de Carmen Ciripoiu
Într-unul dintre memorabilele sale interviuri, marea actriță Tamara Buciuceanu Botez afirma că „drama se spune că se joacă singură, dar pentru comedie trebuie să ai ceva în plus de la Dumnezeu”. Tocmai cu „acel ceva” a fost înzestrat și Florin Petrescu, alias Axinte, artistul care reușește să mențină bursa umorului la cote ridicate, la fel cum a făcut și cel pe care l-a iubit și l-a prețuit din tot sufletul, maestrul său şi al comediei românești, Puiu Călinescu. Punctual și plin de energie pozitivă, căldură sufletească și umor, dar cu o anume timiditate atunci când vorbește despre el, Florin Petrescu pare un om fericit. Să-i sorbim simpaticul interviu!
„Pandemia şi lăutarii”, unul dintre hiturile scoase împreună cu îndrăgitul Cristian Rizescu
- În vreme de pandemie, e o raritate să vorbești cu cineva senin, proaspăt și plin de încredere precum Axinte. Ce-ați făcut în aceste luni de restriște? Nu v-a bântuit vreodată gândul că nu veți mai putea urca pe scenă?
- Eu nu am avut timp să mă plictisesc în această perioadă, pentru că am scos atâtea piese cât nu am făcut în 20-30 de ani... S-au adunat până acum vreo 15 melodii, pe care le voi strânge într-un CD. Multe dintre ele sunt parodii, iar una chiar cu mediatizata Vulpița, care se numește „Hai la București, Vulpiță”. E adevărat că m-a înjurat toată lumea, ne-am chinuit mult la studio când am înregistrat-o, dar are acum 11 milioane de vizualizări. Pe de altă parte și fina mea, Maria Constantin, a făcut o piesă cu soțul Vulpiței, cu Viorel, care, de asemenea, a prins super. O melodie tare este și cea cu Cristian Rizescu, „Pandemia și lăutarii”, dar îmi place și „Gașca mea și pandemia” pe versurile lui Radu Pietreanu. În rest, în toată această perioadă m-am bucurat că am stat cu familia, băiatul meu Eduard, soția și socrii. În fiecare an lucrez cu 150 de primării, alerg mult în țară și stau prea puțin pe acasă. Și uneori se simte…
- Dar fiul dumneavoastră, Eduard, și soția cum au simțit acest moment? Bănuiesc că băiatului i-ați făcut toate poftele…
- Eduard a avut școală online, este în clasa a VII-a la Liceul „Dimitrie Cantemir” și muncește foarte mult. Nu cred însă că o să-mi calce pe urme și, sincer, nici nu prea aș vrea, pentru că m-am chinuit și eu destul în viață. I-am cumpărat o chitară și e plină de praf… E foarte bun la matematică și, la un moment dat, ne-au chemat la școală să ne dea 4.000 de lei. La început nu înțelegeam despre ce este vorba, pentru că eu știu că la școală trebuie să dau bani, nu să iau. (râde) Când colo, ce să vezi? Fii-miu a câștigat Comper la matematică, un concurs asemenea Olimpiadelor de pe vremuri, doar că nouă nu ne-a spus. A zis că aveam și așa multe pe cap și nu voia să ne mai încarce și cu asta. Acum abia așteaptă să plece în tabără, pe 6 iulie, cu colegii de clasă. Și să dea Dumnezeu să ne lase carcalacul (n.r. - coronavirusul). E adevărat, l-am alintat foarte mult în această perioadă, iar de la atâtea dulciuri s-a îngrășat vreo cinci kilograme.
„Tata a râs de mine că m-am îngrăşat! E forţă mare, făcea şi 15 kilometri pe jos”
- Ați pus ceva colăcei?
- Da, și eu am luat cam tot atâtea kilograme, chiar vorbeam cu Radu Groza (n.r. - impresar) că stau bine la acest capitol, el se plângea că s-a îngrășat vreo zece kilograme. Numai nevastă-mea nu are probleme din astea… Ea, oricum, dacă ajunge la greutatea de 50 de kilograme, intră imediat la cură de slăbire, ceea ce va trebui să facem și noi. (râde)
- Ați putut să vă vedeți cu vreun artist care vă este prieten în această izolare? Știu că ați reușit să vă vizitați tatăl, care a ajuns la fantastica vârstă de 92 de ani.
- Să știi că da. Eu am fost voluntar în pandemia asta și împreună cu Radu Pietreanu, Mugur, ba chiar și cu Vali Vijelie, am mers la bătrâni și le-am dus pachete. E greu să fii singur și să nu îți bată nimeni la ușă, mai ales în aceste momente… Îmi era foarte dor de tata și am dat o fugă pe acasă, la Vulcan Băi, în Dâmbovița, lângă Pucioasa. Când m-a văzut, a început să râdă de mine că m-am rotunjit! El stă cu fratele meu și cu nepoții și e foarte bine, mulțumesc lui Dumnezeu! Tata are antrenament, a lucrat vreo 35 de ani la Cimentul Fieni și vreo 20 de ani a mers pe jos, 15 kilometri zilnic. În plus, l-au ținut vioi țuica și mâncarea naturală de la țară. În viața asta am primit vreo două curele la fund de la tata, dar l-am ascultat. După ce s-a prăpădit mama, la 62 de ani, am început să avem noi grijă de el.
„Admiratoarele vin și pleacă, familia merge înainte!”
- Anul trecut, când ați împlinit 50 de ani, ați făcut o petrecere grandioasă. Anul acesta cum a fost?
- În 2019 am bifat jumătate de secol, așa că și petrecerea a fost pe măsură, am avut vreo 300 de invitați, dintre care jumătate prieteni. Anul ăsta am stat cuminte acasă și mi-am făcut ziua de naștere cu familia. Și am primit cel mai frumos cadou de la Dumnezeu: sănătate și liniște sufletească.
- Aveți o poveste de dragoste extraordinară cu soția. Care este formula secretă a acestui mariaj fericit, într-o lume în care căsniciile durează tot mai puțin? Cine cântă în casa dumneavoastră: cocoșul sau găina?
- Noi suntem de 20 de ani împreună și de 18 ani căsătoriți și, crede-mă, că nu ne-am certat niciodată. Nici chiar în această perioadă de autoizolare. Secretul? Ea știe să mă lase să-mi fac treaba, eu la fel și ne iubim tare. Pentru că sunt tot timpul plecat, în ianuarie și februarie mergem întotdeauna în concediu. Am fost în Cancun, în Costa Rica, în Panama, ba chiar și în Australia. Cel mai mult mi-a plăcut Costa Rica, unde este prietenul meu Cornel Tăbăcaru. În Australia eu am fost plecat și cu Ionuț Dolănescu și am rămas acolo vreo doi ani, dar nu m-am putut adapta. Nu aș renunța niciodată la România, pentru că tot aici se fac banii. La capitolul cântat în casă, ca să fiu sincer, cel care o face întotdeauna este Eduard. Eu și nevastă-mea cântăm amândoi odată sau tăcem amândoi odată. (râde) E viața mult prea scurtă și noi nu avem timp să o pierdem. Nici gelozii nu am avut, pentru că admiratoarele vin și pleacă, iar familia merge înainte...
„Nea Puiu Călinescu a fost modelul meu! M-a sfătuit să nu întârzii niciodată și să respect scena”
- Sunt curioasă. Care au fost modelele dumneavoastră în viață?
- Nea Puiu Călinescu a fost modelul meu, de aceea m-am și apucat de umor. În 1985 am prins un turneu cu Cenaclul Flacăra, dar nu făceam ceva să rup. Am avut noroc și am lucrat destul de mult cu nea Puiu. Era genial, nu era nevoie să vorbească pentru ca lumea să râdă în hohote. Mi-amintesc acum de un moment extraordinar, la Sala Palatului, când spectatorii au fost în delir doar urmărind cum a urcat el scările. Fără să spună nimic. Nu voi uita niciodată nebunia lui frumoasă. Avea vreo 20 de pisici, iubea mult animalele. Am învățat de la nea Puiu să nu întârzii niciodată și să respect scena. El a iubit scena mai mult decât orice...
- Apropo de Cenaclul Flacăra. Ce amintire v-a rămas în suflet legată de celebrul Adrian Păunescu?
- Ultimul spectacol al lui Adrian Păunescu l-am organizat eu la Năvodari. Voiam să reînviem Cenaclul Flacăra, dar din păcate Maestrul s-a stins. Pentru mine a fost cel mai bun poet, iar ce a scris el, e al naibii de actual. Parcă știa ce se va întâmpla... Deși era un tip haios și noi îl divinizam, îl și respectam enorm și nu ne-am permis niciodată să vedem ce meştereşte Boss-ul, așa cum îi spuneam, în particular. Nu suporta să bei și nu aveai voie să întârzii un minut.
„Am încercat la un moment dat să fac un bar la Târgoviște, dar m-au furat ospătarii”
- Cine v-a determinat să apelați la operația de liposucție?
- Nevoia. Mă îngrășasem mult și pe cale normală nu am slăbit. Așa că acum zece ani am făcut o abdominoplastie și acum doi ani o liposucție. Ce să fac, dacă bucătarul cel mai bun e soacră-mea. Iar eu nu sunt pretențios la mâncare și iubesc ciorbele...
- E adevărat că vă ocupați de un local la Madrid, cu clienți români?
- Restaurantul din Madrid care se numește „Los Hornos” este al unui prieten de-al meu din Moreni, Sorin Mușa. E adevărat că săptămânal făceam evenimente acolo și îi trimiteam artiști români. Dar cu pandemia asta, a fost închis. Eu nu am stofă de patron. Am încercat la un moment dat să fac un bar la Târgoviște, dar m-au furat ospătarii, așa că am realizat că sunt prea boem și, în consecință, nu-s construit pentru asta. Dar îi ajut pe alții.
Record! „Am 64 de fini, 42 de botezuri, dintre care vreo zece perechi de gemeni și 27 de cununii”
- Ce faceți atunci când tristețile se apropie de dumneavoastră? Cum le alungați?
- Mă întâlnesc cu prietenii, deși eu nu prea am fost trist. Cel mai greu moment din viața mea a fost când am pierdut-o pe mama, aveam 30 de ani și timp de vreo două luni m-am închis în mine, dar viața merge înainte. În plus, nu am cum să mă plictisesc, fiindcă am 64 de fini, 42 de botezuri dintre care vreo zece perechi de gemeni și 27 de cununii.
- Pe ce vă sprijiniți ca să vă păstrați echilibrul interior?
- Pe nevastă-mea! Știu că mă iubește și ăsta e cel mai important lucru. Noi așa am fost crescuți să ne respectăm. Pandemia mi-a zăpăcit și prietenii, care au început să divorțeze. Eu cred că nici Facebook-ul nu face bine unei relații, de aceea m-am gândit de multe ori să-l închid. În plus, toată lumea e nebună acum după Tik Tok. Eu am zis că la 52 de ani, ce-mi mai trebuie? Dar l-am făcut de gura lui Eduard, însă apar odată la două luni maxim.
„Visez să am o fetiță”
- Care a fost cea mai ciudată ofertă de muncă pe care ați primit-o vreodată?
- De la Vali Tache. Să mă angajez la revista Taifasuri!
- Cine este muza dumneavoastră? Vi s-a întâmplat vreodată să fiți în pană de inspirație?
- Tot nevastă-mea. Sigur că am mai fost și în repaus de inspirație, dar atunci îi sun pe Radu și pe Mugur și ne ajutăm reciproc.
- La ce visează cel mai mult Florin Petrescu?
- Visez să am și o fetiță și poate că Dumnezeu o să ne-o dea. Și nevastă-mea așteaptă, iar pentru asta ne-am pus pe treabă. Ar fi extraordinar să avem băiat și fată...
„Primăriile nu mai au bani, i-au dat pe toţi pe măşti. Vedem la toamnă ce-o fi”
- Dacă ați lua viața de la capăt, ați schimba ceva?
- Niciodată! Aș fi la fel ca până acum, pentru că nu regret nimic din ce am făcut.
- Când credeți că veți putea relua concertele?
- Sperăm cât mai curând. Acum cinci ani m-am asociat cu Alin de la Talisman și lucrăm foarte bine împreună. Din păcate anul acesta, cu carcalacul e mai greu de prespus ce se va întâmpla și nici bani de la primării nu mai sunt, pentru că i-au dat pe toți pe măști. Pentru toamnă am avea ceva, dar să vedem ce mai vine... Noi abia așteptăm să facem din nou lumea fericită... Vara asta avem spectacole pe Litoral, la diverse terase, începând cu 17 iunie și sperăm că le vom putea ține până în septembrie. Suntem o gașcă frumoasă tare, din care fac parte Cristian Rizescu, Lorenna, Nicu Paleru, Vali Vijelie, Alin Oprea, Giulia Jianu, Irina Loghin, Raul.
- La final, vă rog să le faceți admiratorilor dumneavoastră de la Taifasuri o urare...
- Să fiți tot mai mulți cititori ai acestei reviste şi să o cumpărați mereu.
„Mi-a zis odată o babă că în realitate sunt un om normal, dar la televizor prea prost“
- Din câte vorbe de laudă ați primit în cariera dumneavoastră, există una pe care nu puteți să o uitați?
- Mi-amintesc două lucruri haioase. Odată, mi-a zis o babă: „Maică, ești Axinte? În realitate ești un om normal, dar la televizor ești prea prost”. La un moment dat știu că a venit la mine o doamnă de vreo 70 de ani, care mi-a spus că i-am făcut copilăria frumoasă. Sincer, nu prea știu cum, că am doar 51 de ani…
„Radu Pietreanu a învins cancerul pulmonar! Acum stă la Azuga şi bea lapte de capră...“
- Umblă vorba că Radu Pietreanu a fost grav bolnav și ați avut grijă de el. Care mai e relația cu partenerii de la Vacanța Mare? E posibil să vă mai reuniți, ca în trecut?
- Într-adevăr, Radu a avut probleme serioase, un cancer pulmonar, însă a plecat în Turcia, s-a tratat, e foarte bine acum și mai sunt doar 2% șanse să mai facă vreodată boala asta nemiloasă. S-a mutat la Azuga, unde bea lapte de capră și anul acesta, la mare, vom avea împreună spectacole. Noi ne înțelegem bine toți și dacă sunt cerințe, nu se știe niciodată, poate revine Vacanța Mare. Radu mai face stand-up pe la pub-uri, Mugur se ocupă de terasele lui din Centru Vechi și acum e fericit că s-au deschis, Mirela e la Teatrul Odeon, vecinu’ Mitică lucrează la TVR Craiova, iar Frankfurt la Teatrul Ion Creangă. Mulțumim lui Dumnezeu, așteptăm momentul în care să ne întâlnim, să mai punem țara la cale.