de Andrei Dicu şi Sorin Dumitrescu

În cadrul Zilelor Cetății Neamț, a avut loc Festivalul Medieval, un regal turistic, istoric și gastronomic. Timp de câteva zile, ne-am întors la vremea cavalerilor și a domnițelor, a turnirurilor și a nobleței. Poate că tânărul moldovean, instalat pe tronul lui Ștefan cel Mare, simbolizează chiar nemurirea acestui neam și bucuria tradițiilor pe care le credeam apuse.

Boieri și jupânese înfocate

Organizată de Consiliul Județean, de Primăria Târgu Neamț, în parteneriat cu mai multe asociații, sărbătoarea a oferit o mostră de unitate, de normalitate și o bucurie perenă. „...Căci meșteșugul îl descântă boieri, cu jupânese înfocate și răzeși călări, cu săbii mari, cu toții strânși la Neamțul în cetate! Fierb ceaunele în focuri, se aud pistoale, cântece și jocuri! E vară, e Târgu Neamț, e festival! Bine ați venit, oameni buni!”, ne ispitea amfitrionul, la debutul festivalului, devenit unul tradițional.

„Credință și Dreptate! Moldova!”

Așa a început totul. Cu salutul Cavalerilor Județului Neamț, „Credință și Dreptate! Moldova!”... Centrul Cetății Neamțului devenise un furnicar. Tineri îmbrăcați în costume de epocă, luptători îndârjiți, fete frumoase... Printre ei, „în civil” se strecurau oficialitățile și turiștii. Am simțit emoția defilării Ordinelor românești, din Moldova, Muntenia și Ardeal... Au adus salutul lor cavalerii veniți de la Iași, Deva, Hunedoara, inclusiv Compania Ursului Brun, din București. În jurul războinicilor și al domnițelor, care nu-și puteau stăpâni obrajii să roșească, o puzderie de copii... Inclusiv junele fascinat de misia sa, așezat pe tronul marelui voievod. Simțirea a atins alte cote la intonarea Imnului Național, care a cutremurat, „olecuță”, zidurile acestui bastion al creștinătății. Am rămas uimiți când am observat o mulțime de ostași purtând armuri de sorginte otomană sau tătărească. Popoarele lumii își împărtășesc, inevitabil, tradițiile și obiceiurile. Chiar și războaiele. Este și un puseu de regenerare istorică. Nu contează ce am avut de împărțit sau cine ne-au fost aliații, ci tot ce avem de oferit în comun.

Săbiile care sclipeau în soare și melancolia lui... Barbu Lăutaru

Spectacolul a continuat. Protagoniști, ansambluri folclorice locale, precum „Ținutul Zimbrului”, „Ozana” și „Plăieșii”. Cunoscutul cântec patriotic „Ștefan, Ștefan Domn cel Mare seamăn pe lume nu are”, interpretat de Corala „Pamfil Anastasescu”, ne-a făcut să trepidăm. În jur mirosea a neant pomădat. Imediat, tonul muzical a căpătat alte valențe: „Eu sunt Barbu Lăutaru, starostele și cobzarul”... în maniera Grupului „Zicălașii din Suceava”. Săbiile ieșeau din teacă, iar războinicii care împărțiseră curtea opreau, parcă, toropeala din univers să ne usuce sufletele...

Elena Preda, „nașa” Ordinelor Cavalerești din zonă

Elena Preda este profesoară de istorie și se află printre inițiatorii festivalului, care a durat patru zile. „Sunt un fel de nașă a Ordinelor Cavalerești din zonă, a formațiunilor de domnițe și a tot ce înseamnă reprezentare identitară. Ideea e veche, dar am pus-o în practică din 2012. Ne-am gândit să promovăm zona, pentru că primisem de la Dumnezeu aceste daruri, Cetatea Neamțului și Casa Creangă. Inițiatorii au fost ONG-urile Fundația Culturală «Ion Creangă», «Ținutul Zimbrului» și «Valea Ozanei». Ne-am gândit că dispuneam de tot ce ne trebuie pentru acest proiect, ne lipseau doar câțiva oameni pasionați, care să reconstituie istoria, pe cât se poate. În 2013, am început proiectul «Străjerii Cetății Neamțului». Cei 19 Străjeri și Hatmanul Orhei au fost un fel de amprentă reprezentativă a cetății. Timp de şase luni, am primit finanțare de la Consiliul Județean și am reconstruit vestimentația și armele. Membrii Ordinului erau elevi la liceele din oraș și, pe măsură ce plecau la facultate, alții le luau locul. Apoi a apărut ideea cu domnițele și, bineînțeles, băieții s-au simțit onorați”, ne-a povestit domnia sa.

Fetele au învățat să danseze pe muzică bizantină

Anual, domnițele își refac ținutele medievale elegante și au învățat să danseze pe muzică bizantină. Turiștii pot vedea cel puțin 15 asemenea dansuri medievale. 2014 a fost anul de grație, când proiectul a căpătat amploarea cuvenită. Totul a plecat de la faptul că Târgu Neamț este un oraș medieval atestat, existau demult străjerii, domnițele și evident... Cetatea. Organizatorii nu privesc acest fenomen neapărat drept o formă de divertisment, ci ca un îndemn către o cultură identitară. „Avem trei paliere importante: recucerirea istoriei, valorificarea mâncării tradiționale și păstrarea meșteșugurilor, cu sfințenie. Nu acceptăm să intrăm în zona kitschului! Și partea muzicală este foarte importantă, pentru că avem inclusiv interpreți de rock medieval. Anual, trebuie să aducem ceva nou, dar să păstrăm tema inițială și să încercăm să-i cooptăm în special pe copii, pentru că ei sunt păstrătorii identității. Prin ei, acest festival va avea succes! Figuranții și membrii Ordinelor din zona noastră sunt liceeni sau studenți care s-au întors, pentru că fac parte din prima generație de Străjeri și este minunat, pentru că totul se face cu pasiune”, a continuat doamna Preda.

„Ceaunul fermecat“, deliciul tradiţional

Gastronomia ocupă un loc extrem de important. Deliciul tradițional este deja celebrul „Ceaun fermecat”. A fost ideea ONG-ului „Valea Ozanei”, care promovează pensiunile și locațiile turistice din zonă. Este foarte interesant să observi cum toți șefii acestor pensiuni vin în fiecare seară și își prezintă propriile mâncăruri. Bucatele sunt pregătite în fața turiștilor, în special preparate gătite la ceaun, dar pot fi savurate și alte specialități. Am mai aflat că turiștii preferă musacaua de oaie, carnea la grătar, legumele gătite, de asemenea, ad-hoc și dulcețurile specifice zonei. Evident, vinul, dar mai ales... palinca se găsesc la loc de cinste.