spectaculoase. Luna este mai strălucitoare şi pare mai mare decât oricând. Dar este doar un miraj inoculat în conştiinţa colectivă de toate poveştile ţesute în jurul Superlunii, spun oamenii de ştiinţă.
O iluzie optică stă în spatele fenomenului
De fapt, astronomii spun că atunci când Luna este la perigeu, poate părea într-adevăr cu 14% mai mare şi cu 30% mai strălucitoare, dar doar prin comparaţie cu momentul în care aceasta se află la apogeu, punctul cel mai departe de Pământ, moment aflat la şase luni distanţă. Pentru a convinge că fenomenul de Superlună nu are nimic misterios, oamenii de ştiinţă de la Observatorul Astronomic Vasile Urseanu din Bucureşti au oferit şi o explicaţie a imaginii mult mai strălucitoare a Superlunii. Potrivit informaţiilor de pe site-ul instituţiei, „în preajma orizontului Luna pare întotdeauna mai mare, pentru că există o percepție distorsionată, întâlnită sub numele de iluzia Lunii la orizont. Efectul este produs de o serie de iluzii optice, ce țin deseori de configurația orizontului din direcția Lunii. Dacă veți acoperi Luna Plină aflată la orizont cu un deget ținând brațul întins, veți observa cum degetul vostru acoperă Luna cam de două ori. Efectuând aceeași măsurătoare când Luna se va afla sus în înaltul cerului (în planul meridian), la cea mai mare înălțime deasupra orizontului, veți observa că diametrul ei nu s-a schimbat. De ce la orizont pare mai mare, iar sus pe cer pare mică? Aceeași iluzie optică a Lunii la orizont. Acest efect nu are legătură cu Superluna, întâmplându-se cu oricare Lună Plină aflată la orizont.”
Faceţi următorul test!
Pentru a ne confirma această teorie, oamenii de ştiinţă ne îndeamnă să facem următorul test. „Dacă veți măsura cu precizie diametrul unghiular al Lunii Pline aflate la răsărit, veți observa cum acesta este de fapt mai mic decât aceeași Lună Plină aflată în meridian. Cu alte cuvinte, la răsărit Luna se găsește la o distanță mai mare de observator, cu o diferență egală cu raza Pământului. Din acest motiv, Luna Plină la apogeu, aflată la orizont, este mai mică cu o jumătate de minut de arc pe orizontală, din cauza distanței, și cu aproape patru minute de arc pe verticală, din cauza refracției atmosferice la orizont. Cu toate acestea, deși este mai mică în termeni reali când răsare... pare mai mare. Diferența de distanță dintre două treceri consecutive la perigeu este însă insignifiantă. Treptat, distanța Lunii Pline va ajunge la apogeu, peste aproximativ jumătate de an”.
În tradiţia populară superstiţiile continuă
Satelitul natural al Pământului a rămas la fel de enigmatic, în pofida tuturor cercetărilor astronomice care i-au devoalat din mistere. În jurul lui s-au țesut tot felul de legende și multe dintre ele au învins timpul. Babilionienii, spre exemplu, aveau credința că Luna are suflet, iar egiptenii credeau că ea este Zeița Fertilității. În credința populară a românilor, Luna este o fecioară care cutreieră cerul într-un car tras de șapte cai albi. Povestea spune că această fecioară, Luna, a fost creată la șapte ani după ce Dumnezeu a creat Soarele. Luna s-a îndrăgostit de Soare, dar dragostea lor nu a fost acceptată și au fost despărțiți. Superstițiile merg până într-acolo încât oamenii cred că în nopțile cu Lună Plină este de rău augur să te cerți cu cineva pentru că sentimentul acesta te va însoți toată viața și că va genera conflicte și mai mari. Enigmele care înconjoară Luna vorbesc și despre magie. În credința populară, în nopțile cu Lună Plină, lumea de dincolo își deschide porțile pentru a permite strigoilor să intre în lumea viilor. De aceea, niciodată în nopțile cu Lună Plină nu este bine să plecaţi din casă după miezul nopții.