de Călin Popa şi Silviu Ghering
De multe secole, oamenii închid mesaje în sticle pe care le încredințează apelor mărilor și oceanelor, cu speranța că ele ar putea ajunge la destinație. În multe cazuri, descoperirea unui astfel de obiect a schimbat viața celor care l-au descoperit, poveștile adevărate ale acestui tip de „corespondență” părând scenarii de film.
Cel mai vechi bilet - un document naval
A trimite un mesaj închis într-o sticlă nu este nimic nou - unul dintre primele astfel de gesturi documentate datează din anul 1500 î.Hr., când filosoful grec Theophrastus punea o sticlă cu mesaj încorporat pentru a-și demonstra teoria despre felul în care s-a format Marea Mediterană. Abia în anul 2018 a fost descoperit, pe țărmurile Australiei, cel mai vechi bilet închis într-o sticlă plutitoare pe apele oceanului - mesajul cu informații despre ruta și intențiile unui vas german numit „Paula”, care a derulat un program de navigație între anii 1864 şi 1963. Dat fiind faptul că nota avea înscrisă și o dată, s-a consemnat faptul că acesta este cel mai vechi astfel de mesaj.
Fiica a primit misiva tatălui după 80 de ani
În anul 1914, la debutul Primului Război Mondial, soldatul britanic Thomas Hughes îi scria soției o misivă pe care a închis-o într-o sticlă și a încredințat-o valu- rilor. Două zile mai târziu, era ucis și nu s-a știut nimic despre biletul său până în 1999, când un pescar a descoperit sticla în valurile Tamisei. Mergând pe firul evenimentelor, descoperitorul obiectului a aflat că destinatara decedase în 1979, dar eroul de război avea o fiică, octogenară, care trăia în Noua Zeelandă și care avea doar 1 an atunci când tatăl său pierise pe un front din Franța. Femeia a putut citi, după zeci de ani, ultimul mesaj al tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată: „Dragă nevastă, îți scriu de pe navă și arunc mesajul în mare, în speranța că va ajunge la tine. Dacă se va întâmpla asta, pune scrisoarea la păstrare. Al tău soț iubitor”.
„Frumoasa de departe”
Sătul de eșecurile înregistrate în încercarea de a-și găsi o parteneră, în 1956, tânărul suedez Ake Viking ieșea pe mare și lansa în valuri un mesaj într-o sticlă. Pe foaia de hârtie scria „Pentru frumoasa de departe”, plus toate datele sale de contact. Vremea a trecut și burlacul aproape uitase de gestul său, dar după doi ani a primit o scrisoare de la Paulina, o femeie din Italia, care îi transmitea că „este miraculos că a ajuns mesajul, după o călătorie atât de îndelungată, așa că este foarte important să răspund”. Așa a început nu doar o corespondență, dar și o poveste de dragoste care s-a încheiat cu mariajul dintre Paulina și Ake, care s-a mutat în Sicilia de dragul „frumoasei de departe” pe care o găsise printr-o minune.
Un „Adio!” transformat într-o carte
O mamă franțuzoaică nu a putut trece niciodată peste dispariția fiului său, în vârstă de 13 ani, Maurice. În timp ce se afla pe un feribot în apele Canalului Mânecii, femeia a pus într-o sticlă pe care a lansat-o în mare un mesaj sfâșietor: „Iartă-mă că am rămas atât de furioasă după dispariția ta. Iartă-mă că nu am știut cum să te feresc de moarte. Iartă-mă că nu am găsit cuvintele potrivite pentru momentul teribil în care mi te-ai scurs printre degete”. După câteva săptămâni, recipientul în formă de lacrimă a fost găsit de Karen Liebreich, în Kent, Anglia. Emoționată profund de ceea ce a citit, femeia a început o adevărată cursă de a descoperi persoana care trimisese mesajul în acest fel și de a desluși povestea. Fără să fi avut vreo legătură cu literatura, Liebreich, istoric de profesie, a scris cartea „The Letter In The Bottle” („Scrisoarea din sticlă”), în care a detaliat toată povestea. Volumul a avut succes și așa se face că după câțiva ani, mama îndurerată, care a rămas anonimă, s-a întâlnit personal cu Liebreich.
Salvați de pe o stâncă
Curtis Whitson, fiul său în vârstă de 13 ani și iubita sa, Krystal Ramirez, au plecat într-o drumeție de-a lungul râului Arroyo Seco, din California. Chiar experimentați, pasionați de astfel de escapade și cu multe drumuri la activ, cei trei s-au găsit la un moment dat blocați pe o stâncă, între o prăpastie și apele învolburate ale râului care se umflase și acoperise cu teribili curenți spațiile de campare pe care Curtis le știa din excursiile sale anterioare. În momentul în care au realizat că sunt complet blocați, cei trei au pus într-o sticlă o hârtie cu mesajul „Ajutor!” și detalii despre locul în care se aflau, apoi i-au dat drumul în șuvoaiele învolburate. Era 15 iunie 2019. Doar o zi mai târziu, au fost salvați, pentru că sticla fusese găsită de trei excursioniști care anunțaseră autoritățile locale. Curtis încă îi caută pe oamenii care au găsit mesajul, pentru a le mulțumi că i-au acordat toată atenția și astfel au salvat viața sa și a familiei sale.
„De pe Titanic. Rămas bun tuturor!”
La câțiva kilometri de fosta sa casă din Irlanda a ajuns un mesaj scris de tânărul Jeremiah Burke cu un an înainte, închis într-o sticlă și predat valurilor. Momentul era de un tragism aparte, întrucât misiva venea prin timp de pe ceea ce fusese mândria șantierelor navale ale începutului de secol XX, „Titanic”. Pentru cei care încă se mai întreabă ce simțeau cei care știau că este foarte posibil să piară în scurt timp, mesajul poate fi relevant: „De pe Titanic. Rămas bun tuturor! Burke din Glanmire, Cork”. Jeremiah se îmbarcase pentru a începe o viață nouă la Boston, unde se afla și restul familiei sale. Un alt mesaj teribil, neterminat, a fost găsit, tot într-o sticlă, după scufundarea navei „Lusitania”, pierită în adâncuri în 1915, în mai puțin de 20 de minute: „Încă mai suntem câțiva pe punte. Ultimele bărci de salvare au plecat. Ne scufundăm rapid. Cei de lângă mine se roagă cu preotul. Sfârșitul este aproape…”.
O viaţă nouă în celălalt capăt al lumii
Atunci când au decis să se distreze punând în valuri sticle de șampanie cu mesaje și câte un dolar, Dorothy și John Peckham, din SUA, nu și-ar fi imaginat că acest gest urma să schimbe total viața unor oameni. Găsind sticla și banii, un veteran din Vietnam, Hoa Van Nguyen, le scria celor doi, patru ani mai târziu, mărturisind că a folosit banii pentru timbrul necesar scrisorii către America și că încearcă de mai mult timp, alături de fratele său, să scape de regimul opresiv din țara sa. Încântați de efectul mesajului din sticlă, Dorothy și John au făcut tot posibilul să se întâlnească cu familia lui Nguyen, lucru care s-a întâmplat doi ani mai târziu, iar în final, vietnamezii au putut să imigreze în celălalt capăt al lumii și să înceapă o viață nouă în „țara tuturor posibilităților”, grație mesajului din sticlă.