de Carmen Ciripoiu şi Eduard Popa

Împrăștiate în cele mai vaste ținuturi ale țării, locuințele Reginei Maria, unele mai frumoase ca altele, sunt mai mult decât palate: sunt locuri de unde sufletul celei mai îndrăznețe și neobosite femei a României nu va pleca niciodată. Dar niciuna nu se compară cu Juniperus, o casă de necucerit, suspendată în pădurea din Sinaia, între brazi uriași.

Ridicată după planurile celebrului arhitect Andre Lecomte du Nouÿ

În anul 1897, frumoasa principesă Maria a României a dorit ca unul dintre visurile ei din copilărie, acela de a avea o casă construită în copac, să devină realitate: „Visurile copilăriei m-au bântuit, aşa că am planificat o casă în copac!”. Aşa a luat naştere, în pădurea de la Sinaia, Juniperus, Cuibul Principesei, o colibă suspendată între brazi uriaşi, despre care

regina a scris atât de frumos: „Acest copac-locuinţă a avut două camere, o bucătărie diminutiv şi balcoane pe ambele părţi. Am aranjat cu grijă iubitoare şi multe ore fericite ne-am petrecut în ea, între pământ şi cer. Cuibul a durat până după război, când s-a prăbuşit în timpul unei furtuni violente, dar eu părăsisem cuibul înainte de acea zi fatală”. Pentru realizarea acestei case de vis a Mariei, a fost elaborat un proiect amplu, păstrat în arhiva Castelului Peleş, iar construcţia a fost încredinţată celebrului arhitect și proaspăt angajat al Casei Regale a României, Andre Lecomte du Nouÿ, care a respectat întru totul dorința Mariei.

O fortăreață între cer și pământ

Prietenii reginei care au venit să vadă căsuța din copac nu puteau ajunge decât după ce urcau o scară abruptă, ascunsă într-un turn din lemn, dotat cu o pasarelă mobilă. De altfel, când pasarela era ridicată, nimeni nu mai putea pătrunde la Juniperus. Cât privește interiorul casei, nimeni nu poate povesti mai bine ca însăși regina: „Era alcătuită din trei camere; de-a lungul unei părți se întindea o galerie largă și un balcon de la care priveai într-o mare adâncime. Una dintre odăi era chiar mărişoară; o vopsisem în alb, cu o friză de maci mari, roşii. Găsisem şi un serviciu de ceai cu maci roşii care se potrivea de minune cu friza. Din această odaie treceai într-una mult mai mică zugrăvită într-un verde dulce; aici adunasem tot felul de lucruri ciudate, precum olărie veche, vase de aramă şi de alamă, iar pe pereţi adunasem câteva stampe atrăgătoare. Pe un chaise-longue de pânză întinsesem o învelitoare de nuanţă portocalie ştearsă, încărcată cu o mulţime de perne ruginii. Combinarea culorilor era cât se poate de fru- moasă şi, bineînţeles, toate încăperile erau ticsite cu flori. Odaia cea din fund nu era decât o bucătărie în care se puteau face adevărate bucate, dacă aveam poftă să pregătesc musafirilor mei o masă”.

Crucea veche de piatră

Printre oaspeții de la Juniperus s-au numărat surorile Mariei, prințesele Victoria Melita, Alexandra, Beatrice, fratele principesei, Alfred de Edinburg, marii duci ai Rusiei, Boris și Andrei, Ferdinand al Bulgariei cu soția sa, Maria-Louisa, arhiducele Franz Ferdinand și Sofia Chotek, Charlotte și Bernhard von Meiningen, feldmareșalul Von Beck. Din păcate, căsuța din copac a fost distrusă de o furtună puternică după Primul Război Mondial. Chiar dacă a fost locul de suflet al reginei, Maria nu l-a reclădit. Dar în amintirea a ceea ce a fost odată Juniperus, a așezat o veche cruce de piatră.