de Ștefania Băcanu şi Daniel Alexandrescu
Vă mai amintiți de orele de caligrafie din școala primară? De efortul pe care îl depuneați pentru ca literele să fie scrise frumos, dar mai ales corect? De paginile rupte de părinți sau de învătățori pentru că rezultatul nu era ce trebuie? Ei bine, așa am ajuns, cei mai mulți dintre noi, să avem un scris exemplar, frumos, armonios și perfect aliniat. Azi, din păcate, nici cei mai buni caligrafi, parcă, nu mai găsesc echilibrul între litere și foaie, pentru că tastatura a omorât talentul. Corina Cristian, manager al magazinului www.myman.ro, care încearcă să readucă la viață această îndeletnicire, ne-a explicat ce înseamnă cu adevărat caligrafia, de ce s-a pierdut în timp și ce spune despre fiecare dintre noi.
„Caligrafia este unică, este personală”
- A scrie este despre ordonarea literelor pe hârtie sau implică mult mai mult de atât?
- Tehnologia este tot mai prezentă în viața noastră de zi cu zi, ușurându-ne, la prima vedere, viața, însă acest aspect face ca unele abilități pe care le aveam să se estompeze în timp, dacă nu mai sunt folosite. Un astfel de talent este scrisul de mână, abilitate pe care o deprindem în primii ani de școlaritate, însă, deoarece am înlocuit-o cu „scrisul” la tastatura laptopului și nu o mai utilizăm atât de des cu ajutorul condeiului, ajunge să fie foarte dificil de folosit. Caligrafia nu este un simplu scris, este unică, este personală. Reprezintă, în fapt, am putea spune, o operă de artă, pentru că, permite aranjarea simbolurilor pe hârtie cu ajutorul unui instrument de scris, ținând cont de anumite reguli, fie de geometrie, fie de design. Caligrafia „vorbește” despre creativitate, perseverență și mult exercițiu. Nu este ușor de realizat și trebuie să-ți placă să o faci, să-i dedici timp și răbdare.
- Care sunt principalele cauze care duc la alterarea scrisului?
- Tocmai aceste două „ingrediente” lipsesc: timpul și răbdarea. În vremurile pe care le trăim, totul este în viteză. Ne dorim totul aici și acum, suntem mereu ocupați, nervoși, stresați. Caligrafia poate fi o metodă de destresare și, mai mult decât atât, vi se relevă în fața ochilor în toată splendoarea ei. Această artă înseamnă litere arcuite, îngroșate sau subțiate pe alocuri, litere ce formează cuvinte și cuvinte care spun o poveste armonios croită să impresioneze visual, dar nu doar atât. Scrisul de mână ne poate ajuta în descifrarea propriilor emoții. Să țineți un jurnal în care să vă notați de mână gândurile, trăirile, sentimentele și toate emoțiile care vă cuprind în decursul unei zile, reprezintă un bun exercițiu cu ajutorul căruia vă puteți rezolva stările de anxietate sau chiar cele depresive.
„Poate detecta problemele de sănătate pe care le avem”
- Mai exact, scrisul de mână este mult mai mult decât o simplă aliniere a literelor, nu?
- Studiile ne arată că scrisul de mână, deși necesită mai mult timp față de cel făcut pe tastatură (în primul rând, când caligrafiem, o facem cu o singură mână, pe când la calculator sau la laptop le folosim pe amândouă), ne ajută la o mai bună fixare a informațiilor. Activitatea neuronală este mai intensă în cazul scrisului de mână. Însă, un aspect extrem de important este faptul că scrisul manual are o contribuție semnificativă în ceea ce privește capacitatea de a citi, de a ne exprima, de a gândi cu „propriul cap”.
- Felul în care așternem literele pe hârtie, spre stânga sau spre dreapta, simbolizează ceva, spune ceva despre noi?
- Spuneam că scrisul de mână este personal, unic, așa încât, interpretarea lui ne permite descifrarea anumitor caracteristici ce țin de personalitatea unui individ. Astfel, s-a dezvoltat grafologia, care reprezintă studiul și analiza scrisului de mână. Grafologii ar spune, spre exemplu, că scrisul de mână înclinat spre dreapta este specific oamenilor activi, comunicativi, care își fac planuri de viitor, dar, în același timp, sunt și persoane intrusive. Cu toții avem capacitatea de a ne „ascunde” adevăratul scris, de a schimba forma literelor. Numai că, aceasta poate fi făcută pentru a acoperi ceva sau a incrimina pe cineva. Felul în care pictăm literele transmite ceva despre personalitatea noastră, dar, foarte important, poate detecta problemele de sănătate pe care le avem și de care, poate, nu știm.
„Nu folosim pix. Stilourile sunt cele mai potrivite”
- Dacă nu ne modificăm stilul, de-a lungul timpului, ce înseamnă?
- Scrisul de mână necesită un control muscular și vizual, însă, pe măsură ce repetăm/scriem mult, acest control conștient nu mai este atât de prezent, devine un automatism. Scrisul unei persoane se caracterizează prin stabilitate, de-a lungul vieţii, însă pot apărea și mici modificări. Instrumentele pe care le folosim în scrierea caligrafică sunt foarte importante. Nu folosim pix. Stilourile, tocurile sau creioanele bine ascuțite sunt cele mai potrivite pentru un scris frumos și armonios. În colecția noastră de seturi de scris, veți găsi tocuri din lemn cu penițe sau pen, așa cum erau în vremuri demult apuse. Dorul, nostalgia aceasta după vremuri în care nu am trăit, este fascinantă. Ne imaginăm cum scriau marii poeții ai lumii, înmuind tacticos tocul sau pana în călimara cu cerneală, apoi punând un sigiliu de ceară pe plic. Noi am readus la viață aceste îndeletniciri și suntem foarte bucuroși să vedem că sunt foarte apreciate. Așadar, oamenilor le este necesară o reîntoarcere către sine, către lucrurile foarte personale pe care să le realizeze cu propriile mâini.
„Între şcoală, părinţi şi medic trebuie să fie o bună colaborare“
Disgrafia reprezintă o afecțiune neurologică, care este descoperită în momentul în care copilul începe să scrie. Aceasta se observă în scrisul dezordonat, în spațiul dintre litere sau în dimensiunile literelor scrise, în cuvintele așternute pe hârtie greșit și chiar ames- tecul literelor de mână cu cele de tipar. Unui copil cu disgrafie îi va fi dificil să facă diferența între majuscule și minuscule, va evita să scrie sau să deseneze și va reuși cu greutate să facă forma corectă a literelor. Aceste greșeli pot apărea din pricina dificultăților visual-spațiale (înțelegere a ceea ce văd ochii) și a celor de procesare a limbajului (deslușirea și asimilarea sensului cuvintelor pe care le aud). Este imperios necesar ca această afecțiune să fie descoperită cât mai din timp, astfel încât să se poată interveni cât mai repede. Pentru a se realiza acest lucru, este nevoie de o colaborare permanentă între părinți, școală, medic, acțiune care vizează binele celui mic. Este necesar, pentru că doar o astfel de abordare poate ajuta ca un copil, viitor adult, să se integreze în școală, apoi în viața profesională și socială.