de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
Potrivit unui studiu realizat în 2016, 80% din populația globului locuiește în zone unde lumina naturală a cerului a fost alterată noaptea de luminile artificiale din oraș, respectiv iluminatul stradal, luminile din clădiri și reclamele. Ca să rezolve problema poluării cu lumină, Centrul Aerospațial Chengdu a găsit o soluție fără precedent, anunțând că până în anul 2020 va lansa o Lună artificială deasupra orașului Chengdu, care va înlocui iluminatul stradal.
Va ilumina o zonă cu diametrul cuprins între 10 și 80 de kilometri
Chiar dacă mulți sunt sceptici la planul ambițios al cercetătorilor din orașul chinez, aceștia sunt din ce în ce mai stăpâni pe sine și spun că nu se vor opri până când nu vor duce la bun sfârșit ce au de făcut, adică potențarea strălucirii luminii naturale a Lunii cu lumină emisă de o Lună artificială. Și pentru că sunt siguri că acest lucru se va întâmpla, chinezii plănuiesc să lanseze satelitul anul viitor. Interesant este și faptul că această Lună artificială despre care chinezii spun că este „proiectată pentru a potența lumina Lunii pe timpul nopții”, va fi de opt ori mai strălucitoare decât cea naturală și va reuși să ilumineze o zonă cu diametrul cuprins între 10 și 80 de kilometri. Totodată, notează publicația „Times”, Luna artificială va gravita mult mai aproape de Pământ, adică la o distanță de aproximativ 500 de kilometri, spre deosebire de cea la care se află Luna, şi anume 380.000 de kilometri.
Se va face o economie de 173 milioane de dolari anual
Potrivit directorului companiei, Wu Chunfeng, acest proiect va ajuta orașul Chengdu să economisească anual la electricitate nu mai puțin de 173 de milioane de dolari, ba chiar ar putea să îi ajute pe principalii distribuitori în timpul dezastrelor naturale. Dar va fi nevoie de şi mai multe testări, a spus Wu, pentru a se asigura că planul este viabil şi că nu va declanşa efecte negative asupra mediului înconjurător. Testele au început cu câțiva ani în urmă, iar experimentele actuale vor avea loc doar într-o locație fără oameni, cel mai posibil într-un deşert, pentru ca razele de lumină să nu interfereze cu echipamente spaţiale de observare de pe Pământ. Proiectul se desfășoară în colaborare cu Institutul de Cercetare a Sistemelor de Tehnologie Microelectronică (Casc), acesta fiind principalul con- tractor pentru programul spațial al Chinei.
Poluare luminoasă pe steroizi?
Dacă planurile chinezilor se vor realiza și Luna artificială va fi lansată rămâne de văzut, dar profesorul de inginerie aerospațială de la University of Texas, Ryan Russel, susține că aceasta ar fi un dezastru pentru omenire, pentru că s-ar pune problema unei poluări luminoase pe steroizi. Pe de altă parte, profesorul susține că planul cu Luna artificială pare imposibil de implementat. Motivul? Pentru ca Luna artificială să plutească doar deasupra orașului Chengdu, „aceasta ar trebui să se afle la o distanță de 35.405 kilometri deasupra Pământului. La o altitudine de numai 500 de kilometri, satelitul s-ar plimba rapid deasupra Pământului, iluminând în mod constant zone noi”. Totodată, scepticii se tem că lumina Lunii false ar putea perturba ritmul oamenilor și al animalelor din Chengdu. „Asia Times” notează însă că o acoperire reflectorizantă și „aripi asemănătoare cu panourile solare” ar reflecta lumina Soarelui și ar putea fi controlate îndeaproape. Potrivit declarațiilor unui expert pentru „People’s Daily”, planul cere ca Luna să emită doar o nuanță asemănătoare cu asfințitul și nu va transforma neapărat noaptea în zi.
În 1990, rușii au avut proiectul Znamya
Chinezii nu sunt însă singurii care încearcă să ducă la bun sfârșit un asemenea proiect grandios, întrucât tehnologia heliostat sau utilizarea de dispozitive cu oglindă pentru a reflecta lumina a fost teoretizată încă din Egiptul Antic. Mai mult, în anul 1990, un grup de cercetători ruși a reușit să lanseze în spațiu un satelit care să dirijeze lumina Soarelui spre Pământ. Chiar dacă nimeni nu ar fi crezut, pentru început planul a funcționat și, pentru scurt timp, o zonă cu diametrul de 5 kilometri din emisfera nordică a fost iluminată. Experimentul Znamya a avut scopul de a testa fezabilitatea unui proiect de iluminare a unor puncte de pe Pământ cu o lumină de o intensitate egală cu cea a câtorva luni pline. Chiar dacă intensitatea a fost una supraestimată, proiectul s-a dovedit a fi viabil. Nouă ani mai târziu, a luat naștere un proiect și mai ambițios: Znamya 2.5. Din nefericire însă, satelitul a avut parte de defecțiuni încă de la lansare și savanții care au participat la efectuarea acestuia se spune că nu au mai reușit să strângă fonduri pentru a încerca din nou. Acest proiect a stârnit însă mari controverse legate de poluarea cu lumină, care putea deranja animalele nocturne și observațiile astronomice. Și mai recent, în anul 2013, trei oglinzi mari, controlate de computere, au fost instalate deasupra orașului norvegian Rjukan. Rolul lor era să se orienteze după Soare și să-i reflecte razele în piața din centrul orașului.
Soare artificial, de 100 de milioane de grade Celsius
Chinezii nu s-au oprit însă aici, iar cercetătorii de la Institutul de Fizică Hefei din China au dezvoltat un proiect și mai îndrăzneț: soarele artificial. Este vorba despre un reactor experimental, care încearcă să imite procesul de fuziune nucleară ce are loc în stele, pentru a genera energie. Pentru a reproduce procesul de generare a energiei în Soare și, pentru a atinge acest obiectiv, cercetătorii din China au înființat în 2006 reactorul de fuziune experimental Tokamak Experimental Superconductor (EAST). Ulterior, plasma din acest reactor a fost încălzită la o temperatură uriașă, de 100 de milioane de grade Celsius, de șase ori mai mult ca temperatura întâlnită în miezul soarelui, de respectiv 15 milioane de grade Celsius. Conform experților, 100 de milioane de grade Celsius reprezintă temperatura minimă necesară pentru declanșarea fuziunii nucleare autonome pe Pământ. Soarele artificial nu este similar cu Luna artificială pe care China intenționează să o lanseze în curând.