de Andrei Dicu şi Adrian Barna

Africa este, probabil, cel mai violent continent. În ultimii ani, masacrul împotriva animalelor sălbatice s-a întețit, iar acest fapt a atras atenția organismelor internaționale și a presei din toate colțurile lumii. Modalitățile de asasinat sunt variate și trezesc fiori. De la lei otrăviți de păstorii maasai cu insecticid (carbosulfan) injectat în cadavrele vacilor, în Kenya, și până la vânătoarea cu săgeți otrăvite, în Tanzania, imaginația acestor criminali sfidează limitele.

Continentul negru, arealul morții

Sărăcia guvernează Africa și acest lucru dă naștere atrocităților și inconștienței. Totul pleacă doar de aici. Ca să vă imaginați cât de gravă este situația, exemplificăm cu situația de la Bunyala (Kenya), o zonă cu orezării, unde oamenii păstrează păsări moarte sau bolnave, victime ale stropirii aeriene cu pesticidul numit „fention”, pe care le mănâncă, deşi sunt otrăvite. Foamea a făcut ravagii și rațiunea a dispărut. Pentru că tigrii sau leii, al căror habitat a fost micșorat considerabil, dau iama în cirezi, băștinașii îi vânează sau le lasă special stârvuri otrăvite, în general cu o substanță letală extrasă din scoarța arborelui Acocanthera, care provoacă o moarte cumplită. Reporterii postului tv Animal Planet au realizat un reportaj în regiunea Osewan, unde doi lei masculi omorau vite și capre, de câteva săptămâni, iar păstorii maasai se săturaseră și ceruseră reprezentanților Serviciului Kenyan pentru Fauna Sălbatică (KWS) să rezolve problema până la Crăciunul trecut. Altfel, urma s-o rezolve ei… „Știm să omorâm lei”, a mărturisit, în limba swahili, un tânăr războinic maasai și nu se referea doar la sulița cu care era înarmat, ci la otravă, devenită arma favorită a păstorilor, care văd în animalele sălbatice o amenințare la pâinea lor zilnică, nu la simbolul lor naţional (leul) pe care încearcă să-l protejeze KWS. A urmat o adevărată aventură…

La vânătoare de lei… autorizată

Kenneth Ole Nashuu, îngrijitorul principal de la KWS, a decis că soluția optimă este mutarea leilor din Osewan, aflat la nord de Parcul Național Amboseli, unde ar fi intrat în contact cu vitele aflate la păscut, în Tsavo West, un parc învecinat. Însă animalele trebuiau, mai întâi, tranchilizate. Strategia a fost simplă. Nashuu împreună cu alți paznici ai parcului au parcat o mașină de teren într-un loc cu vegetație joasă. Au montat un difuzor și au transmis, noaptea, mugetul înregistrat al unui pui de bivol aflat pe moarte, un geamăt căruia leii nu-i pot rezista. După doar un sfert de oră, una dintre fiare și-a făcut apariția. Oamenii au aprins farurile și au întrezărit una dintre leoaicele partenere ale leilor „reclamați”. Felina s-a apropiat de un pom în care fuseseră puse, drept momeală, măruntaie de capră, iar din mașină, o pușcă a eliberat o săgeată tranchilizantă. Femela a fost închisă într-o cușcă și concluzia generală a fost că dispariția ei avea să tulbure grupul de lei și că ar exista posibilitatea ca aceștia să nu mai atace vitele comunității. În noaptea aceea, Nashuu și ceilalți au auzit o mulțime de mârâituri și pufniturile leilor care își căutau surata. Erau chiar cei doi masculi. Unul a fost tranchilizat, iar celălalt a fugit… Femela și masculul capturați au fost eliberați, mai târziu, în Tsavo West… Totuși, experiențele anterioare arătau că aveau destul de puține șanse de supraviețuire, deoarece leii aruncați fără aclimatizare în interiorul altui grup sunt tratați ca intruși și adesea mor în chinuri. Mulți dintre veterinari consideră că le oferă animalelor o șansă, dar alții sunt de părere că ar fi „mai” uman să omoare leii problematici, pe loc. Între timp, în ciuda teoriei potrivit căreia tulburarea grupului l-ar afecta, masculul rămas a continuat să omoare vitele. Păstorii n-au mai căutat ajutor din afară și l-au otrăvit, împreună cu femela sa, punând pe un hoit de vacă un compus chimic, care i-a ucis după ce s-au hrănit cu animalul mort. Până să trimită KWS un veterinar, cadavrele leilor putreziseră…

Pesticidele, ieftine și mortale

Deși e clar că impactul asupra sănătății umane este devastator, băștinașii din Kenya și din întreaga Africă folosesc otravă ca să vâneze animale, pentru hrană, ca să braconeze elefanți și rinoceri pentru fildeș sau ca să obțină organe pentru leacuri tradiționale. Un alt uz îngrijorător al otrăvurilor rezultă din ciocnirile dintre oameni și animalele sălbatice, în situații în care un leu sau un elefant distruge proprietățile băștinașilor, iar aceștia folosesc pesticide care sunt atât ieftine, cât și mortale. În ultimele două decenii, se cunosc circa 8.600 de cazuri de animale otrăvite. Încă nu s-a găsit soluția acestor probleme. Otrăvirile ca represalii pot avea loc oriunde, oricând, iar dovezile sunt adesea anecdotice și mai mereu incomplete. Totuși, toți cei care monitorizează fauna sălbatică, de la biologi la grupuri de conservare, consideră că există toate șansele să se întâmple tot mai des, odată cu înmulțirea conflictelor dintre oameni și animale. Zonele protejate ale Kenyei sunt sub asediu, inclusiv rezervațiile celebre și parcurile din sud, Masai Mara, Amboseli, Tsavo East și Tsavo West.

Industrializarea și creșterea populației asediază zonele protejate

Dezvoltarea rapidă, de la autostrăzi, căi ferate, centrale electrice și industria grea, la centrele tehnologice moderne și orașele aflate în expansiune, acoperă teritoriul animalelor. Se estimează că populația țării, care deja depășește resursele locale, se va dubla până în 2050, depășind 80 de milioane. Zonele necultivate devin ferme și îngrădesc deplasarea animalelor. Astfel, zonele adiacente parcurilor, marile suprafețe aflate în proprietate colectivă, numite ferme de grup, precum și alte terenuri comunitare, devin neprimitoare pentru fauna sălbatică. Pentru elefanți sau pentru alte animale mari, care migrează de la un parc la altul pentru a se dispersa sezonier în căutare de hrană și de apă și pentru a naște, consecințele sunt catastrofale. „Nu ne mai vedem ca o oază pentru fauna sălbatică. Încercăm să devenim Dubaiul Africii”, este de părere biologul Simon Thomsett, referindu-se la creșterea economică accelerată.

De la arborele ucigaș Acocanthera la era sintetică

Pe tot mapamondul, oamenii folosesc de mult otrăvuri, ca să vâneze și ca să-și elimine dușmanii. Arborele „Acocanthera”, din estul Africii, conține un compus care, chiar și în doze mici, poate opri inima unui mamifer mare și este popular de secole. În zilele noastre, stricnina este folosită împotriva dăunătorilor atât de frecvent, încât până și George Adamson, celebrul conservaţionist numit de kenyeni „Baba y Simba” (Tatăl Leilor, în swahili), o folosea ca să scape de hienele pe care le considera păgubitoare. Dar schimbarea cu cele mai multe implicații, lumina cu o fațetă întunecată, care afectează o mare parte din Africa, dar și din SUA, a fost inventarea otrăvurilor sintetice, insecticide și ierbicide, de uz agricol. Încă din anii ’80, când populația umană a început să explodeze în întregul „continent negru” și concurența pentru spațiu și hrană s-a accentuat dramatic, proprietarii de terenuri și crescătorii de vite au descoperit că pesticidele puteau ucide și prădători (lei, leoparzi, câini sălbatici, șacali), hoitari (hiene, vulturi) și prădători de recolte (elefanți și unele păsări). La un moment dat, oamenii au început să folosească chimicalele letale și pentru a bracona rațe și alte păsări de apă, pe care ulterior le vând ca hrană.

Supa de pasăre cu Furadan 5G, un deliciu...

O mișcare națională împotriva otrăvirii s-a născut când „Nature Kenya”, cea mai veche organizație pentru studiul istoriei naturale din estul Africii, a aflat că în nordul țării fermierii omorau lei cu pesticide. Darcy Ogada, membră a Comitetului pentru Păsări de la Nature Kenya, împreună cu ornitologul Martin Odino s-au oferit să proiecteze și să supravegheze studii pentru a evalua amploarea problemei. Unul dintre locurile pe care s-au concentrat a fost zona de orezării Bunyala, din vestul Kenyei, aproape de lacul Victoria. Potrivit informațiilor neoficiale, populația locală omora păsări cu pesticidul Furadan 5G, o substanță granuloasă de culoare mov, produsă de o companie americană din Philadelphia. Aceasta conține compusul numit carbofuran, o neurotoxină atât de otrăvitoare, încât în Canada, UE, Australia și China a fost interzisă sau sever restricționată, iar în SUA nu mai poate fi folosită pe culturi de uz alimentar. Totuși, Kenya a permis importarea substanței... La prima vizită în regiunea Bunyala, Odino a descoperit că majoritatea farmaciilor fitosanitare vindeau Furadan 5G oricui. A confirmat faptul că braconierii aplicau furadan pe orez ca să omoare rațe și pe melci, ca să ucidă berzele chelfăitoare, care se hrănesc cu ei. Animalele mureau cu miile... Braconierii vindeau păsările localnicilor, care credeau că, deși contaminată, carnea nu dăunează, dacă este preparată corect. Unele persoane care au mâncat supă din păsări otrăvite i-au spus lui Odino că, după aceea, și-au simțit genunchii moi, simptom corespunzător unui compus care afectează activitatea celulelor cerebrale. Până în ziua de azi, nu s-a efectuat niciun studiu...

„În curând, nu vom mai avea ce să otrăvim!”

Darcy Ogada i-a prezentat datele Paulei Kahumbu, director executiv la WildlifeDirect și unul dintre cei mai influenți conservaționiști din Kenya, care auzise de incidente asemănătoare, atât din țara sa, cât și din alte zone africane. Kahumbu a format o forță de intervenție, pentru a rezolva problema, dar știa că va fi greu să convingă statul să interzică un compus chimic de care industria agricolă înfloritoare a Kenyei ajunsese să depindă. „Statul nu are nicio alternativă mai ieftină și la fel de eficace, așa cum este acest pesticid letal”, a spus ea. Spusele sale au fost subliniate și de Simon Thomsett: „În curând, nu vom mai avea ce să otrăvim!”

Poliția și justiția dorm

O altă problemă ignorată este legată de rolul poliției și al justiției. Doi ucigași de lei au fost prinși de activiști, dar prietenii infractorilor au strâns banii necesari cauțiunii, astfel că oamenii au fost eliberați. Povestea s-a oprit aici, nu a mai avut loc nicio anchetă și niciun proces. În ultima vreme, numărul de acuzații pentru otrăvirea speciilor sălbatice a crescut în Kenya și în Africa, în general, dar majoritatea făptașilor rămân nepedepsiți. „Cel mai important este să începem să arestăm”, a spus Odino, dând glas nemulțumirii tuturor celor care cred că gravitatea infracțiunilor de otrăvire a animalelor rămâne subestimată.

Regele junglei de beton

Otrăvirile continuă, iar carbofuranul rămâne foarte popular, deși sunt folosite orice substanțe letale la îndemână. Anul acesta, au murit într-un singur incident din Masai Mara circa 40 de vulturi hoitari, aproape sigur ca victime colaterale ale represaliilor contra leilor. În continuare, se folosesc amestecuri tradiționale, mai ales în rândul braconierilor de elefanți, unde cel puțin jumătate din animalele ucise sunt doborâte de săgeți otrăvite. Se pare că numai anul trecut au fost omorâți 15 elefanți... Stricnina este ușor de adus din Tanzania și orice angajat de pepinieră poate scoate un insecticid nou, pe piața neagră locală. Până și cimentul a fost folosit pentru otrăvirea animalelor sălbatice, ca o ironie perversă într-o țară în care construcțiile răsar la tot pasul. La intrarea în Nairobi, există o reclamă la cimentul Simba, produs în Kenya. Pe statuie apare figura unui leu și pe ea, următoarele cuvinte: „Regele junglei de beton”... Măcar specia va supraviețui ca simbol... Și asta nu e totul. În pădurea Nyakweri, lângă Masai Mara, se organizau, deseori, safari-uri. Aici se află o zonă care, în trecut, folosise drept creșă pentru elefanți. Se spune că, zilnic, nășteau câte 200 de femele. Astăzi, refugiul este decimat de producătorii de cărbune. Unde cu un an, doi înainte se înălțau copaci mari, înfrunziți, acum mai există doar o zonă clar delimitată, de dimensiunea a patru terenuri de fotbal. Industria bănoasă, dar ilicită a cărbunelui este un derivat al fărâmițării terenurilor și al dispariției planificate a animalelor. Însă kenyienii și turiștii se obișnuiesc să vadă tot mai puțini lei și elefanți. Nu e greu de imaginat că, în viitorul apropiat, probabil că nu ne vor mai îngrijora nici măcar pesticidele. Motivul e simplu. Dacă va dispărea fauna sălbatică, va pieri și conflictul dintre om și animale.

„Nu ne mai vedem ca o oază pentru fauna sălbatică. Încercăm să devenim Dubaiul Africii” (Simon Thomsett, biolog)

8.600 de cazuri cunoscute de animale otrăvite au fost înregistrate în ultimii 20 de ani

„Mareşalul“, un insecticid letal şi... legal

Insecticidul legal Marshal („Mareșalul”) este foarte ușor de procurat în Kenya, inclusiv în magazinele din apropierea parcurilor naționale Amboseli și Tsavo West. Cu toate acestea, vânzătorii spun că nu ar vinde Marshal dacă ar ști că vreun client vrea să omoare animale sălbatice. Cu toate acestea, produsul a fost găsit în cadavre puse ca momeală pentru prădători. Compania americană producătoare, FMC, declară că nu are informații despre utilizări necorespunzătoare ale otrăvii și a anunțat că... investighează situația. Oare, însă, ce este mai important? Câteva animale ucise sau să meargă afacerea? Sigur, este o întrebare retorică...

„Cel mai important este să începem să arestăm“ (Martin Odino, ornitolog)

2.000 de lei au rămas în Kenya, din cei 20.000 de acum cinci decenii

Peter Beard: „Sfârşitul vânatului şi al vânătorii“

Chiar dacă leul este animalul sălbatic emblematic al Kenyei, în toată țara nu au mai rămas decât 2.000 de exemplare, față de cifra estimată de 20.000, de acum 50 de ani. Unii experți preconizează că, în 20 de ani, nu vor mai exista decât populații de mărimea celor de la zoo, trăind în condiții de grădină zoologică. Fiecare otrăvire intenționată duce Kenya, și nu numai, pentru că situația este similară în alte țări, cu un pas mai aproape de ceea ce fotograful de faună sălbatică Peter Beard (medalion) a numit „sfârșitul vânatului și al vânătorii”. Animalele sălbatice ale Africii pierd tot mai mult teren în fața presiunii umane. Reducerea habitatului, mai ales din pricina agriculturii, obligă oamenii și fauna sălbatică să concureze pentru spațiul și resursele finite. Fermierii și păstorii răspund cu arme letale, otrăvuri puternice, precum carbofuranul, care pot face prăpăd nu doar în specia vizată, ci și printre animalele și oamenii din jur. Pentru fiecare caz de deces documentat, alte zeci rămân neraportate… Dar se pare că este o lege a naturii. „Capacitatea animalului de a-și distruge habitatul, adaptându-se cu mare ingeniozitate la distrugere este o trăsătură prezentă și la Homo sapiens”, crede Beard.