de Simona Lazăr

Dorința de a hălădui, în mijlocul lui mai, prin cea mai parfumată (la propriu) vale a Europei a „sădit-o” în mine o jurnalistă bulgăroaică, la Nessebar. Cu Galina Simeonova - fost reporter sportiv la „Karlovo Tribune” - am vorbit ceasuri întregi despre tradițiile orașului ei de baștină, Kalofer, și, mai ales, despre faimoasa Vale a Trandafirilor, ce se întinde între culmile majestuoase ale Munților Balcani și Stara Gora. Făceam asta în vreme ce mâinile ei lucrau, cu fir de aur, celebrul „trandafir de Kalofer”, dantelă rară și de o frumusețe uluitoare.

Regatul rozelor

Cam multe și aparent nearmonizate toate aceste informații: un țărm de mare și-o vale între munți, un trandafir brodat și unul cu parfum îngeresc și-o jurnalistă sportivă pe post de dantelăreasă... Le-am amintit pe toate pentru că de aici anume au pornit călătoriile mele spre „Regatul rozelor-cu-treizeci-de-petale”, ale căror „limite” sunt, la vest - Karlovo (cu Kaloferul din împrejurimi) și, la est - Kazanlîk (cu festivalul lui înmiresmat). Adusă de otomani în această câmpie intramontană cu un microclimat special, „roza de Damasc” este, de trei veacuri încoace, adevărata „regină” a locului. De 300 de ani localnicii își desfășoară existența în funcție de ritmul trandafirului cu treizeci de petale, originar din îndepărtata Persie. Îngrijirea trandafirilor, înflorirea lor, culegerea petalelor și prelucrarea lor pentru a se obține uleiul aromat și, mai departe, uleiurile esențiale, parfumurile, cremele, săpunurile, apa de trandafir și chiar dulcețurile, jeleurile și alte zaharicale - toate au devenit, în timp, elemente ale unui brand de țară, un brand turistic recognoscibil.

„Contează viteza cu care culegi”

În miezul lunii mai, varietatea bulgărească a rosei damascena transformă văile în „albii” ale unor râuri de culoare - de la rozuri pale la rozuri intense, aproape roșii - și de parfum, iar apoi, timp de 25-35 de zile, mii de culegători se împrăștie între butașii de trandafiri culegând prețioasele petale în „trăiști” uriașe - care pot cântări, odată umplute, până la 18 kg. Evident, multe competiții se încing între culegători, iar recordul - ce încă nu a fost bătut - este de 100 kg pe zi. Pare mult... de fapt, este puțin, dacă ne gândim că pentru un kilogram de ulei esenţial de trandafir bulgăresc este nevoie de 2.800 până la 3.500 de kilograme de flori. Galina Simeonova îmi spunea atunci, la malul mării, că în adolescență și în tinerețe îi plăcea să se numere printre culegătorii de trandafiri, lucrând și cântând în ritm cu ei: „Nu era nevoie să fii «calificat» într-o școală specială pentru asta. În prima zi, ți se făcea un instructaj și, dacă aveai îndoieli, puteai să ceri în timpul culesului sfatul unui «veteran». Ceea ce conta era viteza cu care se culegea - se făcea asta mai ales în zori, pentru a evita razele de soare prea puternice - și să nu lași în urmă nicio floare, nicio petală. Era păcat să irosești dramul acela infim de parfum...!”. Nici pe ploaie nu se culeg trandafirii, nici pe vânt. Practic, timpul potrivit este limitat și prețios. Tot de la Galina Simeonova am aflat că se preferă, la culesul trandafirilor, femeile și nu bărbații. De ce? „Pentru că ele lucrează cu mai multă delicatețe și grijă. Florile se culeg numai cu mâna, nu se poate mecaniza culesul lor”. După ce își umplu traista, varsă totul în coșuri de nuiele, după care sunt trimise la laborator, pentru a fi distilate și a se obține uleiul esențial. „El este de trei ori mai scump decât aurul - este unul dintre motivele pentru care trandafirii din zona Kazanlîkului au fost supranumiți «aurul lichid». Se folosește pentru obținerea parfumurilor, a produselor cosmetice (săpunuri, creme, uleiuri de baie și de masaj), aromoterapie, dar și a dulciurilor (gemuri, ciocolată) sau a lichiorurilor”.

85% din producția mondială

Celebra Vale a Trandafirilor oferă lumii 85% din producția mondială de ulei esențial de trandafir. Dintre cele trei varietăți de „trandafir de Damasc”, cea care se cultivă în Bulgaria oferă cel mai intens parfum. În Persia, planta a ajuns cu mii de ani în urmă tocmai din mijlocul Asiei. De acolo, a fost dusă - atât de cruciați, cât și de otomani - în Lumea Veche. Se cultivă acum într-o zonă anume din Cipru, pe o coastă de munte, care oferă condiții de microclimat asemănătoare celei din Bulgaria, dar producția, evident, este mult mai mică. Există plantații, de mici dimensiuni, și în nordul Africii, în Turcia (Asia Mică), în unele zone ale Greciei, ba chiar și în America. Însă de departe Bulgaria s-a „calificat” ca locul ideal pentru varietatea utilizată în producerea parfumului. Și în România a ajuns, dar mai mult în gospodării, fiind preferat soiul care este folosit pentru dulceața de trandafiri. Dacă ținem cont de toate acestea, nu e de mirare că azi al doilea nume pentru rosa damascena este „trandafirul bulgăresc”.

Festivalul de la Kazanlîk

În anul 1903, în foarte tânărul regat al Bulgariei, lua ființă unul dintre cele mai... aromate (și longevive) festivaluri, la Kazanlîk, în extremitatea estică a Văii Trandafirilor. De 116 ani - oprindu-se doar la vreme de război, dar „înflorind” din nou pe timp de pace -, Festivalul Trandafirilor de la Kazanlîk este o adevărată încântare pentru simțuri. E parfum în aer, culoare prin tot locul și frumusețe cât vezi cu ochii. O frumusețe a naturii, dublată de femeile frumoase, triplată de frumusețea muzicii, înmiită de... dragoste. Ca de fiecare dată în ultimii zeci de ani, momentul de vârf are loc în primul weekend de iunie - de data aceasta, vorbim de perioada 30 mai - 2 iunie 2019. Dar adevărul este că manifestările culturale și sportive, simpozioanele și târgurile, concursurile și paradele, concertele și voia bună încep mult mai devreme, odată cu culesul florilor de trandafir, preconizat anul acesta a fi 17 mai. Atunci, de fapt, debutează și concursul care o va desemna pe Regina Trandafirilor - Queen of Roses -, pentru că ea este aleasă dintre cele peste 2.000 de culegătoare din vale. Frumusețea este esențială, dar nu e totul. E nevoie să fie și o ființă veselă, să aibă și alte talente (dansul, cântecul, brodatul - de exemplu) și, mai ales, să fie harnică. Să culeagă cu pricepere și cu repeziciune - dar în același timp și delicat - petalele fragile care ascund prețiosul lichid. Încoronarea reginei va avea loc anul acesta la 31 mai, când „finalistele” vor ajunge în centrul orașului Kazanlîk într-o caleașcă alegorică, împodobită cu flori. La 1 și 2 iunie se va desfășura festivalul folcloric, dar ziua de 1 iunie va fi dedicată mai ales copiilor (firesc!). Iar cei care vor alege să rămână mai multă vreme în zonă se vor putea bucura o săptămână mai târziu, pe 8 iunie, de Alaiul Culegătorilor. Este o paradă multicoloră, în care vor intra miile de culegători (spuneam că sunt preferate femeile, dar și tinerii bărbați se pot dovedi pricepuți la cules, așa că fetele frumoase își pot afla perechea în alai). Zilele festive, încărcate de semnificații și bogate în ritualuri seculare, nu vor avea loc doar la Kazanlîk. Și alte localități intră în joc: 24 și 26 mai - Rozovo, 25 mai - Razhena, 1 iunie - Koprinka, 8 și 9 iunie - Yasenovo. Turiștii care vor ajunge la Kazanlîk se vor bucura de toate surprizele organizatorilor, având în același timp șansa de a explora o zonă mai puțin cunoscută. Pot fi vizitate mormântul trac de la Kazanlîk, Muzeul Trandafirilor, Complexul Etnografic Kulata, dar și unul dintre laboratoarele în care se distilează uleiul de trandafiri.