Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna

Universal și mereu prezent, dincolo de barierele etnice, politice sau culturale, dansul îi unește pe toți iubitorii de frumos. Prin dans vă exprimați bucuria, iubirea sau dorința și, totodată, scăpați de timiditate sau de depresie. Dacă iubiți stepul, această poezie a picioarelor, și aveți nevoie de puțină nebunie care face atât de bine tuturor, Vera Stoian (foto), o actriță înzestrată cu talent și acel vino-ncoace, vă scoate din cotidian și vă introduce într-o lume de basm în care fiecare mișcare pare un cuvânt.

„Am fost contaminată de Ana Pepine”

- Stil de viaţă, mijloc de existenţă, de petrecere sau de distracţie, dansul este parte din viața fiecăruia. Cum ai descoperit această fascinantă artă?

- Încă din școala generală am știut că vreau să mă fac actriță, deși nu fusesem decât la un spectacol-două de teatru pentru copii. În liceu însă, când eram deja independentă de părinți și puteam să merg singură la teatru, „am devorat” toate spectacolele de teatru din București, printre care „Made in Romania” și „Costumele”, jucate de trupa Passe-Partout. Mă uitam fascinată cum reușeau acei actori să aducă o întreagă lume, pe care nu o vedeai cu ochii fizici, acolo pe scena aia goală, nefolosindu-se decât de niște pantofi de step și eventual un scaun. Pentru mine a fost „un crush” pătimaș, pentru tot ceea ce înseamnă teatru nonverbal, dans, step, transmiterea emoțiilor, care nu m-a părăsit nici în ziua de azi.

- Ce te-a determinat din nenumăratele dansuri să alegi tocmai stepul, care, deși e încântător când îl privești, este însă destul de greu?

- Absolvind Facultatea de Teatru și ulterior intrând și eu în Passe-Partout, am început să absorb cu aviditate tot ce îmi ofereau colegii mei mai mari. Astfel, Ana Pepine m-a învățat pantomima, Lelia Marcu balet, de la Dana Cavaleru și Adi Nour am învățat step, iar de la Maestrul Thu Ron Fu arte marțiale. Au fost o adevărată școală pentru mine acei ani. Dintre toți maeștrii mei, cel mai mult m-a impresionat Ana Pepine, o actriță completă. La rândul ei, îndrăgostită de step, a mers în străinătate la tot felul de festivaluri de Tap Dance, la concursuri și… m-a contaminat și pe mine, care, recunosc, nu am avut mari calități în direcția asta. Și cu foarte multă muncă, am ajuns să predau la rândul meu și altora.

„Ca să dansezi, nu e nevoie să te naști cu anumite calități”

- Ce calități trebuie să aibă o persoană ca să poată învăța să danseze step?

- La început, am crezut și eu că pentru a reuși să dansezi step, trebuie să te naști cu anumite calități. Dar am descoperit, pe propria piele, că nu e chiar așa. Avem probleme de ritmicitate? Nu-i nimic. Punem metronomul și facem exerciții de ritmicitate. Avem probleme de coordonare? Facem exerciții pentru coordonare. Nu ne ascultă piciorul stâng, că e mai mocofan? Îl punem să facă mișcarea X de două ori, de trei ori mai mult decât pe dreptul. Și tot așa.

- Pot veni la cursurile tale de step persoane de orice vârstă?

- Deocamdată, am cursuri la Opera Comică pentru Copii, unde vin doar cei cu vârste între 5 şi 14 ani. În fiecare sâmbătă, țopăim, ne antrenăm, cântăm „cu picioarele”, creăm povești muzicale. E distractiv și, culmea, am doar copii buni. Pentru adulți, încă nu am început. Probabil voi face o grupă la Pionierul.

„În câteva luni, cei mici învață alfabetul”

- În cât timp se poate spune că un micuț a învățat să bată step?

- Samuel Jason Smith, un mare stepăr american, zicea: „Dacă poți merge, poți și să dansezi step”. Adevărul e că, dacă știi doar „toe” şi „hill”, adică vârf și călcâi, poți compune o bogăție de fraze ritmice. Eu îi pot învăța pe cei mici în câteva luni alfabetul, apoi depinde de ei să se joace pe muzică, să improvizeze cu pașii învățați, să-și dea drumul la imaginație.

- Ce ținute trebuie să aibă viitorii dansatori la curs? E nevoie și de renumiții pantofi specifici dansului, cu vârf și câlcâie metalice?

- Ajută foarte mult pantofii de step, pentru că într-un fel sună plachiul de la călcâi și cu totul diferit cel din vârf. Și-apoi, cum lovești cu ele podeaua poate varia foarte mult. Așa se creează o mulțime de pași, care sună foarte diferit, iar în funcție de sunetele astea creăm frazele ritmice, coregrafiile. Cumva plachiurile sunt foarte folositoare, pentru că le formează urechea celor mici. Eu le zic că într-un fel sună pașii ursului și altfel cei ai șoriceilor și îi rog să-mi exemplifice cu pantofiorii lor.

„Le arăt filme cu Shirley Temple sau Gene Kelly”

- Lecțiile constau doar în partea practică?

- Eu le povestesc și despre istoria dansului, le mai arăt din când în când câte un filmuleț cu Shirley Temple, șoricelul din Tom și Jerry sau actorul Gene Kelly. Poate-poate se prinde și la ei pasiunea pentru step. Și am câțiva copii foarte buni.

- Ce beneficii au lecțiile de step?

- Foarte multe. Îți lucrează simțul muzical, ritmicitatea, coordonarea corpului, coordonarea cu ceilalți din echipă, echilibrul și, nu în ultimul rând, gambele. Fiind la bază actriță, nu mă rabdă inima și le creez o poveste în care integrăm și coregrafia de step. De Crăciun, de exemplu, am făcut o poveste nonverbală cu un om de zăpadă. Băieții au vrut să îl „orneze” ca pe un om de zăpadă autentic, iar fetele i-au pus flori în loc de nasturi, ghirlandă hawaiană în loc de fular etc… Și de aici s-a pornit un battle între fete și băieti. Dar nu oricum… Un battle de step, în care fiecare fată a provocat un băiat la tap dance, până când omul de zăpadă a prins viață, i-a împăcat și a provocat, la rândul lui, la un dans comun. Cumva, la cursul acesta învățăm step, elemente de pantomimă clasică, actorie, adică exact ce am învățat eu de la profesorii mei.

„Îi separ în funcție de cât de repede asimilează informația”

- Există clase de step pentru începători și pentru avansați?

- Da. În principiu, îi separ în funcție de cât de rapid asimilează informația. Dacă am vreun începător „vitezoman”, aşa le spun eu celor care prind repede, îl trec la avansați, ca să învețe și mai mult. Altfel, s-ar plictisi. Mi se pare foarte important să respect ritmul fiecăruia și să îl provoc în funcție de puterile lui.

- Cât durează cursurile și unde vă pot găsi cei care doresc să învețe acest tip de dans?

- Cum am spus, în acest moment predau la Opera Comică pentru Copii, sâmbăta, de la ora 13:00. Toate atelierele lor se numesc „Micul artist”. Modulul acesta se va întinde până în luna mai, fiecare lecţie durând între o oră şi o oră şi jumătate, urmând ca în iunie să avem „spectacol”, la Sala Undergrant. Adică prezentăm momentul lucrat și coregrafia, spre încântarea părinților și a publicului. Doritorii de step mă pot găsi la adresa de mail This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. sau pe pagina de Facebook Veronica Stoian. Dar, rog puțină îngăduință, pentru că de-abia mi-am făcut și eu cont și mă descurc mai greu. E ciudat în zilele noastre să „nu fii pe Facebook”, așa că m-am lăsat și eu coruptă de prieteni și de opinia publică.

„Când le arăt vreo filmare, copiii se corectează singuri“

- La finalul cursului, dansatorii vor primi și diplome de absolvire?

- La diplome nu m-am gândit. Dar e o idee foarte bună. Acum îi filmează părinții la serbare și sunt foarte bucuroși când se văd pe scenă. Iar părinții sunt topiți. Îmi place când le arăt vreo filmare de la repetiții, pentru că se corectează singuri: „Aaaa! Aici m-am grăbit, nu am fost pe muzică. Aici am ținut mâna prea sus… Mai facem încă o dată, te rugăm, Vera?”. Sunt micii mei stepări.