de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puţin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare şi curat al bogăţiilor şi frumuseţilor uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Cheile Tătarului, splendidă victorie a râului asupra muntelui
Cheile Tătarului sunt o rezervație naturală de tip mixt (cu o suprafață de 144,3 hectare), o arie protejată de interes național, situată pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni, în extremitatea nord-estică a județului Dâmbo- vița, aproape de limita teritorială cu județul Prahova.
„Cetatea” cucerită de Ialomița
Niște imensități de stâncă parcă zidite de cineva și apoi sparte de puterea râului Ialomița este prima impresie pe care o lasă turistului Cheile Tătarului. Pentru că acolo, în Munții Bucegi, între platoul Padina și Lacul Bolboci, la o altitudine medie de 1.800 de metri, în bazinul său superior, râul Ialomița a săpat în calcarele uriașe care nu au reușit să-l „sufoce” un „V” impresionant, cu pereți înalți și abrupți.
Grota Urșilor, săpată de... oameni!
La capătul Cheilor Tătarului, chiar pe marginea din dreapta a drumului, veți vedea o... gaură în munte! Este Grota Urșilor, o peșteră săpată de... om, de fapt un tunel făcut pentru evacuarea apei după inundarea cheilor. Inițial, proiectul hidroenergetic al barajului Bolboci a fost gândit pentru a încorpora și Cheile Tătarului. Însă după ce o parte din platoul Padina a fost inundat, proiectul s-a mutat mai jos, abandonând Grota Urșilor și lăsând în siguranță Cheile Tătarului și ce mai rămăsese din platoul Padina. A rezultat lacul de acumulare Bolboci, la mai bine de 100 de metri mai jos față de zona Padina-Tătarului. Grota Urșilor, deși săpată de om, are un aspect interesant, fie și doar pentru faptul că puteți merge 150 de metri prin stâncă, până în măruntaiele muntelui.