de Silviu Ghering şi Adrian Barna
În cartierul Cumpătu din Sinaia, aflat pe dreapta veșnic aglomeratului DN1, mergând spre Brașov, dincolo de Râul Prahova, se găsește, înconjurată de brazi înalți care au „văzut” multe în sutele de ani ai vieții lor, o vilă superbă, de fapt un conac boieresc construit în stil brâncovenesc, „pată” albă în verdele copleșitor din jur. Priveliștea din cerdacul de la etaj spre Munții Bucegi este de... reclamă turistică.
George Enescu a trăit și a compus 20 de ani la Sinaia
Vila ca din povești este Casa Memorială George Enescu. Construită de arhitectul Radu Dudescu (autorul, printre altele, și al sediului central BNR de pe Strada Doamnei) între anii 1923 şi 1926, cu banii din concertele maestrului, vila a fost locul de creație, de odihnă și de dragoste al acestuia timp de 20 de ani, între 1926 și 1946. În 1947, după ce s-a stabilit la Paris, Enescu a cedat-o noii puteri populare din România, din cauza căreia a plecat de-acasă... În camerele care au respirat atâția ani cu cel mai mare muzician român, „cinci într-unul în lumea muzicii”, cum îi făcea plăcere, fără falsă modestie, să spună că este (violonist, pianist, dirijor, compozitor, profesor), poate fi admirat și ascultat celebru pian „Ybach” la care George Enescu cânta pentru prieteni în „salonul de muzică”, dar și icoane vechi pictate pe lemn, obiecte din ceramică, tapiserii de mătase, covoare impregnate de patina vremii, mobilier în stil Biedermeier.
Roman de dragoste cu prințesa Măruca Rosseti-Tescanu
În acest decor elegant și rafinat a trăit George Enescu iubirea vieții, cu frumoasa și nefericita, până să-l întâlnească, prințesă Măruca Rosseti-Tescanu. Căsătorită cu unul dintre fii „Nababului” Gheorghe Grigore Cantacuzino (care a construit splendidul castel din cartierul Zamora al Bușteniului, dacă tot vorbim despre Valea Prahovei), Măruca a fost înșelată și neglijată, iar întâlnirea cu George Enescu i-a schimbat viața. S-au cunoscut în 1907, și-au împlinit iubirea în ani pătimași după 1914, s-au despărțit în 1928, și-au regăsit pasiunea reciprocă după nouă ani, s-au căsătorit în decembrie 1937, când ea avea 58 de ani, iar el 56... Și au fost nedespărțiți până la plecarea lui, în mai 1955. Măruca i-a supraviețuit până în 1968... George Enescu spunea că „a iubi este grav şi, mai ales, este definitiv”…
La etaj este o cameră cu mobilier tapisat în care este un telefon vechi, „de epocă“, cameră în care a studiat cel mai cunoscut elev al lui George Enescu, Yehudi Menuhin