de Andrei Dicu şi Adrian Barna

Mediul online este tot mai nesigur, nu doar în ceea ce-i privește pe copii, ci și pe adulți. Internetul a devenit un spațiu propice agresiunilor de orice tip, iar protecția împotriva acestora este mereu cu un pas înapoia inventatorilor tehnicilor de hărțuire. De la propagandă deviantă și până la amenințări clare, online, nu este decât un pas. Sigur, în unele cazuri se poate invoca o anumită... intenție nevinovată, de tip umor negru, dar de la „pamflet” până la violența pură nu a fost decât un pas. Există o mulțime de cazuri palpabile, unele dintre ele recente, iar exemplele ne dau fiori...

„Ar trebui să ți se taie beregata…”

Să începem evocând cazul jucătorului profesionist de tenis Kyle Edmund. „Ar trebui să ți se taie beregata, iar cadavrul tău în putrefacție, devorat de gângănii, să fie aruncat drept hrană mistreților”, este mesajul trimis de un utilizator Facebook, ca reacție la faptul că britanicul a pierdut un turneu, în anul 2017. Și asta nu-i nimic. Mary Beard, profesoară de istoria civilizațiilor la Universitatea Cambridge, a vorbit despre modul în care bărbații au tot suprimat voci feminine, în toate zonele vieții sociale, de-a lungul timpului și din această pricină a primit amenințări pe Twitter, dintre care una suna astfel: „O să-ți tai capul și o să-l violez!”. Menționăm din start că am precizat clar numele rețelelor de socializare în cauză, tocmai pentru a puncta că această tendință de violență este generalizată. În general, patronii acestor companii justifică reacțiile deșănțate prin „dreptul la libera exprimare”, care este un subiect pe marginea căruia au curs râuri de cerneală și care este departe de a fi epuizat.

Trump vs Kim sau „boșorogul” vs „nebunul”

Anul trecut, de Ziua Memorială Martin Luther King, un utilizator anonim de Twitter l-a ridicat în slăvi pe omul care l-a ucis pe King, în urmă cu 50 de ani: „Odihnește-te în pace, James Earl Ray. Un adevărat luptător pentru rasa albă”. În aceeași lună, Donald Trump, președintele SUA, a scris pe rețeaua respectivă că el are „un buton nuclear mult mai mare și mai puternic” decât al lui Kim Jong Un. Formularea încununa săptămâni de dueluri în declarații, prin care șeful statului american îl numea pe liderul nord-coreean „omul cu racheta” și „nebunul”, iar Kim îl făcea pe Trump „gangster” și „boșorog american senil, cu probleme mintale”.

Omul, de la primată la creator de opere de artă

În ultimii ani, internetul a devenit un spațiu foarte instabil. Agresivitatea pe rețelele de socializare a atins asemenea culmi, încât unii membri ai Camerei Reprezentanților SUA au propus să se marcheze în fiecare an, la 13 noiembrie, o Zi Națională a Politeții. Propunerea a stârnit reacții apreciative, dar și postări și tweeturi pline de furie, bătăi de joc și obscenități. Oare acest tip de agresivitate din rețelele sociale ne arată natura umană, versiunea în care, în adâncul ființei noastre, suntem niște bestii meschine și violente? În niciun caz. Este adevărat că numărul infracțiunilor generate de ură este în creștere, dezbinarea politică a atins cote record, iar nivelul de vitriol din sfera publică, în special online, este substanțial. Dar experții spun că asta nu se întâmplă pentru că rețelele de socializare ar fi descătușat natura umană brutală. Antropologul evoluționist Agustin Fuentes, profesor la Universitatea Notre Dame, și-a petrecut viața studiind și scriind despre felul în care, în două milioane de ani, strămoșii noștri s-au transformat din grupuri de primate înarmate cu bețe și cu pietre în creatori de mașini, rachete, opere de artă, națiuni și sisteme economice globale. „Cum am reușit? Creierele ni s-au mărit, iar capacitatea de cooperare ni s-a dezvoltat exploziv. Suntem programați să lucrăm, să ne formăm relații sociale și să rezolvăm creativ problemele, împreună. Aceasta este moștenirea cu care am intrat în secolul al XXI-lea. Aș spune că nivelul crescut de agresivitate online este din cauza unei combinații explozive între setul de abilități sociale umane evolutive, dezvoltarea rețelelor de socializare și contextul politico-economic în care ne aflăm, un mix care a creat un spațiu unde tot mai mulți oameni pot ațâța vâlvătăile agresivității și insultelor”, este de părere Fuentes.

„Ești cel cu care te întâlnești”

Antropologul american și-a exemplificat teoria, pornind de la cunoscuta axiomă a celor preocupați de dietă, „ești ceea ce mănânci”: „Dacă vorbim despre comportament, ești cel cu care te întâlnești. Modul în care percepem lumea noastră, o experimentăm și acționăm în ea, e puternic influențat de cine și de ce ne înconjoară zi de zi: familie, comunitate, instituții, credințe și modele de viață. Aceste surse de influență ajung, cumva, până în neurobiologia noastră. Creierul și corpul trec în permanență prin schimbări subtile, astfel încât modul în care percepem lumea este afectat și se mulează pe tiparele oamenilor și pe locurile de care ne considerăm cel mai strânși legați. Fenomenul are rădăcini evolutive adânci și ne oferă ceea ce numim «realitatea împărtășită». Conexiunea dintre minți și experiențe ne permite să împărțim spațiul și să lucrăm împreună eficient, într-o măsură mai mare decât majoritatea altor vietăți. În mare parte, așa am ajuns o specie cu un succes atât de mare”.

Lipsa experiențelor sociale, viciul rețelelor de socializare

Cu toate acestea, în acest sistem, „cel” din formula „cu care te întâlnești” a început să se schimbe. În prezent, acest „cel” poate include mai mulți prieteni virtuali din rețelele de socializare decât reali. De asemenea, prin Twitter, Facebook și Instagram se absorb incomparabil mai multe informații decât experiențe sociale fizice și apar mai multe surse de știri sponsorizate decât conversații cu alte ființe umane. Trăim în societăți complicate, structurate în jurul unor procese politice și economice, care generează inegalități majore și ne deconectează. Această divizare generează, doar ea, o multitudine de prejudecăți și de unghiuri moarte, care scindează oamenii. Modurile în care interacționăm social, mai ales prin rețelele de socializare, se multiplică fix în momentul în care suntem tot mai divizați. Oare care ar putea fi consecințele? Din punct de vedere istoric, am păstrat armonia dintre noi prin compasiune și prietenie, precum și încurajând conectarea, atunci când ne întâlnim. Anonimatul și lipsa interacțiunii față în față pe platformele online elimină o parte esențială din ecuația socialității umane, iar asta permite etalări tot mai frecvente și mai grave ale agresivității. Acum este mai simplu ca niciodată să fii împotriva altora, mai ales împotriva celor cu care nu te confrunți față în față. Dacă agresorii nu suferă consecințe, agresivitatea, lipsa de decență și, în general, răutatea în stare pură sunt încurajate să prolifereze pe rețelele de socializare.

Provocările nevinovate pot degenera în scandaluri

Având în vedere că vom continua să fim influențați de cei cu care interacționăm virtual, întrebarea firească este cu cine am dori să ne întâlnim. Ce tip de societate vrem să modelăm? Ce fel de societate dorim să ne modeleze? Cu alte cuvinte, cum modificăm acel „cine” care ne modelează creierele și corpurile, astfel încât să reducem agresivitatea? Potrivit cercetătorilor, noi, oamenii, am evoluat ca specie „de succes” fiindcă avem un creier mare, care ne-a ajutat să relaționăm și să cooperăm în moduri mai complexe și mai diverse decât orice alt animal. Capacitatea de a observa cum funcționează lumea, de a ne imagina cum poate fi îmbunătățită și de a transforma apoi viziunea în realitate (sau măcar de a încerca) este trăsătura reprezentativă a omenirii. Și aici se află inclusiv soluția problemei. Suntem dotați cu un set de abilități menite atât să reducă agresivitatea, cât și să încurajeze coeziunea. Milenii de-a rândul, oamenii au acționat colectiv, pentru a arăta cu degetul și a sancționa acțiuni agresive antisociale, precum abuzul sau violența. În rețelele de socializare, unde trolul (provocatorul) rămâne la distanță și anonim, chiar și cele mai nevinovate și mai bine intenționate provocări individuale pot degenera într-un meci cu scandal. Dar poate că agresorii pot fi reduși la tăcere mai eficient dacă s-ar confrunta cu o acțiune de grup, o reacție rațională, colectivă, mai degrabă, decât una pe cont propriu.

Reacție dură după atentatul de la Liceul Marjory Stoneman Douglas

Să ne gândim la impactul unor mișcări de tipul #MeToo sau la altele românești, pe care le cunoașteți foarte bine și să observăm presiunea pusă de organizațiile mass-media pentru a monitoriza fenomenele de tip „fake news” și instigările la ură. Sunt exemple excelente, referitoare la felul în care putem influența mediul online, alimentând ce este pozitiv și sancționând ce este negativ. După atacul armat de la Liceul Marjory Stoneman Douglas din Florida, elevii activiști și-au nominalizat trolii de pe Twitter și i-au redus la tăcere. Acolo, atacatorul a intrat în școală după ce a solicitat un taxi printr-un sistem online și a ucis 17 persoane, alte 17 fiind grav rănite. Mitingurile neo-naziste s-au împuținat și unele pagini instigatoare, de extremă dreaptă, au fost închise. Și toate acestea s-au petrecut fiindcă mii de oameni s-au opus... Într-adevăr, se pare că lumea devine tot mai agresivă, dar nu fiindcă noi, oamenii, am fi violenți, în fibra ființei noastre, ci pentru că nu ne-am ridicat la unison, pentru a presta munca socială dificilă pe care o cere lumea contemporană. Asta presupune să sancționăm abuzurile și hărțuirea agresivă, încurajând în schimb atitudinile și acțiunile pro-sociale. Se pare că asta trebuie să facem, atât în persoană, cât și pe rețelele de socializare...

Divertismentul, un nou tip de agresiune

În schimb, dacă discutăm despre influența unor personalități media, pentru care comportamentul agresiv este un mod de viață în fața camerelor de filmat, este ușor să înțelegem naturalețea prin care unii utilizatori de internet trec extrem de ușor la amenințări și la injurii, când își exprimă nemulțumirea față de o opinie. Există sute de exemple, atât în străinătate, cât și în țara noastră, de politicieni și de formatori de opinie, care au transformat agresivitatea într-o artă. Este un fel de „miștocăreală” ieftină, transmisă pe toate canalele de comunicare posibile, tradusă de multe ori prin „divertisment”, „pamflet” sau „luptă politică”, care în majoritatea cazurilor devine agresivă din primele momente. Cititorii care au vizionat filmul „Idiocracy” știu că acolo există o scenă în care personajul principal este judecat de niște oameni care ajunseseră să ude plantele cu o băutură răcoritoare celebră și care, din lipsa cunoștințelor juridice sau a argumentelor, îl acuzau de tot felul de defecte fizice, inventate pe loc. Cam asta primim și noi, în loc de divertisment, în ultimii ani, de la zona online la tv, iar acesta este tot un tip de agresiune.

Politica, motorul hărțuirii

Mulți s-au întrebat care este motivul pentru care se agresează, între ei, adulții americani, pe internet. Anul trecut, Centrul de Cercetare Pew a oferit câteva cifre. Într-un studiu în care au fost implicate aproximativ 4.000 de persoane, patru respondenți din zece au declarat că au fost hărțuiți. Politica a fost subiectul care a declanșat cele mai numeroase acte de hărțuire. Aproximativ o treime din cei atacați, democrați și republicani în aceeași măsură, au spus că au fost hărțuiți din pricina convingerilor lor politice. Mai mult de jumătate din cei care fuseseră agresați au spus că nu cunosc identitatea făptașului. Circa nouă din zece au căzut de acord că anonimatul online acoperă comportamentele greșite, agresive. Dintre cei care au fost martorii hărțuirii online a unei alte persoane, ceva mai puțin de o treime au reacționat sau au luat măsuri, iar ceva mai mult de o treime au recunoscut că nu au avut niciun fel de reacție. Când Centrul de Cercetare Pew a realizat studiul, specialiștii au observat cum au reacționat majoritatea persoanelor care nu au ignorat situațiile de hărțuire. Ei bine, acestea au confruntat agresorul, online. Au șters atacatorul din lista lor de prieteni sau i-au blocat accesul. Au raportat persoana în cauză administratorilor site-ului. Au confruntat agresorul față în față, prin SMS sau prin telefon. Au discutat problema online și, în cele din urmă, și-au schimbat numele de utilizator ori și-au șters profilul.

„Nivelul crescut de agresivitate online este din cauza unei combinații explozive între setul de abilități sociale umane evolutive, dezvoltarea rețelelor de socializare și contextul politico-economic“ Agustin Fuentes

Danielle Keats Citron: „Agresivitatea este aici! Este o utopie să ne imaginăm că o putem diminua!“

Scriitoarea Danielle Keats Citron, autoarea cărții „Hate Crimes in Cyberspace” („Crime oribile în spațiul virtual”), este de părere că 40% din populația care are un cont online va fi supusă agresiunii cibernetice, la un moment dat. „ Agresivitatea este aici! Este o utopie să ne imaginăm că o putem diminua, cumva. Rețelele sociale sunt construite pe acest mecanism, care favorizează toate taberele. Iar taberele asta fac, se luptă între ele verbal și se insultă. Violența se intensifică atunci când, în lume, lucrurile iau o turnură proastă, pentru că mereu oamenii se vor polariza în opinii, în funcție de informația primită. Apoi, dacă postezi ceva care dăunează reputației tale, asta devine imediat vizibil și ușor de găsit. Și nu poți șterge, pentru că există print screen”, notează autoarea.

90% dintre subiecții unui studiu au căzut de acord că anonimatul online acoperă comportamentele agresive

„Oul“ lui Javier Jaen, o contrareacţie inedită

Este foarte ușor să împroști insulte pe rețelele de socializare și în întregul mediu online. Fenomenul i-a inspirat pe artiști și pe designeri, astfel că în ultimii ani a apărut un fel de contrareacție la violența online. În viziunea graficianului Javier Jaen, este la fel de ușor, ca și când o catapultă de dimensiuni mari ar arunca un ou, în cazul său unul de culoare albastră, care era inițial avatarul anonim distribuit automat pe Twitter. Ideea lui Jaen a fost de a „exprima ura în epoca internetului, în special în rețeaua de socializare a păsării albastre”. „De abia aștept trolii de pe Twitter, să critice imaginea”, a zâmbit el...