de Adelina Marin şi Sorin Dumitrescu
Povestea renumită a invenției celebrului filosof și om de știință, de origine greacă, Pitagora a fascinat generații întregi prin unicitatea sa. Născut pe tărâmurile Greciei, vestitul matematician (care a trăit în perioada 580-495 î.Hr.) cu inteligența ieșită din comun a găsit o metodă rămasă în istorie de a-și domoli semenii de patima băuturii prin această pildă pusă în practică. A inventat Cupa Egalității (Cupa Echității) sau Paharul lui Pitagora prin care băutura era distribuită egal pentru toți.
În fizică, metoda se numeşte principiul vaselor comunicante
Pitagora, fiind şi un propovăduitor al echităţii, a inventat această cupă în timpul lucrărilor de alimentare cu apă a insulei greceşti Samos, aproximativ în jurul anului 530 î.Hr., cu scopul de a fi împărţit în mod egal vinul pentru muncitorii constructori ai acelor vremuri. Pe atunci se obişnuia ca muncitorii să fie stimulaţi cu licoarea lui „Bachus” pentru a-şi îndeplini sarcinile. Cum foarte mulţi dintre ei erau lacomi şi necivilizaţi, se întreceau cu măsura şi beau mai mult decât alţi muncitori cumpătaţi la pahar. Prin urmare, rezultatul nu putea să fie decât unul dezastruos, în sensul că „însetaţii” făceau pagubă şi aveau nevoie de mai mult timp pentru a se trezi din „euforie”, fiind deci o piatră de moară pentru ceilalţi, care munceau mai mult. Atunci Pitagora a inventat celebra sa cupă, prin care vinul era distribuit egal pentru toată lumea. El a marcat pe interior nivelul maxim până la care se poate umple cupa. Partea deosebită a invenţiei sale este că această cupă are în interiorul său o coloană cu un orificiu în partea inferioară, iar lichidul din pahar nu curge dacă este umplut până la nivelul marcat. Dacă se toarnă chiar şi cu o picătură în plus peste limita marcată, atunci surpriza este totală: tot lichidul se scurge din cupă. Toată această poveste vine să demonstreze faptul că doar şi o singură picătură în plus poate strica echilibrul vieţii, lucru demonstrat cu vârf şi îndesat.
A întemeiat cel mai „totalitar” colegiu posibil
Lui Pitagora i se atribuie numeroase descoperiri, precum: tabla înmulțirii, fără de care nu am putea realiza nimic astăzi, teorema în geometrie care îi și poartă numele, teorema sumei unghiurilor dintr-un triunghi etc. Cel mai inteligent filosof al timpului său, a inventat și multe alte obiecte, care demonstrau nu doar fenomene fizice, dar și lecții de morală. Despre Pitagora se mai spune că era el însuși un mic dictator și când s-a mutat la Crotone, în Italia, a devenit conducătorul partidului aristocratic. A întemeiat cel mai „totalitar” colegiu posibil. Puteau intra în el și bărbații și femeile, dar trebuiau să depună înainte un jurământ de castitate și să se oblige la un regim alimentar care excludea vinul, carnea, ouăle și bobul. Ce-a avut el cu bobul, nimeni nu a înțeles. Toți trebuiau să se îmbrace cât mai simplu și decent. Râsul era interzis și la sfârșitul fiecărui an de școală, toți elevii erau obligați să-și facă publică autocritica. Seminariștii erau împărțiți în externi, cei care după cursuri se întorceau acasă, și interni, cei care rămâneau noaptea în această „mănăstire”. Pe cei dintâi îi încredința în grija unor asistenți și doar de ceilalți, esotericii, care constituiau cercul restrâns al adevăraților inițiați, se ocupa personal. Chiar și aceștia îl vedeau pe Pitagora doar după patru ani de ucenicie. În acea perioadă el le trimitea cursurile scrise și autentificate cu formula „authos epha”, adică „el însuși a spus-o”. Abia după această așteptare Pitagora binevoia să-și facă apariția în fața discipolilor.
Citate celebre ale ilustrului om de știință
Deși până astăzi nu se păstrează nicio scriere originală a lui Pitagora, se spune că acesta și-a pus la adăpost „Comentariile”, încredințându-le fiicei sale Damona, cea mai fidelă discipolă a sa, ca să le răspândească în lume. Printre cele mai apreciate pilde ale sale se numără: „Este mai bine pentru un om să își țină gura închisă, iar ceilalți să îl creadă prost, decât să o deschidă, iar ceilalți să se convingă că este”; „Nu disprețui pe nimeni, și un atom face umbră”; „Educați copiii și nu va fi nevoie să pedepsiți oamenii”; „Economisiți lacrimile copiilor voștri, ca să vă poată uda cu ele mormântul”; „Purifică-ți inima înainte de a permite iubirii să locuiască în ea, deoarece, într-un vas murdar, și mierea cea mai dulce se acrește”.
Soţia, la fel de inteligentă
Soţia filozofului și matematicianului grec Pitagora era o femeie instruită și nu lipsită de inteligență. O chema Theano și au avut împreună o fiică și un fiu. Cândva a fost întrebată după cât timp se purifică o femeie care s-a împreunat cu un bărbat. Aceasta a răspuns: „Cu propriul soț, imediat, cu altul, niciodată!”. Despre actul căsătoriei, Pitagora era de părere că „în fiecare an trebuie să existe o zi de sărbătoare numită «pacea familiei». În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului”.