de Elena Şerban

- În 2008 a fost vizitat de 8,5 milioane de persoane

La 14 iulie, comunitatea francofonă din întreaga lume celebrează ziua naţională a Franţei. Acesta este şi motivul pentru care vă prezentăm în această săptămână unul dintre simbolurile ţării lui Moliére: Luvru. Considerat cel mai cunoscut muzeu din lume, înregistrează un câştig anual de până la un miliard de euro, de zece ori mai mult decât costă întreţinerea lui, se arată într-un studiu al Universităţii Sorbona.

Încasări anuale de peste 600 de milioane de euro
Muzeul francez a devenit o veritabilă afacere culturală, ce generează între 600 de milioane şi un miliard de euro în fiecare an, în condiţiile în care subvenţiile publice acordate anual muzeului nu depăşesc 110 milioane de euro, iar bugetul lui de funcţionare ajunge la 175 de milioane de euro, potrivit studiului.
În general, turiştii care ajung la Paris nu prea ratează o vizită la Luvru, şi acest lucru se vede în bugetul muzeului.

Drumul de la cetate la muzeu
Deşi pare greu de crezut, Luvrul nu a fost dintotdeauna muzeu. Scopul iniţial al construcţiei era acela de cetate de apărare a zonei din avalul Senei. Cetatea a fost construită de Filip Al II-lea al Franţei pe la 1190. Numeroase capete încoronate au depus eforturi serioase, mai ales din punct de vedere financiar, pentru  îmbunătăţirile clădirii. Cel care a hotărât ca Luvrul să fie reşedinţă regală a fost Carol al V-lea. Lucrările de transformare a cetăţii sunt continuate ulterior în timpul domniilor lui Henric al II-lea şi lui Carol al IX-lea. În 1594, Henric al IV-lea a decis unirea Palatului Luvru cu Palatul Tuileries. Curtea Pătrată este sub domniile lui Ludovic al XIII-lea şi Ludovic al XIV-lea, având de patru ori dimensiunea curţii renascentiste de pe timpul lui Francisc I, dimensiune ce duce implicit şi la demolarea a ceea ce mai rămăsese din cetatea medievală. Această dezvoltare a fost întreruptă brusc în 1678, când Ludovic al XIV-lea alege Versailles ca centru al puterii şi ca reşedinţă regală.

Inaugurat la 10 august 1793
Urmează o perioadă în care Luvrul va rămâne neschimbat, până în secolul al XVIII-lea, când o serie de proiecte de modificare sunt conduse de Ange-Jacques Gabriel şi Jacques-Germain Soufflot. Printre aceste proiecte este şi acela de a transforma palatul în muzeu, proiect ce începe în timpul lui Ludovic al XV-lea, însă va fi pus în practică abia la Revoluţia Franceză.
Funcţia de muzeu a Luvrului începe o dată cu expoziţia celor mai frumoase tablouri ale colecţiei regale, ţinută la Palatul Luxemburg între 1750 şi 1785, care a cunoscut un enorm succes. Marchizul de Marigny, director general al Clădirilor Regeşti, elaborează un proiect prin care Luvrul să devină un muzeu permanent. Acest proiect devine lege la data de 6 mai 1791, iar la 10 august 1793 are loc inaugurarea oficială a noului muzeu. Cu toate acestea, abia după 1855, publicul larg avea acces în muzeu, până în acel an fiind permisă vizita doar o zi pe săptămână, duminica.

Casa Giocondei, de peste 500 de ani
Luvrul posedă opere de artă din epoci diferite ale civilizaţiei şi acoperă o arie geoculturală întinsă. Pot fi admirate aici picturi, sculpturi, desene, până la ceramică, obiecte arheologice etc.
Printre piesele cel mai cunoscute prezente la Luvru se numără şi  „Venus din Milo”, „Gioconda” de Leonardo da Vinci sau „Libertatea conducând poporul” de Eugène Delacroix. Francisc I este cel care a achiziţionat Mona Lisa (Gioconda) de la Leonardo da Vinci în 1516, după ce îl invitase pe acesta în Franţa să lucreze la Amboise, la Castelul Clos-Lucé (nume vechi, Cloux), unde artistul şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii.

Muzeul Napoleon
În timpul Primului Imperiu, muzeul se va numi Muzeul Napoleon. El a fost extins de arhitecţii Charles Percier şi Pierre François Léonard Fontaine, aceştia construind aripa de pe Strada Rivoli. Aceştia vor ridica în 1808 şi un mic arc de triumf numit „Arc de Triumf Carrousel”. Sub domnia lui Napoleon al III-lea, Luvrul a suferit mai multe modificări. În 1871, muzeul este incendiat în timpul Comunei din Paris, iar arhitectul Lefuel este nevoit să reconstruiască o parte din clădiri.

20 de ani cu piramida de sticlă
În timpul primului mandat al lui François Mitterrand ca preşedinte al Franţei, muzeul se va reorganiza total. Extinderea şi modernizarea Luvrului au aparţinut arhitectului american de origine chineză Ieoh Ming Pei. Săpături arheologice au fost întreprinse înainte de amenajarea subsolului Curţii Napoleon şi începerea construcţiei piramidei.
Piramida de sticlă, construită în mijlocul Curţii Napoleon de Ieoh Ming Pei, a fost inaugurată la 30 martie 1989. Aceasta reprezintă de acum principala axă de circulaţie a Palatului Luvru, fiind punctul principal de acces în muzeu. Piramida duce la subsolul muzeului, unde este amenajat un vast hol de recepţie din care se permite accesul vizitatorilor la restul complexului.

- Muzeul are o suprafaţă de 210.000 mp, dintre care 60.600 mp sunt destinaţi expoziţiilor

- Luvrul are o publicaţie proprie, trimestrială, „Grande Galerie, le journal du Louvre”, care costă aproape şapte euro şi e difuzată într-un tiraj de 30.000 de exemplare

„Fratele” din Abu Dhabi

Luvrul va avea, peste câţiva ani, un „frate” în Abu Dhabi. Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a inaugurat, la sfârşitul lunii mai a.c., lucrările de construcţie al viitorului „Luvru al Nisipurilor”. În primii ani, edificiul va adăposti opere de artă împrumutate de Luvrul din Paris. Pentru folosirea mărcii, Emiratele Arabe Unite vor plăti în total un miliard de euro, destinat muzeelor franceze.