de Andrei Dicu
La Caracal s-a răsturnat carul cu sânge. Cazurile Luizei Melencu și al Alexandrei Măceșanu, cele două fete torturate și ucise de animalul al cărui nume nu poate fi suportat de o tastatură cu un oarecare bun-simț, trezesc disperare, mânie și un puseu de simț civic.
Când vorbim, însă, despre simț civic, ne referim strict la oamenii care au protestat la adresa acestei barbarii și în niciun caz la milițienii care râdeau tâmp, spunând că una dintre copile „a fugit cu Făt-Frumos”, și nici la acel popă, Vasile Răducă (pentru că nu poate fi numit „preot”), despre care aflăm că s-ar fi exprimat în următorul fel: „Dacă o femeie rămâne însărcinată după un viol, înseamnă că i-a plăcut”. Ar fi trebuit să-și dea demisia din țară, nu din Facultatea de Teologie, unde ajunsese... prodecan! La fel de înfiorător este și avocatul lui gheorghe dincă. Bogdan Alexandru a admis fapta „clientului” său, dar a aruncat, strigător la cer, pisica și în ograda victimelor: „Da, este adevărat! A recunoscut că le-a omorât pe amândouă. A oferit niște explicații. Din punctul dânsului de vedere, au venit aici pentru a întreține relații sexuale. Au fost discuții foarte aprinse și, ulterior, le-a bătut, iar în urma loviturilor s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Din declarațiile dânsului, au venit de bună voie”. În secolul al XXI-lea, aceste specimene precum Dincă nu pot aspira la statutul de oameni, ci, cu generozitate, abia la cel de reptile adjuncte. Unde mai pui că se tot vorbește, după sute de dispariții, despre traficul de copii și am putea avea mari surprize și acum.
Spuneam că, pe undeva, în români s-a deșteptat simțul civic. Dar, în aceeași țară membră UE, justiția a încercat să protejeze monștrii. Potrivit modificărilor Legilor Justiției, care abia la începutul acestei săptămâni - de ce oare abia acum? - au fost declarate neconstituționale de CCR, criminalii în vârstă de peste 65 de ani nu puteau fi condamnați pe viață și aveau șansa de a fi eliberați după efectuarea primei jumătăți a pedepsei. Mai vorbim, aici, despre simț civic sau ne ascundem după deget? Pardon, după rigole de sânge, fiindcă ase- menea cazuri, precum cel de la Caracal, or mai fi existat, dar probabil că nu au fost mediatizate. Sigur, e doar o presupunere, dar...
Premierul Dăncilă a cerut o pedeapsă exemplară. S-au tulburat inclusiv jurnaliștii de la BBC și de la „The Independent”. Suntem, iarăși, rușinea lumii! În toate casele, din Bolintin și până-n Vânju Mare, se tot discută, pe bună dreptate, despre pedeapsa capitală pentru pedofili, violatori și pentru alți asemenea criminali odioși. Oasele copiilor cer dreptate și plânsul nostru vrea justiție, nu răzbunare. Privești la tv, citești și turbezi. Disperarea sună la „112” și motoarele bunului-simț rămân fără reacții!
Strigăm „moarte!” și probabil că așa ar fi drept. Sau, dragi români, n-ar fi mai nimerit ca ucigași precum dincă (și posibilii săi complici) să fie condamnați la viață? Să stea, cumva, până la final, între patru pereți, fără nici măcar o fărâmă de lumină și să se sperie de vreo cinci-șase ori pe zi, înaintea întâlnirilor cu niște domni bine și foarte... amorezați? De ce nu, cinic vorbind, poate găsim chiar şi niște sado-masochiști, care să „depună muncă în folosul comunității”...
