de Călin Popa şi Alexandru Filcu
Pornind de la dorința de a studia stilurile de dans, experții de la Universitatea Jyvaskyla, din Finlanda, au făcut o descoperire remarcabilă: felul în care dansează o persoană este unic precum amprenta degetelor sale.
Un fel de semnătură personală
În marile aglomerări urbane este aproape imposibil ca o persoană să nu fie surprinsă de camere de supraveghere odată ieșită în spațiul public. O surprinzătoare descoperire a cercetătorilor finlandezi a pus în evidență faptul că dacă un om dansează într-o mare de persoane, este foarte ușor de identificat de inteligența artificială, întrucât, indiferent de stilul de muzică și de ritmul pe care se mișcă, modul în care o persoană dansează este unic, aidoma amprentei digitale. După o cercetare care s-a extins pe mai mulți ani și a folosit mijloace tehnologice specifice realizării filmelor de la Hollywood, experții finlandezi au avut surpriza să constate că algoritmul folosit pentru studierea dansului nu s-a descurcat deloc la identificarea muzicii pe care se mișcau participanții la teste, dar a reușit să precizeze cu o acuratețe de 94%... cine dansa. „Mișcările de dans ale fiecăruia dintre noi sunt un fel de semnătură personală, care nu se schimbă indiferent de ritmul muzicii”, punctează analistul Pasi Saari.
Urechile și irisul, inimitabile
Descoperirea cercetătorilor finlandezi va intra, cu siguranță, în atenția sistemelor de supraveghere, lungind lista de posibile identificări după anumite trăsături fizice care sunt unice. De pildă, potrivit experților de la Universitatea din Southampton, urechile ar putea ajuta la identificarea persoanelor mai bine decât amprentele, care se pot uza cu trecerea vremii, în timp ce forma urechii se păstrează. Echipa de experți a dezvoltat un algoritm capabil să identifice o persoană din alte 252 cu o precizie de 99,6%, prin analizarea luminii reflectate de caracteristicile urechilor. Totodată, irisul a devenit un instrument util pentru protecția informațiilor și a zonelor extrem de securizate, întrucât este unic. Irisul controlează dimensiunea pupilei și oferă, de asemenea, culoarea ochilor. „În timp ce colorarea și structura irisului sunt legate de gene, detaliile modelului nu sunt”, se arată pe site-ul FBI.
Limba, dinții și mersul, „probe” de identificare
Paradoxal, deși sunt protejate în interiorul gurii, dinții unei persoane, ca și marca mușcăturii, au fost luate în considerare ca probe de identificare în instanțe încă din anii 1970. Mai mult, partea cu adevărat unică a gurii ar putea fi limba. În condițiile în care amprentele degetelor se pot schimba ușor în timp, acest organ plin de mușchi rămâne la fel, fiind un instrument util pentru identificare, deoarece este „unică pentru fiecare persoană, atât sub aspectul formei, cât și al texturii fiziologice de suprafață”. De asemenea, date surprinzătoare există în literatura de specialitate și referitoare la caracteristicile inimitabile ale mersului unei persoane. Potrivit experților, fiecare merge în felul său și nu contează doar modul în care ne mutăm picioarele. Mersul ține cont de cum se mișcă tot corpul și se definitivează, de regulă, odată cu încheierea procesului de creștere. Atunci, caracteristicile anatomice individuale dau fiecărui individ un mers specific, atât de particular, încât există studii care arată că se poate recunoaște după mers o persoană cunoscută cu o precizie de 90%.