de Silviu Ghering şi Adrian Barna
În inima Munților Sebeșului se află un loc de veci deosebit, unde tradițiile precreștine se păstrează nealterate de trecerea miilor de ani. La numai 15 km sud de Sebeș (30 km de Alba Iulia) se află satul Loman din comuna Săsciori, în care oamenii își găsesc odihna veșnică într-un cimitir „istoric”, un cimitir „dacic”, un cimitir unde tradițiile funerare datează de pe vremea lui... Burebista! Cunoscut și ca „Săpânța” Munților Șureanu, cimitirul din Loman păstrează tradițiile preluate de la strămoșii noștri prin arhitectura stâlpilor funerari.
„Păsările” domină mormintele din vârful crucilor
Localnicii din zonă cred cu tărie că sufletele morților trec în lumea „de dincolo” sub formă de pasăre și că până la şase săptămâni zboară prin toate locurile pe unde au fost cât „posesorii” lor au fost... vii! Așa că cimitirul din Loman este plin de stâlpi funerari în vârful cărora sunt sculptate păsări, simbolizând sufletul celui care a trecut la cele veșnice și care s-a întruchipat sub forma unei zburătoare, ca expresie a vieții trecute și izbăvirii prin moarte. Stâlpii frumos ornamentați, sculptați și pictați, au grosimea de aproximativ 15 cm și înălțimea... celor răposați!
Diferențele dintre monumentele funerare ale femeilor, bărbaților, fecioarelor și flăcăilor
Obiceiul stâlpilor din lemn este dacic, fiind înrudiți îndeaproape, ca structură, cu stâlpii totemici. Aceste ornamente funerare sunt adevărate monumente ale artei populare: crucile, aşezate la mormântul femeilor, stâlpii, la cel al bărbaţilor şi „porumbelul” ce însoţeşte stâlpul şi bradul la mormântul fecioarelor și flăcăilor plecați din această lume înainte de căsătorie. Atât crucile, cât şi stâlpii sunt făcuți din lemn de stejar și, pentru a fi feriţi de ploaie sunt apăraţi de două scânduri fixate pe cele două braţe ale crucii, unindu-se, în formă de triunghi, în vârful crucii, sub o bucată de scândură mai mică.