de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna
Deși puțini au auzit de el, doctorul Theodor Morell este cel care l-a transformat pe Adolf Hitler într-un dependent de droguri. De-a lungul anilor în care Hitler a condus Germania, doctorul Morell i-a prescris numeroase droguri, în special opioide. În Germania nazistă, drogurile erau la ordinea zilei. Șoferii de taxi, actorii, secretarele, băcanii, oamenii de afaceri - toți înghițeau nestingheriți pastile de metamfetamină, numite Pervitin. Ingerarea drogurilor mergea mână-n mână cu doctrina nazistă a superiorității ariene, deoarece drogul mărea performanța, chiar dacă o făcea în mod artificial. Oamenii lucrau fără oprire ore și uneori zile întregi, totul în interesul celui de-Al Treilea Reich.
Testicule, spermă şi prostată de taur
S-a pierdut marea parte din anamneza Führerului, dar o parte s-a păstrat. Au ieşit la lumină fişe medicale şi scrisori interesante, care dezvăluie secretele medicale ale lui Hitler. Consuma stupefiante, stimulente sexuale şi era depresiv. Toate acestea erau ştiute de notoriul medic personal al Führerului, doctorul Theodor Morell. Când anchetatorii americani ai lui Morell au aflat despre cele 28 de tratamente administrate, ca testicule, spermă şi prostată de taur, unii s-au întrebat dacă era agent dublu, dacă îl îmbolnăvise intenţionat pe Hitler, astfel încât să nu poată îndeplini ce-şi dorise. Theodor Morell a fost medicul personal al Führerului nouă ani. Hitler îl copleşea cu laude, dar alţi medici nazişti îl considerau şarlatan şi l-au învinovăţit că l-ar fi îmbolnăvit pe dictator.
Theodor Morell, suspectat că ar fi fost evreu
Metamfetamina făcea trupele germane să se simtă invincibile. Acestea mărșăluiau zile în șir și se avântau fără frică în luptă. Așa că nu este surprinzător faptul că liderul lor, Adolf Hitler, lua droguri. Însă el nu ingera doar metamfetamină. Pe măsură ce războiul înainta, Hitler a devenit tot mai dependent de cele aproximativ 80 de medicamente și droguri pe care le lua. De aceea, el a avut un atașament deosebit pentru doctorul Theodor Morell, cel care i le administra. Potrivit cărții lui Norman Ohler, intitluată „Blitz: Drogurile în Germania nazistă”, 
Morell era un oportunist feroce. El lucrase ca doctor pe un vas și apoi ca medic militar în Primul Război Mondial. Apoi, Morell a devenit doctorul personal al unor atleți de succes, al unor oameni de afaceri și chiar al unor capete încoronate. Morell profesa în Berlin și a prosperat până când naziștii au ajuns la putere. Trăsăturile și tenul închis la culoare al lui Morell au dat naștere suspiciunii că ar putea avea strămoși evrei. După ce clientela i s-a diminuat, el s-a alăturat Partidului Nazist, pentru a fi protejat. În curând, a ajuns să trateze membrii elitei SS. În 1936, Morell l-a întâlnit pe Führer la o petrecere. Hitler suferea de crampe la stomac și de flatulență. Doctorul l-a convins pe Hitler, care era ipohondru, să înghită capsule de Mutaflor, care conținea o tulpină de Escherichia Coli. De asemenea, Hitler lua și niște pastile împotriva flatulenței, care conțineau urme de stricnină. Simptomele lui Hitler s-au îmbunătățit imediat. Așa a început doctorul Theodor Morell să-i câștige încrederea liderului suprem. În curând, Morell i-a prescris lui Hitler o doză zilnică de Vitamultin, o pudră misterioasă care îi oferea energie. Practic, Theodor Morell a reușit acolo unde alți medici dăduseră greș. Convins de miracolele pe care le făcea doctorul, în 1937 Hitler l-a numit doctorul său personal.
Eva Braun avea repulsie faţă de acest individ
Dar apropiații lui Hitler l-au acceptat cu greu pe Morell, pe care mulți îl priveau ca pe un impostor. În plus, Theodor Morell era dolofan, suferea de transpirație excesivă, de halitoză și avea un miros specific, respingător. Amanta lui Hitler, Eva Braun, care avea să devină și ea pacienta lui Morell, a simțit la început repulsie față de doctor. Însă Hitler i-ar fi spus: „Nu l-am angajat pe doctorul Morell pentru mirosul lui, l-am angajat ca să mă trateze.” În curând, Morell a devenit umbra lui Hitler. Îl urma în buncăre, la întâlniri militare, în vacanțe și chiar și pentru a trece în revistă teritoriile cucerite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
„Pacientul A” suferea de dizenterie şi hipertensiune
Aceste lucruri sunt consemnate în jurnalul medical detaliat al lui Morell. Jurnalul este o sursă unică pentru a afla despre sănătatea și dispoziția zilnică a Führerului. În notele sale, Theodor Morell îl numea pe Hitler „pacientul A”. Aceasta era o măsură de precauție pentru a proteja intimitatea lui Hitler dacă jurnalul ar fi căzut în mâinile inamicilor. În august 1941, Hitler s-a îmbolnăvit grav. Îi fuseseră administrate injecții zilnice cu vitamine și glucoză, dar acestea nu mai erau eficiente. Așa că Morell a apelat la hormoni animali, care erau mult mai nesiguri din punct de vedere medical. Injecțiile administrate lui Hitler includeau stimulenți metabolici, hormoni sexuali și extracte obținute din glandele seminale. Morell a profitat de pe urma puterii, îmbogăţindu-se. Marile fabrici farmaceutice i-au adus un venit consistent. Stimulată cu Pervitin şi date poate cu pudra antipăduchi a doctorului Morell, armata germană părea de neoprit. Hitler îşi conducea generalii din noul sediu din Prusia răsăriteană, aşa-numita vizuină a lupului. Dar, tocmai când părea că îi merge bine, dictatorul a fost brusc doborât de ameţeală. Morell a notat o vizită de urgenţă în însemnările lui. „7 august 1941. Am fost chemat telefonic. Să merg de urgenţă la Führer. L-a luat cu ameţeală. Diagnostic: dizenterie şi hipertensiune. Morell a mai cerut o electrocardiogramă, EKG. Rezultatele au fost trimise unui cardiolog. Alarmantul verdict a fost ateroscleroză, îngustarea vaselor inimii ce poate cauza moar- tea”. Era un diagnostic dezastruos pentru „pacientul A”. Führerul risca să facă infarct într-o etapă critică a războiului. Electrocardiograma arăta că avea hipertensiune. Hitler nu voia să afle nimeni, aşa că Morell a ţinut secretul. I-a administrat nitroglicerină, care poate atenua problemele cardiace, dar nu le vindecă. Se temea, dar analizele moderne arată că inima era sănătoasă. Hitler nu era bolnav de inimă. Avea hipertensiune, dar nu exista riscul să facă infarct. A leşinat o dată, dar ar fi o exagerare să spunem că a avut infarct, nu sunt dovezi. Apoi, aventura medicală a prins aripi. Morell i-a promis lui Hitler „recuperare imediată”. Pe măsură ce Hitler se obișnuia cu compușii injectați în corpul lui, era nevoie de doze tot mai mari și de droguri tot mai tari. Dacă Hitler nu putea să doarmă, primea o doză de barbiturice. Dacă trebuia să se trezească, primea injecții cu stimulenți și mai puternici. Acest amestec de injecții i-a adus lui Morell porecla de „Stăpânul Reich-ului Injecțiilor”. În 1943, Theodor Morell a început să-i injecteze lui Hitler doze mari de opiacee. Sănătatea lui Hitler se degrada. El părea adeseori confuz și îmbătrânit, potrivit celor apropiați. Oxicodona a devenit panaceul lui Hitler. Această substanță îl făcea euforic și, dată fiind frecvența dozelor mari, este posibil ca Hitler să fi devenit dependent. În curând, nici oxicodona nu mai era de ajuns. La 20 iulie 1944, Hitler s-a ales cu răni ușoare de pe urma unei tentative de asasinat. De data aceasta, cel care l-a tratat pe Hitler a fost doctorul Erwin Giesing.
Între 1941 și 1945, a primit 800 de injecții și diverse medicamente
Acesta avea un remediu favorit, și anume cocaina. Din acel moment, lui Hitler a început să i se administreze oxicodonă, combinată cu două doze de cocaină în fiecare zi. Aliații au început să bombardeze companiile farmaceutice, cum ar fi Merk, din Darmstadt, în decembrie 1944. Deodată, producția de Eukodal s-a oprit. În ianuarie 1945, Hitler a rămas fără opiacee, chiar înainte de a coborî în Führerbunker. Potrivit lui Ohler, Hitler a devenit o epavă din punct de vedere fizic și psihic. El fusese menținut funcțional de injecții. Și acum nu mai avea opiacee. Theodor Morell a rămas alături de Hitler până aproape de sfârșit. În ultimele zile ale războiului, Hitler i-a acordat permisiunea să părăsească buncărul. Morell a scăpat din Berlin cu unul dintre ultimele zboruri. Lipsit de doctorul său, Hitler a fost cuprins de mânie și i-a informat pe cei din jurul lui că se va sinucide. Potrivit notelor lui Morell, între august 1941 și aprilie 1945, Hitler a primit un total de 800 de injecții și diverse medicamente. Theodor Morell nu a fost niciodată condamnat pentru crime de război. Pe el nu-l interesase niciodată ideologia. Morell a fost un oportunist care s-a îmbogățit în timpul războiului de pe urma comerțului cu droguri și medicamente pentru elita nazistă. Dar, la sfârșit, nu a rămas cu nimic. În 1948, doctorul Theodor Morell a murit într-un spital din orașul german Tegernsee, din cauze naturale.
Margot Wolk, femeia care a gustat tot timpul mâncarea dictatorului
Dincolo de consumul de droguri, Adolf Hitler, pe numele său real Adolf Schikelgruber, avea o frică teribilă să nu fie otrăvit. Prin urmare, a avut o femeie care nu a făcut altceva decât să îi guste mâncarea tot timpul. Acea femeie, care a povestit pentru „Der Spiegel” peste ani experienţa trăită, s-a numit Margot Wolk. A făcut acest lucru timp de trei ani. Nu singură, ci alături de alte 14 femei. În fiecare zi, timp de trei ani, Margot Wolk şi celelalte femei au fost obligate să guste mâncarea pregătită pentru Adolf Hitler, pentru ca nu cumva Führerul să fie otrăvit. Născută în Berlin, în 1917, Margot Wolk avea 22 de ani când a izbucnit războiul, dar - spre deosebire de alte tinere de vârsta sa - a respins invitația de a adera la Liga Germană, o organizație similară Tineretului Hitlerist, dar destinată exclusiv fetelor. Totuși, când s-a mutat în casa socrilor săi din satul Gross-Partsch, iar primarul a început să recruteze fete care să lucreze în serviciul lui Hitler, nu a mai putut respinge și această „invitație”. Era anul 1942 și un eventual refuz ar fi echivalat cu moartea. Margot și alte 14 tinere de la Gross-Partsch au avut neșansa de a se afla la doar câțiva kilometri distanță de faimosul refugiu al lui Hitler, denumit „Bârlogul Lupului”. Cele 15 femei au fost recrutate de primar și duse într-o clădire unde câțiva bucătari îi pregăteau zilnic prânzul lui Hitler. Misiunea femeilor: să guste mâncarea și să certifice cu propriile lor vieți că nu a fost otrăvită. Zvonurile că aliații aveau intenția să-l ucidă pe Hitler prin otrăvire au fost un avertisment serios pentru paranoicul Führer.
Era vegetarian
La o oră după ce femeile gustau din toate preparatele și nu dădeau nici un semn de otrăvire, mâncarea era dusă la Bârlogul Lupului, pentru ca Hitler - pe care Margot nu l-a văzut niciodată personal - să ia masa. Cele 15 femei au avut acces la feluri de mâncare delicioase, unice în vremuri de război, într-o perioadă în care populația începea deja să viseze la produse „de lux”, precum untul sau cafeaua. Mesele mari de lemn erau ocupate cu mâncăruri de legume, fructe exotice, fidea, sosuri și deserturi. Carnea sau peștele nu erau niciodată acolo, deoarece Hitler devenise deja vegetarian, un fapt biografic susținut de mai multe mărturii directe, inclusiv de cea a lui Margot Wolk. Meniurile erau vegetariene în întregime, cele mai proaspete şi mai rafinate vegetale, de la sparanghel la ardei şi mazăre servite cu garnitură de orez şi salate. Toate erau aranjate pe o farfurie şi aşa i se serveau lui”, a povestit Margot. Ea nu îşi aminteşte să fi gustat vreodată carne sau peşte şi nici nu a fost pusă să deguste şi băuturile.
A fost violată de un ofiţer SS
Margot era preluată de un autobuz în fiecare zi, împreună cu celelalte femei care urmau să fie duse la sediul central pentru a-și îndeplini sarcinile degustării, dar acest regim s-a schimbat brusc la 20 iulie 1944, după celebrul atentat împotriva lui Hitler, coordonat de colonelul Claus von Stauffenberg. Conspirația lui von Stauffenberg nu a reușit și bomba care a explodat în „Bârlogul Lupului” nu a avut pentru Führer alte consecințe decât o ureche vătămată și pantalonii făcuți ferfeniță. Și, bineînțeles, o mai mare prudență și măsuri de securitate sporite. De atunci, femeile care degustau mâncarea lui Hitler nu au mai putut trăi în casele lor. Au fost mutate permanent într-o școală abandonată din apropiere „Ne-au tratat ca pe niște animale în cuști”, avea să-și amintească Wolk. Acolo, într-o noapte, Margot a fost violată de un ofițer SS.
A fost singura supravieţuitoare, celelalte 14 femei au fost ucise de sovietici
La scurt timp după ce armata sovietică a ajuns periculos de aproape de „Bârlogul Lupului”, în mod ironic, un alt ofițer SS avea să-i salveze viața lui Margot Wolk. Când Armata Roșie se afla la câțiva kilometri, acesta a pus-o într-un tren și i-a spus doar atât: „Pleacă de aici!”. Margot a ajuns la Berlin în siguranță. După război, s-a întâlnit din nou cu acest fost oficial nazist. Omul i-a relatat că toate celelalte 14 degustătoare care lucraseră cu ea au fost ucise de sovietici. Și, deși Margot a reușit să scape cu viață din „Bârlogul Lupului”, a fost prinsă de soldații sovietici, care au torturat-o și au violat-o timp de două săptămâni, lăsând-o cu sechele permanente, inclusiv cu incapacitatea de a avea copii. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, Margot Wolk a supraviețuit. În 1946 s-a reunit cu soțul său și, deși mariajul lor „a fost permanent marcat de perioada războiului”, au trăit împreună 34 de ani.
S-a decis să vorbească abia la 95 de ani
Margot Wolk nu a dezvăluit nimic despre teribila sa poveste până în 2012, la scurt timp după ce a împlinit 95 de ani. Trecuseră șapte decenii de când fusese recrutată pentru a gusta hrana potențial otrăvită a lui Adolf Hitler. „Am vrut doar să spun ce s-a întâmplat acolo și că Hitler era într-adevăr un om dezgustător. A fost un porc!”, a declarat ea ziarului „Der Spiegel”.