de Simona Lazăr

Inventator și pionier al aviației mondiale, Traian Vuia poate fi redescoperit într-un muzeu cu fuselaj de sticlă, în localitatea timișoreană care îi poartă numele (comuna Bujoru, în trecut). Macheta aparatului său, expusă în luminoasa încăpere centrală, îl face, pentru o clipă, contemporan cu vizitatorul. S-au împlinit, la 16 octombrie, 116 ani de la primul său brevet de invenție pentru aeroplan-automobil - pe care vizionarul român a insistat să-l breveteze, deși, în acea vreme, Academia de Ştiințe de la Paris îl ignorase, considerându-l... o utopie.

Priorități românești

Se zice că... „Banatu-i fruncea!”... Așa-i, așa-i! Că nu-i altul ca bănățanul nostru, Traian Vuia, care arăta lumii întregi cum se ridica de la sol o mașinărie cu densitatea mai mare decât aerul. Aeroplanul-automobil, cum i-a zis el primului său aparat de zbor. Dar s-o luăm cu începutul și să vedem care e locul lui Traian Vuia în acest domeniu plin de „priorități românești”, cum sunt cele inventate/imaginate de Coandă, Vlaicu și alții, al căror nume poate că nu l-am așezat încă destul de vizibil în istoria aeronauticii mondiale, cum e și mecanicul argeșean Dumitru Popescu, de la care se spune că ar fi cumpărat brevetul contele Graf Zeppelin, „furându-i” astfel gloria... zeppelinului.

Un zmeu pe cer

În ceea ce-l privește pe Traian Vuia, Dumnezeu ni l-a dăruit nouă, românilor, într-o zi de august - 17 august 1872 -, când a venit pe lume în satul Bujoru, din părinți români: preotul Simion Popescu și soția lui de-a doua, Ana Vuia.

De mic se simți atras de fizică, de mecanică, de toate muncile practice care „pun lucrurile în mișcare”. Dar mai ales se simți atras de zbor. Unii spun că i s-a tras totul de la niște zmeie de hârtie, pe care nu se mulțumi să le facă așa, ca toți băieții de pe uliță, dintr-o bucată de hârtie, două lemne-ncrucișate, clei și-un ghem de sfoară. El voia să înțeleagă zborul și, mai ales, voia să mânuiască zmeiele, să le facă a se mișca în văzduh după gândul lui. Unii băieți abandonează pasiunea asta a zmeielor după primul ghem de ață încâlcit, după prima aripă ruptă. Alții, după o vară. Traian Vuia n-a abandonat-o niciodată. Plecând la liceu, la Lugoj, se interesa de jocul de forțe care ține în aer zmeul, iar când crezu că a înțeles despre ce e vorba, s-a mirat că nimeni n-a reușit să construiască un aparat care să zboare... Nu știa, la vremea aceea, de încercările lui Leonardo da Vinci, dar îi erau familiare legenda lui Icar și cea a Meșterului Manole. La 20 de ani pleacă la Budapesta, pentru a se înscrie la Politehnică, dar în scurtă vreme e nevoit, pentru a câștiga bani, să vireze spre... științele juridice. Studiază dreptul, lucrează într-un cabinet de avocatură și, probabil, dacă n-ar fi fost mai mare patima zmeielor, a zborului, decât pământeasca nevoie de a trăi decent, ar fi devenit un bun jurist. Și atât. În 1901 își lua doctoratul în științe juridice... Pentru ca, un an mai târziu, surprinzător pentru unii dintre apropiații săi, să revină la visul lui dintâi: zborul.

Primele brevete de inventator

La vârsta de 30 de ani, reîntors în Banat, Traian Vuia începe lucrul la „automobilul-aeroplan”, aparatul care trebuia să se ridice deasupra câmpurilor de grâu de acasă. Numai că lipsa banilor îl face să plece iarăși, de data aceasta la Paris, în căutarea unui sponsor. Ajunge, cu alte cuvinte, în patria pasionaților de baloane (aerostate), dar și în țara celui care, cu mai mult de două decenii înainte, făcuse aceeași încercare ca și Vuia: să construiască un aeroplan: Victor Tatin. Ai zice că, alături de acesta, și-ar fi putut găsi drumul, dar, nu, Tatin, sceptic, încearcă să-l convingă că niciodată omul nu va zbura cu un aparat a cărui densitate e mai mare decât aerul. Niciodată... în lipsa unui motor. Vuia va da peste cap orice previziune a lui Tatin (curios, câțiva ani mai târziu va fi el mentorul sceptic, dinaintea lui Coandă și a motorului său cu reacție!). Academia franceză îi respinge proiectul, ca fiind utopic, dar el îl brevetează totuși în 1903. La 16 august, i se acceptă proiectul, la 16 octombrie 1903 este publicat în „Monitorul Oficial” primul său brevet. Un an mai târziu construiește motorul, pe care, de asemenea, îl brevetează.

Victoria de la Montesson

În 1905, Traian Vuia termină de construit „Liliacul” - sau „Vuia I” - sub forma unui automobil schematic, cu aripi ca de liliac (care erau însă demontabile). Dar neîntâmplatul, ridicarea de la sol și plutirea unui aparat mai greu decât aerul, avea să se... întâmple pe 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris. Pe o lungime de 12 metri a zburat „automobilul-aeroplan”, la o înălțime de un metru deasupra firului de iarbă. Bănățeanul nostru dovedise că mașina-zburătoare nu mai era o utopie, ci o realitate. În câțiva ani, numai, industria aeroplanelor a luat un avânt considerabil. Printre pionierii acestei noi industrii aveau să se numere și câțiva români de geniu - îi aminteam la început -, așa cum românii erau considerați, cu un secol în urmă, printre cei mai „agili” aviatori ai Europei.