de Silviu Ghering şi Adrian Barna

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puţin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare şi curat al bogăţiilor şi frumuseţilor uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Ribiţa, comuna istorică din Ţara Zarandului

Pornind de la Deva spre nord, pe E79/DN76, intraţi într-o „țară” cu peisaje de vis și „borne” istorice ale neamului românesc. După 36 km ajungeţi la Brad, unde musai vă opriţi să vedeţi Muzeul Aurului. Apoi continuaţi drumul spre Țebea, unde musai trebuie să ajungeţi să aprindeţi o lumânare la mormântul crăișorului Avram Iancu, lângă gorunul lui Horea. Dar înainte de asta, la vreo 5 km de Brad, luaţi-o pe un drum la dreapta, pe care, după 2 km, ajungeţi în Ribița, comună mândră cu şase sate: Ribița (reședința), Crișan, Dumbrava de Jos, Dumbrava de Sus, Ribicioara și Uibărești, pitite printre prelungirile culmilor care coboară ca niște spinări de dinozauri uriași și adormiți dinspre Munții Bihorului și Vârful Găina.

Știți cine a fost Marcu Giurgiu?

Satul Crișan „mustește” de istorie și de cultură. Acolo s-a născut Gheorghe Crișan, unul dintre cei trei conducători, alături de Horea și Cloșca, ai Răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania. Casa lui Marcu Giurgiu (acesta este numele său real) a fost reconstruită în 1979 după o fotografie publicată de istoricul Ioan Lupaș în 1934. Sunt expuse în cele două încăperi și în anexe piese de etnografie din zona Ribița, obiecte reprezentative pentru istoria localității, arme albe și de foc și material foto-documentar referitor la răscoala amintită mai sus.

Mănăstirea Crișan a revenit la viață după două secole

Un monument istoric deosebit este Mănăstirea Crișan (secolul al XVI-lea), care a existat până după Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, fiind părăsită în urma unei alunecări de teren. În 1992 a început reconstruirea mănăstirii și s-a reluat viața monahală după o pauză de peste două secole. S-au înălțat mai întâi o clădire cu etaj pentru chilii, trapeza și bucătăria, după care s-au construit, la nord-vest de prima clădire, biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” și, la nord de aceasta, altarul de vară cu hramul „Izvorul Tămăduirii”.

Din cele şase biserici ortodoxe ale comunei Ribița, patru sunt pe Lista Monumentelor Istorice din România: Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae“ (Ribița, 1417), Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ (Ribicioara, 1763), Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ (Dumbrava de Jos, 1811) și Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae“ (Dumbrava de Sus, 1848)