de Elena Şerban
Patru anotimpuri în orice zi din an
În afară de faptul că a fost reşedinţă regală permanentă începând cu anul 1682, când Regele Ludovic al XIV-lea a mutat curtea de la Paris, până în 1789, când familia regală a fost forţată să se întoarcă în capitală, Versailles reprezintă un simbol al sistemului monarhiei absolute adoptat de Ludovic al XIV-lea. Însă, în afara palatului există o grădină senzaţională, pe care nu trebuie să o rataţi dacă ajungeţi la Paris. Nu e doar un spaţiu în care plantele şi copacii sunt aşezaţi cu o măiestrie de invidiat. Este o grădină a tuturor celor patru anotimpuri. În prezent, aria ocupată atinge nu mai puţin de 875 de hectare!
Născută din… invidie
Această minune a luat naştere din… invidie. Ludovic al XIV-lea, cunoscut sub numele de Regele Soare, fusese invitat de ministrul său de Finanţe, Fouquet, la o recepţie dată la unul dintre noile sale castele. Regele a fost atât de umilit de luxul şi de splendorile văzute acolo, încât a ordonat confiscarea castelului. A decis construirea unui castel nou, elegant şi luxos. Pentru realizarea acestuia a ales un loc drag lui în copilărie, Versailles, un loc mlăştinos, unde tatăl său avea o cabană.
Au fost asanate 100 de hectare de mlaştină
Circa 22.000 de muncitori au fost aduşi aici pentru a transforma cele 100 de hectare de mlaştină în cea mai frumoasă grădină din lume. Meseriaşii au creat panorame acolo unde nu exista niciuna, au schimbat cursurile unor râuri, pentru ca milioane de litri de apă să ţâşnească din 400 de fântâni. Au fost aduşi 3.000 de copaci parfumaţi, dintre care unii au rezistat până în zilele noastre şi sunt păstraţi în „L’Orangerie”. Pomii erau dispuşi mai departe de aleile de acces, pentru a nu umbri statuile ce decorau grădinile. Cele peste 150.000 de plante din ghivece erau schimbate de 15 ori pe an, astfel încât Versailles să fie tot timpul înflorit.
Cel care a pus bazele a ceea ce poartă acum numele de Grădinile Versailles a fost francezul (nu se putea altfel) Andre le Notre. El a fost cel care, descoperind o bucată de grădiniţă în jurul palatului, s-a gândit să o înfrumuseţeze. Şi tare bine i-a ieşit!
39 de ani de lucru continuu
Andre le Notre a gândit totul în jurul Marelui Canal, ce avea avantajul formei de cruce. Lucrările s-au desfăşurat permanent în perioada 1661-1700. Fiecare arbore, tufă şi bucăţică de iarbă, precum şi statuile sau fântânile sunt aşezate cu grijă după desene bine gândite. Mai mult, chiar şi natura a fost dirijată pentru ca Regele să se simtă bine, să fie deasupra tuturor. De fapt, întregul complex a avut rolul ca oamenii obişnuiţi să se simtă şi mai mici în comparaţie cu măreţia Regelui Soare. În cazul în care vă număraţi printre norocoşii care ajung să vadă aceste grădini, este bine să ştiţi că ordinea cea mai indicată de vizitare este de la est către nord, în sensul invers acelor de ceasornic.
Estul şi statuile sale uluitoare
Partea estică a căpătat forma actuală undeva pe la 1685 şi se mândreşte cu numeroase bazine şi statui. Sculptorul care a avut sarcina de a se ocupa de statui a fost Charles le Brun. Acesta a înfrumuseţat fiecare bazin cu câte patru statui, ce simbolizează fluviile şi râurile Franţei, dar şi cu patru nimfe.
Unul dintre cele mai frumoase locuri din această parte estică este bazinul Latonei. Scara ce duce spre acest bazin este încadrată de şase statui, ce reprezintă Ziua, Seara, Aerul, Soarele, Apa şi Primăvara.
Sudul şi broscoii de piatră
Punctul de interes al zonei de sud este Fântâna Latona, a cărei construcţie a fost inspirată de Metamorfoza lui Ovidiu. Statuia centrală o întruchipează pe Latona şi pe copii săi şi este orientată către Marele Canal. Bazinul este înconjurat de şase broscoi ieşiţi pe jumătate din apă şi de încă 24 amplasaţi pe platformă, pe gazon. Treptele duc spre Aleea regală, ce este flancată de 18 statui, câte nouă pe fiecare parte.
Plimbarea pe această alee se încheie în forţă cu un bazin ce are în centru o superbă statuie a lui Apollo. Această sculptură este realizată de Tubu, după schiţele lui Le Brun.
Elemente de atracţie sunt şi bazinul Dragonului, al cărui jet atinge 27 m înălţime, şi bazinul lui Neptun. După cum zeul mărilor este total surprinzător, aşa şi bazinul ce-i poartă numele. Surpriza vine din cele 89 de efecte de apă realizate cu ajutorul sistemului hidraulic. Statuile nu lipsesc nici aici. De data aceasta însă au un aranjament deosebit: sunt în grupuri de câte patru, întruchipând anotimpurile, patru continente, patru temperamente etc. În apropiere se află grota lui Tethys şi o piramidă făcută din patru etaje de marmură susţinute de tritoni şi delfini confecţionaţi din plumb.
Paralel cu Aleea regală există două axe principale, ce permit accesul la aleile lui Bachus şi cea a lui Saturn. Un alt loc în care vizitatorii pierd mult timp căzuţi în admiraţie este şi baia nimfelor, decorată cu basoreliefuri realizate de Girardon, Le Hongre şi Le Gros.
Partea de vest este „casa” Orangeriei (foto), construită de Jules Hardouin-Mansart, fiind formată dintr-o galerie centrală de 155 m, încadrată de alte două. Oranjeria se întinde pe trei hectare şi cuprinde patru porţiuni de gazon şi un bazin circular.
Grădina Regelui mai cuprinde din ansamblul original doar bazinul Oglinzilor, unde Regele încerca machetele de nave de război.
În timpul Revoluţiei franceze, grădinile au fost la un pas de a fi distruse. Cel care a reuşit să le salveze a fost un om îndrăgostit de meseria sa: grădinarul Antoine Richard. Pentru a-i păcăli pe revoluţionari, el a cultivat plante alimentare pe terasele grădinii.