de Laura Zmaranda şi Alexandru Brădescu
Dacă reușiţi să vă detașaţi de propriile credințe și de cultura în care v-aţi născut și aţi fost educat, o să vedeţi prin niște „ochi multiculturali” ce diversitate extraordinară de tradiții și de ritualuri ascund celelalte popoare. Crăciunul, această sărbătoare creștină cu o semnificație incomensurabilă pentru credincioșii din toată lumea, este văzut de fiecare dintre noi cu limitările impuse de percepția inoculată de spațiul în care trăim. Veți afla poate cu surprindere că tradițiile legate de această sărbătoare sunt dintre cele mai variate. Unele ar fi putea fi considerate excentrice sau neobișnuite, dar fiecare are în spate o explicație sau o legendă. Să călătorim așadar prin lume pentru a vedea cum este sărbătorit Crăciunul în alte regiuni ale pământului.
Cetele de koledari
Periplul nostru prin lume începe cu o tradiție relativ comună. Doar că și aceasta are ceva aparte. Este vorba despre o tradiție asemănătoare colindatului din ţara noastră, doar că aceasta are loc în Bulgaria. Însă aici există un ritual special pe care fetele tinere trebuie să îl împlinească. Odată cu venirea miezului nopții, acestea trebuie să coacă o pâine numită kava. Cu această pâine, fetele trebuie să îi întâmpine pe tinerii colindători celibatari. Koledarii, așa cum sunt numiți, îmbracă pentru această tradiție un costum tradițional și au cu ei un baston din lemn de stejar care în tradiția populară bulgară se numește Koledarka. Până spre zorii dimineții, cetele de colindători poposesc în fiecare casă pentru a le cânta celor cărora îi primesc, iar în schimb primesc kava, acolo unde există fete tinere în casă, și cadouri pregătite anume pentru ei.
Semnificația murăturilor din bradul de Sărbători
Feeria Sărbătorilor de iarnă este aproape în întreaga lume creată și de momentul împodobirii bradului de Crăciun. Această tradiție a fost însă interpretată și pusă în practică după imaginația și cultura fiecărui popor. Astfel, în Germania există un ritual considerat neobișnuit despre care nu se știe cu siguranță dacă este originar din aceasta ţară. Între ramurile de brad, adulții ascund o murătură sau un ornament în formă de murătură. Cei care au misiunea de a o găsi sunt copiii familiei, iar cel care o găsește va fi recompensat cu un cadou. Legat de această tradiție există și o legendă, însă, așa cum spuneam mai devreme, cu alte origini decât germane. Se spune că undeva în Spania doi tineri prizonieri legați în butoiul destinat murăturilor ar fi murit, dar ar fi fost readuși la viață de Sfântul Nicolae.
Bușteanul care trebuie hrănit
O tradiție la fel de neobișnuită este păstrată în familiile spaniole. Începând cu 8 decembrie, atunci când spiritul Crăciunului începe să se facă simțit prin pregătirile specifice acestei perioade, în casele oamenilor apare și Tio de Nadal. Acesta este numele atribuit unui buștean care este pictat astfel încât să ia chipul unui animal de companie, atât cât permite, firește, măiestria celui care îl realizează. Cert este că acest buștean devine o responsabilitate pentru copiii casei. Aceștia trebuie să îl îngrijească, să se asigure că îi este cald și să îl hrănească cu fructe uscate. Misiunea lor se încheie abia în Ajunul Crăciunului, atunci când Tio de Nadal îi răsplătește pe copii cu daruri și dulciuri, dar doar dacă a fost îngrijit cum se cuvine. În cazul în care a fost nemulțumit de tratamentul de care a avut parte, singurul lucru pe care îl vor găsi copiii va fi o ceapă sau un cățel de usturoi.
Decorarea saunelor, spiritele rele și măturile pe care călătoresc
Firește că fiecare încăpere din casa noastră are o anumită energie și semnificație pentru noi. Însă vă puteți imagina că sauna ar putea fi considerată un loc sacru? Ei bine, în Finlanda, în perioada Sărbătorilor de iarnă, acest loc de relaxare capătă această conotație de sacralitate. În ziua de Crăciun, toți membrii familiei petrec timp împreună în saună, iar după plecarea lor se crede că vin spiritele celor dragi plecați din lumea aceasta. De aceea, sauna este decorată mult mai atent decât alte încăperi ale căminului. În Norvegia, una dintre legendele de Crăciun vorbește despre spiritele rele și vrăjitoarele care vin pe pământ în noaptea de Ajun. Acestea sunt atrase, în mod special, de măturile care sunt lăsate la vedere. De aceea, norvegienii cred că, dacă ascund măturile, casele lor vor fi protejate, iar spiritele malefice nu vor putea pătrunde în interior. În aceeași categorie a misticismului este și legenda legată de existența piticului Nisse, ocrotitorul animalelor domestice. Pentru că acest personaj mitologic are proasta reputație de a fi foarte îmbufnat dacă nu este tratat ca un oaspete veritabil, copiii au misiunea de a lăsa în Ajun în grajdul animalelor un castron cu terci de ovăz. Astfel există certitudinea că Nisse a fost îmbunat și că nu va face rele în gospodărie.
ŞTIAŢI CĂ... Druizii celtici și indienii amerindieni credeau că vâscul, folosit astăzi ca un simbol al Crăciunului, era o plantă sacră, și asta datorită proprietății sale de a rămâne verde pe timpul iernii? Dincolo de semnificația mitologică atribuită acestei plante, druizii și indienii foloseau vâscul în diferite modalități, pentru că aveau convingerea că acesta putea vindeca infertilitatea, bolile neurologice și putea îndepărta energiile malefice.
Legenda păianjenului
Arahnidele sunt viețuitoare care stârnesc sentimente de neînțelegere a importanței existenței lor în lanțul trofic al necuvântătoarelor și de repulsie de cele mai multe ori. Dar iată că și păianjenii au parte de momentul lor de apreciere. O legendă ucraineană spune că în Ajunul Crăciunului o familie săracă, fără posibilitatea de a-și crea sau de a-şi cumpăra ornamente pentru brad, a avut parte de o întâmplare cel puțin neobișnuită. Păianjenii care se aflau în casa lor au urzit pânze în ramurile bradului, iar la final acesta arăta ca și cum ar fi fost împodobit. În amintirea acestui moment și pentru a păstra legenda vie, ucrainenii își împodobesc și astăzi brazii de Crăciun cu ornamente asemănătoare pânzelor de păianjen. În familiile ucrainene există și o altă tradiție respectată cu sfințenie. Se pare că darurile nu sunt desfăcute până când cel mai mic copil al familiei nu găsește pe cer câteva stele.
Tradiţii şi superstiţii în satele româneşti
Țara noastră are o cultură și o istorie bogate, în care tradițiile și-au avut dintotdeauna locul. Sărbătorile de iarnă abundă în tradiții, legende și superstiții, mai ales în mediu rural. Există încă în anumite sate din țară credința că dacă gospodarii pun mâna pe topor sau pe cuţit în Ajunul Crăciunului, după apusul soarelui, vor fi predispuși la tot felul de accidente. Tot în Ajunul de Crăciun, fetele nemăritate pun sub pernă busuioc şi salvie uscate. Astfel își vor visa ursitul. Altă credință populară spune că dacă nu mănânci nimic în ziua de Ajun îți vor fi iertate toate păcatele.