de Călin Popa şi Florica Pintea
Combinație de plante cu însemnătatea dată de evenimentul pentru care sunt folosite sau de anotimp, împletită în formă de inel, coronița este cunoscută din vremurile antice și împodobește casa, părul, ușa de la intrare sau monumentele eroilor, simbolistica acestui obiect întinzându-se de la tradiție până la podoabă.
Bucurie de Sânziene
Sânzienele aduc oamenilor bucurii, spor în munca lor şi alungă spiritele rele. Sărbătoarea creştină a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul coincide cu această celebrare populară. Sânzienele sunt simbolul fertilităţii, deoarece ajută femeile să nască prunci sănătoşi şi holdele să rodească. În zorii sărbătorii, fetele şi femeile împletesc coroniţe din nouă fire de flori de sânziene şi tot atâtea de grâu şi le aruncă pe acoperişul casei. Dacă acele coroniţe rămân pe acoperiş, persoanele care le-au împletit vor avea bucurii şi linişte sau se vor căsători. Când coronița alunecă, persoana care a împletit-o este „avertizată” că o aşteaptă o perioadă marcată de nelinişte. Veche tradiție românească, împletitul de coronițe din flori de sânziene arată bucurie, coronițele împodobind ușile caselor pentru spor şi belşug, precum și cosițele tinerelor, care cântă și celebrează prin dans și muzică sărbătoarea Sânzienelor.
Lumină pentru Nașterea lui Iisus Hristos
În Germania secolului al XIX-lea, preotul luteran Johann Hinrich Wichern s-a gândit să folosească o coroniță pentru a sintetiza un simbol cât mai inteligibil pentru copiii care așteptau Crăciunul. Dat fiind faptul că în acele timpuri încărcătura religioasă era predominantă, prelatul folosea forma cercului închis pentru a le explica micuților adevărata și profunda însemnătate a nașterii Mântuitorului. În fiecare zi de duminică de pe perioada postului dinaintea Crăciunului, Wichern punea câte o lumânare albă în mijlocul coroniței, în celelalte zile o lumânare roșie. Ulterior, coronița cu o lumânare sau o candelă în interior a fost adoptată de Biserica Catolică, devenind un simbol al așteptării bucuriei Nașterii lui Iisus Hristos. De regulă, aceste coronițe sunt realizate din plante perene, cercul semnificându-l pe Dumnezeu, care nu are nici început, nici sfârșit. De asemenea, până în zilele noastre s-a perpetuat, în Italia și în Scandinavia, celebrarea Sfintei Lucia din Siracuza, care le-a dus mâncare și apă creștinilor persecutați ascunși în catacombele Romei folosindu-se de o coroniță cu lumânări.
Vedetă a serbărilor recoltei
Coronițele care se poartă la sărbătorile recoltelor au tradiție străveche. În Grecia Antică, erau împletite din grâu și fir de lână roșie, obicei care se mai întâlnește și astăzi, simbolizând belșugul. Coronițele făcute la acest moment rămân în case sau pe uși tot anul. Tot din Grecia Antică vine și celebrarea prin coronițe a măslinului, în cadrul unor procesiuni numite „eiresîonê”, sărbătoare care include atârnarea coronițelor pe porți și uși, în onoarea Zeului Soarelui, Helios, dătătorul recoltei. Acest ritual este menit să apere măslinii de dăunători și de boli. În Polonia s-a păstrat până în zilele noastre obiceiul de face coronițe din grâne de toate felurile, împletite cu fructe și nuci, în cadrul Festivalului Recoltei de la Dozynki. După ce sunt terminate, coronițele sunt duse la biserică, pentru a fi sfințite, apoi fiecare familie merge spre casă în frunte cu o fată care duce coronița. De asemenea, în Ungaria și în Ucraina există tradiții similare, păstrate din epoca precreștină.
Semnul învingătorilor
În unele părți din sudul Europei au fost descoperite coronițe decorative datând dinainte de nașterea lui Hristos. În Grecia Antică și în Roma imperială, coronițele purtau încărcătura simbolică moștenită de la etrusci, arătând victoria, reușita, calitatea de lider. Coronițele conducătorilor aveau frunzele orientate spre spate, ceea ce transmitea un mesaj vizual de diademă și în foarte multe cazuri erau din esențe prețioase, împodobite cu bijuterii sau alte piese decorative. Mai mult, vechii magistrați romani purtau coronițe din aur sau aurite, ca o trimitere la strămoșii etrusci, în timp purtarea acestora extinzându-se în multe paliere ale societății și marcând statutul, rangul, ocupația sau realizările sociale ale unei persoane. Acest obicei a intervenit din momentul în care mitologia romană a „adoptat” zeitățile Greciei Antice și implicit mitul nimfei Dafne, urmărită de Apollo și transformată în laur. Simbolul sacrificiului în numele păstrării demnității a perpetuat prin timp purtarea coroniței cu frunze de laur sau de măslin de cei mai merituoși, de la frunțile învingătorilor la Jocurile Olimpice antice până la numele eroilor de pe monumente sau succesul în procesul de educație.
Parfum și culoare în ziua nunții
Decorațiunile din ziua nunții sunt extrem de importante, acesta fiind momentul când coronița poate deveni un adevărat star care să „lege” cromatic întregul tablou nupțial. Decor perfect, de o varietate uimitoare, practic nelimitată, coronița din ziua nunții poate sta pe ușa de la intrarea casei miresei, pe fruntea acesteia, pe mesele ornamentate pentru oaspeți, la gâtul domnișoarelor de onoare sau, în miniatură, pe lumânările de nuntă. Experții recomandă realizarea acestor decorațiuni din flori naturale, pentru că în acest fel parfumul și culoarea care vor înconjura mirii și nuntașii vor fi incomparabile. Dacă doriți să vă aduceți aportul personal la podoabele de la nuntă sau dacă aveți simț artistic, vă puteți face propriile coronițe, întrucât este relativ simplu și permit perso- nalizarea. La început, se lasă puțin în apă suportul din burete al coroniței, pentru a vă asigura că acesta va ține bine florile, apoi se aranjează frunzișul, cu ajutorul acelor speciale, cu grijă să fie acoperită toată baza. Dacă veți folosi frunze de culori diferite, efectul va fi spectaculos. La final, inserați în frunziș florile preferate, în combinațiile cromatice dorite, adăugați eventual alte ornamente, mesaje, panglici sau mici obiecte care au însemnătate afectivă și atârnați frumoasa coroniță de nuntă pe ușa de la intrare, ca un semn de noroc și de încredere în viitor.
Ornament simbolic pentru uşa de la intrare
Încărcate de simbolistică, realizate într-o infinitate de varietăți, coronițele au o însemnătate specială în toată civilizația occidentală. Coronițele sunt omniprezente ca decorațiuni ale caselor și ușilor de Crăciun, de Paște și în general cu ocazia fiecărei mari sărbători. Iarna, coronițele sunt realizate din plante perene, care simbolizează puterea și anduranța, făcând și trecerea spre primăvară prin iarna grea. Pentru sărbătorile din anotimpurile calde, coronițele decorative sunt împletite din flori de sezon, schimbarea lor frecventă, pentru menținerea prospețimii, simbolizând veselia și versatilitatea zilelor însorite.