de Ştefania Băcanu şi Adrian Barna
Fobiile, în general, ne fac viaţa un calvar, fie ele reale sau închipuite. Oamenii dezvoltă reticenţe faţă de anumite lucruri, locuri, persoane sau obiecte, cum este cazul oglinzilor. Frica de propria reflexie este o tulburare mintală severă apărută în primii ani de viaţă sau dezvoltată la maturitate, în urma unor experienţe cu impact emoţional ridicat.
Acţionează ca un receptacol pentru suflet
După atestările arheologice, oglinda este un străvechi atribut al civilizației umane. Se presupune că vestita statuie, „Venus din Milo”, ţinea în mâini acest atribut al frumuseții, alături de un pieptene. De asemenea, Arhimede s-ar fi folosit de niște oglinzi ca să utilizeze căldura Soarelui pentru a incendia flota romană. În fapt, a vrut doar să îi dezorienteze cu ajutorul luminii solare. Primele oglinzi datează de aproximativ 5.000 de ani, având ca și centru de expansiune Egiptul și China. Acestea erau din bronz sau din argint șlefuit și aveau o formă ovală. Cele din sticlă au fost obținute de sticlarii din Murano, în cursul secolului al XII-lea. Aceştia au atribuit ghinionul de şapte ani care urmează după o eventuală spargere, conform credinţei că omul se reînnoieşte la fiecare şapte ani. O altă superstiţie legată de această fobie s-a format în jurul ideii că oglinda acţionează ca un receptacol pentru suflet. Astfel, dacă cineva moare, în casa respectivă trebuie acoperite toate oglizile, pentru a preveni intrarea sufletului în ele.
Schizofrenia, unul dintre motivele apariţiei fobiei
Spectrofobia implică teama morbidă de oglinzi şi groaza de a-şi vedea propria reflexie. Este atribuită fricii de autocunoaştere şi de exhibiţionism. Poate apărea ca frica de a-şi pierde percepţia despre frumuseţea personală sau de a accepta anumite anomalii personale, cum ar fi aluniţele, negii sau alte semne ce fac trimitere la un trecut dureros. De asemenea, poate fi etichetată ca un simptom al negării anumitor evenimente marcante. Aceste temeri apar ca urmare a credinţei omului că ceva îi ameninţă viaţa. Cu toate acestea, spectrofobia, comparativ cu alte fobii, nu poate face niciun rău fizic, de aceea, motivul este psihologic. Teama care se naşte se răsfrânge şi asupra apei, deoarece arată încă o persoană, chiar dacă vorbim despre propria reflexie. De obicei, astfel de oameni înoată cu prudență în mare, încercând să nu se uite în apă, iar în casă, toate suprafețele de sticlă sunt ascunse sau rar întâlnite. În alte cazuri, schizofrenia este unul dintre motivele pentru care se dezvoltă această fobie.
Pielea devine palidă şi corpul începe să tremure
Cei care se tem de oglinzi fug inclusiv de fotografie, pentru că se presupune că sunt speriaţi de propria reflexie, iar poza, la fel ca şi oglinda, exact asta face. În momentul în care intră în contact cu o suprafaţă lucioasă, persoanele care suferă de această fobie, devin nervoase, anxioase, neliniştite, le creşte pulsul şi sunt inundate de o transpiraţie rece. În unele cazuri, starea duce aproape de leşin. Semnele mai pot fi şi amețelile sau isteria. Starea unei persoane se schimbă dramatic, se poate supăra pe toată lumea sau poate plânge în hohote fără niciun motiv. Pielea devine palidă şi corpul începe să tremure necontrolat, iar pacientul devine retras, evitând contactul cu oamenii. Spectrofobia se poate trata cu ajutorul medicamentelor, dar mai ales cu asistență psihologică. Doar o abordare integrată ajută la înfrângerea fobiei.