de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Cel mai vechi templu neolitic din Europa este în judeţul Timiş
La Muzeul Banatului din Timișoara poate fi admirat un sanctuar neolitic vechi de peste 8.000 de ani, unic în România și cel mai vechi din Europa, complet restaurat. A fost descoperit în anii ’70 lângă satul Parța, la 18 km sud-est de cel mai mare oraș din județul Timiș. Cercetările, săpăturile au început încă din 1931, pe o suprafață de aproape 50 km pătrați au fost scoase de sub pământ peste 42 de situri din neoliticul timpuriu până în Evul Mediu mijlociu. Au ieșit la lumină construcții impunătoare pentru acele vremuri, coloane, statui, altare împodobite cu simboluri complexe, blocuri de locuințe cu patru-cinci camere, cu etaj și mansardă, cartiere de locuințe. Chiar în mijlocul acestui complex social, din care s-au păstrat 40 de locuințe, a fost descoperit, într-o zonă sacră, cel mai vechi templu neolitic de cult din Europa, templul de la Parța.
Sanctuarul era folosit și drept calendar solar
Sanctuarul neolitic de la Parța are o formă rectangulară, cu o lungime de 11,5 m și o lățime de 7 m, cu două compartimente distincte: camera altarului și camera unde se aduceau ofrandele. În partea anterioară se află altarul, cu două statui lipite, o zeitate feminină și un taur, simboluri ale fecundității și fertilității pentru cultura vremii. Templul era folosit și drept calendar solar. În zilele echinocțiilor de toamnă și de primăvară, soarele pătrundea printr-un orificiu al templului și lumina perfect altarul.
Simboluri care se regăsesc pe stemele medievale ale Țării Românești și Moldovei
Statuia dublă din sanctuarul de la Parța reprezintă pe Zeița Mamă și un personaj masculin sub formă de bour. Grupul statuar este mărginit, pe fundal, de două capiteluri cu capete de bour. Capul de pe partea Zeiței Mamă are între coarne simbolul Lunii, iar capul de pe partea personajului masculin, simbolul Soarelui. Cele două simboluri, în tandem, figurează pe vechea stemă medievală a Țării Românești (Vulturul Cruciat cu Soarele și Luna, stânga-dreapta) și a cea a Moldovei (Bourul cu Soarele și Luna, stânga-dreapta).