de Călin Popa şi Alexandru Filcu
Cea mai populară limbă artificială auxiliară a lumii, esperanto, este vorbită pe toate continentele, predată în unele școli și expresie a unor scrieri de Premiu Nobel.
Creată de un oftalmolog, în Polonia
Esperanto a fost creată ca limbă artificială în secolul al XIX-lea, de medicul oftalmolog Ludwik Lejzer Zamenhof, din Bialystok, Polonia, care a dorit să pună în circulație un limbaj lejer, flexibil, care să funcționeze ca o a doua limbă universală. Potrivit autorului, noua limbă mai urma să aibă un efect notabil: economia de timp și energie pentru învățarea unei limbi străine. Cunoscută inițial ca „limbă internațională”, esperanto își consolida numele sub care este cunoscută astăzi în anul 1889 și a rămas astfel ca denumire oficială până astăzi. Limba are și o zi internațională, la 15 decembrie, este neutră din perspectivă politică și promovează pacea și înțelegerea comunicării extinse dincolo de hotare.
„Cel care speră”
Esperanto se traduce prin „cel care speră”. Este realizată în așa fel încât oricine s-o poată învăța rapid și să se constituie într-un tip de limbaj universal. Pentru a-i demonstra calitățile, creatorul său, care a pornit acest demers de la dificultatea de a se înțelege cu membrii aceleiași comunități care vorbeau limbi diferite, a tradus literatură universală în limba inventată, iar în 1887 reușea să editeze un prim volum. Popularitatea noului limbaj s-a extins rapid, prima Conferință esperanto avea loc în anul 1905, în Franța, iar limba își continuă expansiunea, chiar dacă vorbitorii au fost persecutați de-a lungul timpului și de naziști, și de sovietici. În prezent, în America de Sud există cluburi de lectură în esperanto, iar statele africane - Congo, Togo, Burundi, Benin ș.a. - sunt campioane la numărul de vorbitori ai acestei limbi.
Două milioane de vorbitori în lume
Esperanto a primit sprijin internațional din partea Națiunilor Unite în 1954. În deceniile care au urmat, unul dintre promotorii acestei limbi a fost William Auld, ale cărui scrieri în esperanto au fost nominalizate la Premiul Nobel de trei ori - în 1999, 2004 și 2006. Foarte populară și în mileniul trei, esperanto este o limbă vorbită de circa două milioane de pământeni de pe toate continentele, în pofida „tinereții” acestui limbaj prin comparație cu celelalte limbi de pe Pământ. Grație acestei extinderi, esperanto a fost inclusă pe lista de traduceri Google în anul 2012, iar trei ani mai târziu, peste 210.000 de utilizatori erau înscriși.
20.000 de traduceri originale
Inspirată masiv din latină, esperanto are o serie de particularități. Astfel, limba artificială are 28 de litere, iar simplificarea gândită de Zamenhof a dus la excluderea a patru litere - q, w, x, y - și a majorității diacriticelor. Dintre cele peste 20.000 de traduceri originale în esperanto, multe sunt utilizate ca manuale, în școli cu predare în această limbă, cum este, de pildă, Academia Internațională de Știință din San Marino. Rămasă neatinsă de modificările de structură pe care le-au suferit în timp limbile naturale ale popoarelor, esperanto s-a dovedit un limbaj de anduranță, întrucât celelalte circa 40 de limbi create artificial înregistrează un număr insignificant de vorbitori.