de Camelia Onciu
Seniorii din centrele de îngrijire din Marea Britanie vor primi roboți ca să uite de singurătate. Mașinăriile pe roți vor iniția conversații simple cu bătrânii instituționalizați, pe teme selectate în funcție de interesele utilizatorilor. Le vor cânta și le vor aduce aminte să-și ia medicamentele. Introducerea unei astfel de „companii”, ar avea menirea să alunge anxietatea și singurătatea, întreținând astfel sănătatea mintală a bătrânilor care nu au pe nimeni. Dar oare va reuși o ființă de tinichea să țină locul unui om?
Îngrijitorii de tablă sunt utili, dar ineficienți
Doctor Fay Bound Alberti, de la Universitatea din York și Fundația pentru Știință și Tehnologie, apreciază că intițiativa este lăudabilă, dar nu reprezintă o alternativă viabilă la interacțiunea umană. Deși este concepută ca o modalitate de completare a numărului de îngrijitori, insuficienți în ultima vreme, și nu ca o soluție pe termen lung, utilizarea roboților va izola și mai mult persoanele în vârstă și pe cele bolnave de restul societății.
Însoțitori roboți există deja în Marea Britanie și în Japonia, fie că este vorba despre câini docili sau tinere care îi întâmpină pe oamenii de afaceri, la întoarcerea acasă după o zi lungă de lucru. În Wuhan, chinezii au folosit roboți în loc de asistente medicale, pentru a evita infectarea cu SARS CoV-2. Cu siguranță, roboții îndeplinesc funcția de a le reaminti oamenilor ce înseamnă a avea companie. Dar nu pot oferi altruismul și compasiunea care ar trebui să stea la baza unui sistem de îngrijire. Ba ar putea chiar spori senzația de singurătate a bătrânilor, pe termen lung, prin reducerea contactului real pe care oamenii îl au cu oamenii și prin creșterea sentimentului de separare de societate.
Persoanele în vârstă preferă, totuşi, ursulețul de pluș
Deși au existat studii care arată că animalele de companie robotizate pot reduce singurătatea, nu aceleași efecte se obțin în cazul în care robotul ține locul unei ființe umane. În anul 2007, o casă de bătrâni din Japonia l-a primit drept rezident pe Ifbot, un robot care cânta, vorbea și îi distra pe bătrâni cu teste de cultură generală. Aceștia au fost interesați de Ifbot aproximativ o lună întreagă, apoi au spus că preferă animalele de pluș în locul „robotului de comunicare”. Și aceasta pentru că, potrivit specialiștilor, jucăriile pot fi mângâiate și îmbrățișate. Cu roboții nu pot face același lucru. Chiar dacă se mișcă, gesturile lor sunt mecanice. Jucăriile de pluș, deși sunt inerte, ni se par mai maleabile decât roboții care au mobilitate.
Nu pot fi strânși la piept
În anii ’50, experimentele efectuate de Harry Harlow au arătat că maimuțele rhesus n-au fost atrase de îngrijitorul mecanic, chiar dacă acesta le aducea lapte. În mod similar, roboților le lipsește căldura ființelor vii. Chiar dacă ar fi îmbrățișați, nu ar putea regla bătăile inimii umane prin simpla putere a atingerii, așa cum se întâmplă în cazul animalelor de companie și a oamenilor. Mângâierea unui câine poate fi liniștitoare atât pentru persoană, cât și pentru animal.