de Silviu Ghering şi Alexandru Brădescu

James Watt s-a născut la 19 ianuarie 1736, în oraşul scoţian Greenock, în familia unui tâmplar. În şcoală l-au interesat numai fizica și matematica, la celelalte obiecte de studiu neavând rezultate prea bune. Și-ar fi dorit să studieze la Universitate, dar familia nu şi-a permis acest „lux”. S-a hotărât să înveţe mecanică fină, din cauza stării fizice firave, a început studii de optică și mecanică la Glasgow, în 1754. După doar un an a plecat la un fabricant de instrumente matematice, Morgan, la Londra, unde a învăţat foarte multe lucruri şi s-a evidenţiat prin precizia şi îndemânarea cu care îndeplinea toate sarcinile. În 1757 a obţinut un loc de mecanic la Universitatea din Glasgow, unde a găsit un cabinet de fizică bine înzestrat, care i-a oferit condiţii pentru continuarea studiului şi efectuarea experienţelor. În 1765 i s-a încredinţat pentru reparare modelul de maşină cu abur al lui Newcomen. Nu numai că l-a reparat, dar l-a îmbunătățit revoluționar pentru mecanica vremii. I-a adăugat o cameră separată de condensare a aburului de care avea nevoie pentru a „mișca”, patentată în 1769, care i-a mărit randamentul, foarte scăzut până atunci, de patru ori.

În 1781 a conceput un set de angrenaje pentru transformarea mişcării liniare a componentelor unui motor în mişcare de rotaţie. În 1782 a inventat motorul în 2 timpi. A continuat cu îmbunătățirea motorului cu abur, iar cea mai mare realizare a sa este brevetarea în 1784 a locomotivei cu abur. În 1775 s-a asociat cu Matthew Boulton, un inginer şi un om de afaceri foarte capabil. În următorii 25 de ani firma lui Watt şi Boulton a fabricat un mare număr de motoare cu abur şi ambii parteneri s-au îmbogăţit. James Watt a introdus în 1782 unitatea de măsură denumită „cal-putere”, pentru a putea compara puterile diferitelor maşini cu abur ale timpului. De numele său este legată, de asemenea, denumirea „watt” ca unitate de măsură a puterii mecanice (1 cal-putere = 735,49 wați). Watt a fost căsătorit de două ori: a avut cinci copii din prima căsnicie și doi dintr-a doua, care au murit toți la o vârstă fragedă. Cu puţin timp înainte de a muri, la 19 august 1819, i s-a conferit titlul de nobil. L-a refuzat, însă, şi a rămas credincios originii sale modeste.