de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna

Trecutul omenirii ascunde încă multe enigme neelucidate, care stârnesc și în secolul al XXI-lea curiozitatea cercetătorilor. Cele mai multe taine, pe lângă popularitate, le au unele sculpturi celebre, ale căror povești le puteți afla în rândurile de mai jos.

Cum și-a pierdut brațele „Venus din Milo”

A apărut în perioada anilor 130-100 î.Hr., dar istoricii spun că a fost descoperită abia în secolul al XIX-lea. În prima fază, frumoasa „Venus din Milo”, opera lui Alexandros din Antiohia, se spune că avea mâini. Se crede că în mâna stângă, ridicată aproximativ la nivelul ochilor, s-ar fi aflat un măr primit de la Paris, în timp ce mâna stângă ar fi fost coborâtă sub torace și sprijinită de genunchiul opus. Există și o legendă potrivit căreia „Venus din Milo” ar fi avut într-o mână un scut sau un pieptene, ba chiar sunt unele voci care susțin că femeia ar fi purtat chiar și coliere și cercei... Cât privește motivul pentru care aceasta a rămas fără mâini, nimeni nu poate ști adevărul, dar se presupune că i-ar fi fost tăiate din ură religioasă. Superba statuie a fost realizată din câteva blocuri de piatră, unul pentru bustul gol, altul pentru picioarele care sunt acoperite, câte un bloc pentru fiecare braț, altul pentru piciorul stâng, dar și un bloc pentru soclu și încă unul pentru partea de sus, sculptată cu mare măiestrie. Specialiștii spun că după ce statuia care datează din epoca elenistică a fost arătată Regelui Ludovic al XVIII-lea în anul 1821, soclul a dispărut. Tot regele este cel care a trimis statuia la Muzeul Luvru din Paris, unde se află în prezent.

Un „Moise cu coarne”

Printre grandioasele lucrări ale lui Michelangelo se află o statuie cu totul neobișnuită. Este vorba despre „Moise cu coarne”, care a fost cioplită în perioada anilor 1513-1515, urmând să împodobească mormântul Papei Iulius al II-lea, la Roma. Care să fi fost motivul pentru care marele Michelangelo a creat un „Moise cu coarne”? Se crede că la bază ar fi stat o traducere greșită a Bibliei, artistul folosind o copie a Vulgatei, adică Biblia pe care Sfântul Ieronim a tradus-o în latină în anul 405. Mai precis, în carte se vorbește despre cuvântul ebraic „Keren”, care poate fi tradus atât „lumină”, cât și „coarne”. Chiar dacă este motivația principală pentru care Biserica San Pietro in Vincolo din Roma primește mulți vizitatori, totuși visul lui Michelangelo nu s-a îndeplinit, întrucât statuia lui Moise este așezată la nivelul de jos al memorialului. Și tot Michelangelo l-a zămislit pe „David”, dar puțini sunt cei care cunosc secretele acestei capodopere. Chiar dacă David este considerat idealul frumuseții masculine, statuia lui Michelangelo nu e chiar... perfectă, întrucât se uită cruciș. Sigur că acest defect e mai greu de văzut cu ochiul liber, dar descoperirea a fost făcută în urma scanării cu tehnologia laser. Specialiștii sunt de părere că Michelangelo a realizat intenționat acest lucru, doar pentru ca David să arate foarte bine, indiferent din ce parte ar fi privit.

„Iisus sub văl”

O altă statuie misterioasă este cea a lui „Iisus sub văl”, care se află în Italia, la Napoli, și a fost făcută la comanda prințului Raimondo di Sangro, cunoscut ca împătimit al alchimiei și unul dintre personajele care și-au dorit toată viața să găsească un leac împotriva morții. Oamenii de știință susțin că statuia este atât de bine lucrată, încât oricine o vede are senzația că tânărul care doarme, se poate trezi în orice moment. Mai mult, acesta pare învăluit într-o pânză și doar un fenomen misterios l-a transformat în marmură. Acesta este motivul pentru care de-a lungul vremii cercetătorii au tot încercat să afle ce tehnică de lucru ar fi folosit Giuseppe Sanmartino, sculptorul care a creat o asemenea capodoperă. Sigur că nimeni nu a găsit vreun răspuns clar până în acest moment, dar sunt zvonuri că prințul di Sangro ar fi dat ordin să fie folosit un cadavru pe care însuși l-ar fi transformat în piatră, utilizând unul dintre ciudatele sale procedee alchimiste. Și tot în seria vălului de marmură se înscrie și statuia lui Raffaele Monti, „Fecioara vestală cu văl”. Oamenii de știință susțin că pentru a realiza o asemenea operă de artă, sculptorul ar fi folosit un tip de marmură care avea două straturi distincte, unul mai dens și celălalt semitransparent, reușind astfel să dea un efect de iluzionism.

„Nike”, un omagiu adus Marilor Zei

Cu adevărat impresionantă este statuia lui „Nike”, zeița greacă înaripată a victoriei, fără mâini și fără cap, unul dintre cele mai prețioase lucrări care se află în Muzeul Luvru din Paris. Cioplită în marmură pariană aurită și înaltă de 5,4 metri, piesa datează din secolul al II-lea și se crede că ar fi fost realizată în Rhodos, celebra insulă grecească, dar această minunăție a fost descoperită în anul 1863 pe o altă insulă grecească, Samotracia. Istoricii presupun că atunci când a fost făcută, statuia zeiței „Nike” ar fi ținut în mână o cupă, o coroană sau o goarnă. Interesant este faptul că, deși s-a încercat restaurarea de multe ori, întotdeauna s-a soldat cu un eșec. Cât privește motivul pentru care a fost creată, se crede că opera a fost comandată în secolul al II-lea de locuitorii din Rhodos sculptorului Pythokritos pentru a mulțumi Marilor Zei pentru o victorie navală. Chiar dacă nici capul, nici brațele statuii nu au fost găsite până în ziua de astăzi, acest lucru nu face decât să sporească farmecul pe care zeița Nike îl exercită asupra privitorului.

Considerată o piesă de artă periculoasă, „Blue Mustang“, poreclit și Blucifer, este o statuie situată pe Aeroportul Internațional Denver, realizată din fibră de sticlă turnată, înfăţișând un armăsar desprins din iad, cu ochii roșii, despre care se știe că și-a omorât creatorul, întrucât capul operei a căzut și l-a rănit mortal pe sculptor

„Sărutul Morţii“

Înspăimântătoare și deopotrivă controversată este și statuia intitulată „Sărutul morții” ce se află într-un cimitir catalan din anul 1930. Sursă de inspirație pentru marii scriitori sau regizori, aceasta l-a determinat pe cunoscutul director de film Ingmar Bergman să realizeze celebra peliculă „The Seventh Seal” („A şaptea pecete”). La fel de ciudată rămâne și o statuie înaltă de 20 de metri, care veghează canalul Bristol și simbolizează o femeie însărcinată. Artistul Damien Hirst a sculptat-o astfel încât cine privește din partea dreaptă a statuii va avea o priveliște care poate fi descrisă cu greu în cuvinte, întrucât poate vedea atât mușchii, cât și fătul femeii.