de Laura Zmaranda şi Adrian Barna

Munții sunt un fel de templu plin de comori care îți îmbogățesc sufletul de fiecare dată când te închini măreției lor. Parcul Natural Bucegi și-a purtat peste timpuri poveștile și legendele, fără ca nimeni să poată desluși vreodată dacă misterele care îi înconjoară sunt adevărate sau dacă sunt doar o plăsmuire a imaginației. Dar chiar și de ar fi să îi dezgolim de acest farmec, Munții Bucegi ar fi la fel de fascinanți prin colecția extraordinară de plante și de animale pe care o au. În această lume, încă sălbatică, fiecare verigă este extrem de importantă, iar protejarea naturii denotă respectul și responsabilitatea pe care omul trebuie să și le asume față de mediul înconjurător. Și pentru că respectul și responsabilitatea vin și din cunoaștere, vă invit să trecem împreună granițele Parcului Natural Bucegi, spre o arie protejată, aflată aproape de Lacul Bolboci, despre care este posibil să nu aveți informații.

15.000 mp de vegetaţie luxuriantă

Drumul asfaltat spre platoul Padina trece prin fața unei rezervații naturale semnalizată cu panou de informare. Este vorba despre Turbăria Lăptici, o mlaștină (aflată în lunca stângă a pârâului Scândurarilor, care este un afluent de stânga al râului Ialomița). Pârâiașe azurii delicate, aproape imperceptibile prin vegetația bogată a mlaștinii, alimentează permanent acest tinov, adunându-se pe alocuri în văi mai adânci pentru ca apoi să își încheie călătoria într-o îmbrățișare cu râul Ialomița. Această turbărie este neobișnuită față de alte mlaștini prin faptul că este situată la o înălțime de aproximativ 1.500 de metri altitudine. Pentru că în acest ecosistem se regăsesc specii de plante rare și foarte rare, turbăria a fost declarată în anul 2000 Rezervație Naturală din categoria IUCN-IV și este parte din Parcul Natural Bucegi. Practic, din buza asfaltului, într-o râpă domoale, se întind ca în palmă 15.000 de metri pătraţi de vegetație luxuriantă străbătuți în cerc de un fel de ponton de lemn. În tinovul Lăptici în fiecare an are loc același fenomen. Resturile vegetale se descompun, în special cele din specia Sphagnum (mușchii de turbă), iar straturile rezultate din acest fenomen se pun unul peste altul și astfel ia naștere turba. De altfel, acest fenomen care se întâmplă aici, și anume formarea turbei în straturi cu grosime de până la un metru, este specific doar acestei mlaștini din Bucegi. Deși există și în alte regiuni ale acestor mușchi de turbă, cei din tinovul Lăptici au o caracteristică aparte. Se dezvoltă în mase compacte care ulterior prin descompunere lentă și carbonizare parțială dau naștere depozitelor de turbă așezate în gresii micacee. Însă totul este acoperit cu o pătură impecabilă de mușchi verzi, astfel că un simplu vizitator nici măcar nu ar putea intui amploarea acestui fenomen.

Este singurul loc din țară unde se întâlnește salcia de turbă, „supraviețuitoare” a erei glaciare

Din momentul în care ați coborât în turbărie, trebuie să știți că ați pătruns într-o lume care, deși aparent lipsită de lucruri fantastice, are în patrimoniul ei o multitudine de elemente floristice nordice rare, unele chiar relicte (au supraviețuit dispariției unei flore din timpuri geologice trecute) și o microfaună variată specifică mlaștinilor oligotrofe. În Turbăria Lăptici predominante sunt speciile de mușchi verzi, mușchi coprofili, rogoz, bumbăcărița, barba-ursului, trifoi roșu, pipirig, foaie grasă, brădișor și specii de plante lemnoase. În această mlaștină există și specii de arbuști precum ienupărul pitic, merișorul de munte, dar și pini și molizi. În Turbăria Lăptici se regăsesc patru specii protejate prin lege. Una dintre acestea este Jeanpănul. Specia poate fi recunoscută cu ușurință datorită tulpinii sale culcate sau ascendente, ramificată și cu crengile aplecate spre pământ. Potrivit informațiilor de pe panourile de informare din turbărie, jnepenișurile sunt dominante în Munții Bucegi, aproximativ 208 hectare din cele 32.497 de hectare ale parcului sunt acoperite cu jneapăni. Se pare că aceștia au un rol important în ecosistemele montane prin faptul că datorită rezistenței sale în fața condițiilor vitrege de mediu (viscol, vânturi puternice) asigură stabilitatea habitatelor din zona subalpină și reduc riscul de avalanșe. O altă specie protejată prin lege este salcia de turbă, „supraviețuitoare” de origine nordică a perioadei glaciare. Turbăria Lăptici are meritul de a fi singura rezervație din țară care are în patrimoniul său acest relict. Salcia pitică (Salix Phylicifolium) se regăsește printre cele trei specii protejate prin lege.

ŞTIAŢI CĂ...

...muşchii de turbă sunt plante talofite, monoice sau dioice întâlnite întotdeauna în mlaştinile turboase cu mediu acid, unde formează perniţe compacte de culoare verde-pal sau gălbui până la brun-roşcate?

Rezervația de tip botanic Turbăria Lăptici a intrat în circuitul turistic în anul 2014. Poate fi vizitată din primăvară până spre sfârșitul toamnei, iar accesul este gratuit

În turbăriile de la altitudini înalte, solurile sunt lipsite de humus, iar materia organică este săracă în elemente minerale și are o aciditate extrem de puternică. Specificul turbelor din astfel de rezervații este că materiile organice nu se descompun în totalitate și asigură astfel o biodiversitate extraordinară a florei și a faunei

Faună specifică apelor de munte

În vegetația luxuriantă din acest tinov și-au găsit căminul o varietate de specii de viețuitoare, în special cele endemice apelor de munte. Într-o simbioză perfectă în Turbăria Lăptici trăiesc laolaltă melci, carabeți și scorobeți, muște de anin, gândaci, muște și ţânțari. Un „personaj” interesant al turbăriei este tritonul carpatic (Triturus montandoni), un amfibian endemic Carpaților Orientali și Meridionali cu dimensiuni mici de până la 10 cm. Biologii spun că, dintre toate speciile de triton, acesta petrece cel mai puțin timp în apă. Numele său a fost dat în memoria naturalistului român de origine franceză Arnold-Lucien Montandon.