de Andrei Dicu şi Adrian Barna
Amintirile din prezent ale lui Florin Piersic se leagă armonios de colegii de breaslă. Asta, pentru că, deși mulți dintre ei au trecut „dincolo”, Florin îi ridică pe un soclu sculptat doar de el, independent de trecut. La ceas aniversar, Piersic, care a devenit un fel de „tată al timpului”, vorba prietenului său Nichita Stănescu, readuce în memoria cititorului prezentul continuu. Rămâne același „june prim”, iar rolurile interpretate vorbesc de la sine... Pentru noi, firescul lui Piersic pregătește întotdeauna revelația…
„Pe mine să nu mă faci «domnule» sau «Maestre»”
Înainte de a „diseca” filmografia lui Florin, ca pe o radiografie așezată sub lampa arzândă și mereu prezentă, vom face o introducere… din lumea teatrului. Pentru că este ziua lui, redactorul „Taifasuri”, într-un dialog lung şi emoţionant cu uriaşul blând, i-au amintit că el este mereu precum „un răsărit de soare”. Răspunsul a venit prompt: „Faci aluzie la rolul meu din piesa «Apus de soare», a lui Delavrancea… O să-ți spun că alături de marele George Calboreanu am jucat şi în câteva filme, spre exemplu, în «Dulcea pasăre a tinereții». Mă iubea grozav… Între timp, eu am intrat la facultate și, într-adevăr, jucam rolul lui Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare, în piesa «Apus de soare», scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea, spectacol în regia Marietei Sadova, profesoara mea. Am jucat ani întregi această piesă alături de Calboreanu. El îl interpreta pe Ștefan cel Mare. Ilinca Tomoroveanu, care era dulce și frumușică precum o căprioară, juca rolul Oanei, fiica voievodului”… Acesta este Florin. Cel care cere să-i spui pe nume și să nu-l faci „domnule” sau „maestre”. Dacă trimiți o scrisoare la Cluj, unde locuiește artistul, trebuie să scrii simplu pe plic: „Adresant, Florin Piersic”. Toată suflarea știe unde locuiește actorul…
Eugen Barbu: „Cine-i ăsta? Ăsta e Mărgelatu!”
Acum o jumătate de veac, Florin juca unul dintre rolurile care au inspirat generații de tineri cu idealuri. Era genul de erou, un fel de „Zorro” al României, care ne sugera revolta antisistem și ne reamintea frăgezimea sufletească. „La vârsta de 40 de ani filmam «Haiducii lui Șaptecai», «Zestrea domniței Ralu» și «Săptămâna nebunilor», după scenariile scrise de Eugen Barbu. Eu îl jucam pe «Anghel Șaptecai». La 45 de ani am început să filmez pentru seria «Mărgelatu». E impropriu spus «serie», pentru că erau filme disparate. Iar la 55 de ani, am jucat în «Totul se plătește». Am făcut aceste filme cu Mărgelatu, începând cu regizorul Doru Năstase, apoi cu Gheorghe Vitanidis și ulterior cu Mircea Moldovan”, mi-a mărturisit actorul. „Personajul «Mărgelatu» s-a născut printr-o minune, așa cum vin pe lume toate miracolele. Din senin! În rolul lui Mărgelatu am fost distribuit tot de Eugen Barbu, iar aici apare o poveste nostimă. M-a dus Doru Năstase la munte, la vila pe care o avea Barbu împreună cu soția sa, actrița Marga Barbu. Acolo era un cerdac. Barbu scria și l-a întrebat pe Năstase: «Da’ cine-i ăsta?»... Eu eram foarte slăbit, pentru că Doru Năstase mi-a spus că urma să interpretez, de fapt, rolul boierului Pană, pe care, până la urmă, l-a jucat Iurie Darie. Aveam deja părul lung și mustăți... Ei, Năstase i-a replicat «I-am spus să uite pâinea și cofetăriile, pentru că o să fie boierul Pană». Auzindu-l, Barbu a arătat cu degetul către mine și a spus: «Nu! Ăsta e Mărgelatu!»”, s-a destăinuit Florin.
Prietenia cu Szobi Cseh: „Niciodată nu m-a dublat în cascadorii”
Nașterea acelui „duo” Florin Piersic - Szobi Cseh, inimitabil în cinematografia românească și la fel de special, poate, precum „cuplul” Jean Marais - Bourville, are o istorie care, de asemenea, se leagă de marele scriitor Eugen Barbu. „Cu Szobi Cseh am făcut de toate: bătăi, călărie, de se prăbușeau clădirile… El zicea: «Bă, tu nu dai cu brațul, dai cu coasa!». Am sărit, ne-am dat pumni, am dărâmat totul. Am făcut tot ce am putut ca să nu-i batem așa de rău pe cei care erau dușmanii noștri, dar a fost foarte amuzant… Mi-a plăcut tare și din acest motiv nu m-am lăsat dublat, pentru că mi-am dorit să fac eu acele cascadorii. După «Drumul oaselor», în «Trandafirul Galben» Szobi juca rolul lui Buză de Iepure. Îi spusesem lui Barbu, despre Szobi: «E păcat să fie doar cascador și să nu-i dați un rol, ca să am și eu pe cineva drept mâna mea dreaptă». Szobi era un cascador excepțional și a zis așa: «Florin nu se lasă dublat!». Așadar, niciodată nu m-a dublat...”, a continuat actorul.
„La filmările pentru «Columna», am avut impresia că Hollywood este o şcoală pentru copii”
Pelicula „Columna”, realizată în 1968 și regizată de Mircea Drăgan, este o coproducție româno-est-germană, al cărei scenariu este scris de Titus Popovici. Piersic îl interpretează pe romanticul soldat roman Sabinus, care, „orbit” de amorul față de o femeie, este orbit de violentul Gerula (Ilarion Ciobanu) și ulterior devine profesor pentru copiii daco-romani. Filmul este o curajoasă coproducție estică, aflată în concurență cu marile filme produse la Hollywood. Rolul principal i-a fost oferit americanului Richard Johnson, însă vedetele de nivel mondial ale momentului erau Antoanella Lualdi și Amedeo Nazzari. În celelalte roluri au fost distribuiți mondialii Ștefan Ciubotărașu, Amza Pellea, Emil Botta, Gheorghe Dinică etc. La plecarea din România, Amedeo Nazzari (pe care îl cunoașteți și din superfilmul „Clanul Sicilienilor”, cu Alain Delon și Jean Gabin), a declarat în presa americană: „Am filmat într-o țară socialistă, care mi-a dat impresia că Hollywood este o școală pentru copii”.
Când Miliția intervine pentru cămașa furată a lui „Tudor din Vladimiri”...
Un alt rol memorabil interpretat de Florin, de această dată într-un film de televiziune, a fost cel din „Tudor din Vladimiri”. Regizorul Constantin Dicu și-a amintit, cu zâmbetul nostalgiei, un episod petrecut în perioada filmărilor: „Lucram într-o comună de pe lângă București. Seara, când ne-am adunat la masă, au venit toți localnicii, inclusiv copiii. Auziseră că a apărut Florin Piersic... Cum e el, expansiv și popular, le-a spus: «Ce vreți să vedeți? Ia uite-mă, ăsta-s eu!». Și cum era el, îmbrăcat în cămașa de epocă a lui Tudor, a scos-o, a aruncat-o pe botul mașinii și, dezbrăcat până la brâu, s-a plimbat printre ei, ca să le arate ce piept și ce mușchi are... Între timp, noi ne ridicasem de la masă, pentru că trebuia să reîncepem filmarea. Florin s-a întors la mașină, dar cămașa nu mai era... Ce ne facem?... Directorul de producție a mers până la postul de Miliție și a «prezentat situația». Milițianul i-a răspuns: «Stați liniștiți, în zece minute vă aduc cămașa înapoi!». Într-adevăr, așa s-a întâmplat. Copoiul a știut precis unde se duce, a venit cu vechea cămașă și i-a restituit-o lui Florin. O furase unul dintre copii...”.
Așa este Florin. Mereu iubit și etern îndrăgostit de oameni. Știți, dragi cititori, Piersic nu „falsează”. Și când îl vedeți lăcrimând, el este sincer. Din gura lui nu vorbesc cuvintele, ci emoția. „Chiar în a treia zi de Crăciun, am revăzut la televizor «Visul unei nopți de iarnă» (1980), de Tudor Mușatescu, unde am jucat alături de Rodica Mandache. Dumnezeu să-i dea sănătate Rodicăi! Am primit roluri interesante… Mă rog, nu foarte interesante, dar am jucat câteva…”, avea să-mi spună.
Un banc epocal cu vedeta Jean Marais
În 1967, s-a filmat în România coproducția româno-franceză „Șapte băieți și o ștrengăriță”, unde rolul principal îi aparținea marelui actor Jean Marais. Dincolo de povestea filmului, atunci s-a născut un banc epocal. Se zice că, la dejun, s-au așezat la aceeași masă, Jean Marais și Florin Piersic. Franțuzul a spus: „Bon apetit!”. Românul a răspuns sec: „Florin Piersic!”. A doua și a treia zi, la fel… Între timp, Florin al nostru s-ar fi „prins”, așa că următoarea întâlnire a debutat cu „Franguignon” (personajul interpretat de Florin) în prim plan: „Bon apetit!”. Răspunsul lui Jean Marais este monumental: „Florin Piersic!”.
Făt-Frumosul cinematografiei „Haiducii lui Șaptecai”, o poveste de un milion de „galbeni”
„Haiducii lui Șaptecai” este cel de-al treilea film din seria Haiducilor, începută în 1966 de regizorul Dinu Cocea. Este nu numai cel mai bun film al seriei, dar şi primul episod din tripticul haiducului Şaptecai. În rolurile principale, alături de Florin Piersic, au jucat Marga Barbu, Toma Caragiu, Constantin Codrescu, Aimée Iacobescu, Mihai Mereuță și Colea Răutu. Acțiunea filmului se petrece în Muntenia, în plină epocă fanariotă, unde domnița Ralu (Aimée Iacobescu) are nevoie de un milion de galbeni, ca să cumpere de la Viena o colecție de bijuterii. Pentru a-i satisface dorința, tăticul, domnitorul fanariot (Nucu Păunescu) instituie birul văcăritului, ducând la sărăcirea poporului. După moartea căpitanului Amza, ceata de haiduci condusă de Anghel Șaptecai (Florin Piersic), încearcă să recupereze galbenii, smulși cu forța de la oamenii chinuiți. În final, căpitanul de arnăuți Mamulos (Colea Răutu), chiar tatăl lui Şaptecai, îl prinde pe haiduc și-l trimite la ocnă. Continuarea, din „Zestrea domniței Ralu”, este o spectaculoasă evadare, pusă la cale de Aniţa (Marga Barbu), Răspopitul (Toma Caragiu) şi Parpanghel (Jean Constantin). Evident, căpitanul Anghel porneşte din nou pe urmele banilor. Răpind-o pe Caliopi (Carmen Maria Struja), Şaptecai cere în schimbul eliberării acesteia bijuteriile cumpărate de la Viena de soţul ei, Ianis (Constantin Codrescu). După o serie de întâmplări spectaculoase, Anghel reuşeşte să fure preţioasa zestre a Domniţei Ralu (Aimee Iacobescu). „Zestrea Domniţei Ralu” este partea a doua a tripticului dedicat haiducului Şaptecai şi episodul cinci al seriei „Haiducilor”. A fost filmat concomitent cu celelalte două filme ale tripticului, „Haiducii lui Şaptecai” (1970) şi „Săptămâna nebunilor” (1971).
L-a jucat pe Pintea, în locul lui… Adrian Pintea
Filmul „Pintea”, produs în 1976, are și el parte de o istorie… aparte. Inițial, regizorul Mircea Moldovan dorea să-l distribuie în rolul principal pe... Adrian Pintea. Conexiunea de nume era, însă, banală. Mai mult, Moldovan îi propusese inițial rolul lui Adrian Pintea, însă acesta filma, în aceeași perioadă, pentru filmul „Aurel Vlaicu”. Acțiunea din „Pintea” se petrecea în Maramureș, la începutul secolului al XVIII-lea, când ofițerul român Grigore Pintea (1670-1703) se întorsese în satul natal. După ce a aflat că părinții săi au murit, iar alți săteni au fost schingiuiți pentru că au protestat împotriva nedreptăților săvârșite de oamenii grofului Bartolok, el a părăsit armata austriacă și a devenit haiduc, folosindu-și cunoștințele de tactică și de strategie militară. Cetei sale i s-au alăturat numeroși țărani care doreau să scape din robie, iar Pintea a reușit să ocupe Cetatea Chioarului și apoi Baia. Dragostea pentru Iza i-a înnobilat sufletul și a întregit portretul de erou nemuritor. În final, pe când mergea la Sătmar pentru a se întâlni cu principele rebel Rákóczi, Pintea a fost ucis mişeleşte, împuşcat pe la spate. Legenda spune că haiducul Pintea putea fi ucis doar cu un bănuț de argint, spart în patru bucățele și folosit ca proiectil. Producția a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionată de 4.820.385 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o statistică a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei.
„Mihai Viteazul”, singura colaborare cu marele Sergiu Nicolaescu!
S-a discutat foarte mult despre faptul că între Florin Piersic și regizorul Sergiu Nicolaescu nu a existat o relație amiabilă. Probabil a fost vorba doar despre incompatibilitate, dar asta o știau numai cei doi. Niciunul nu a comentat, vreodată, pe marginea acestui subiect. Cu toate acestea, Piersic a jucat o singură dată într-o producție regizată de Nicolaescu, în filmul „Mihai Viteazul” (1971), în care uriaşul regizor a căutat să adune întreaga „floare” a actorimii române: Amza Pellea, Mircea Albulescu, Olga Tudorache, Ion Besoiu, Ioana Bulcă, Irina Gărdescu, Ilarion Ciobanu etc. Florin l-a interpretat pe Preda Buzescu, rol care i s-a potrivit precum o mănușă. Legenda spune că, inițial, Nicolaescu dorise ca această peliculă să fie realizată doar cu actori străini în rolurile principale, iar Orson Welles trebuia să interpreteze rolul voievodului. Mircea Albulescu i-ar fi trimis o scrisoare lui Nicolae Ceaușescu, în care îl ruga să nu se facă filmul cu actori de peste hotare. În schimb, regizorul a susținut că, de fapt, scenaristul Titus Popovici a fost cel care l-a convins pe dictatorul comunist, deoarece se temea ca nu cumva americanii să-i modifice scenariul. Important este faptul că Florin Piersic a primit un rol în această primă megaproducție românească de tip Hollywood, care, de altfel, a fost și prima propunere a țării noastre pentru nominalizările la Premiul Oscar.
Oana Pellea: „Florin este pentru mine «Tata doi»”
Pentru că aminteam filmul „Mihai Viteazul”, trebuie spus că Florin Piersic și Amza Pellea au fost prieteni foarte apropiați. Dacă îi amintești de Amza, Piersic redevine sentimental: „Of… Știi cum îmi spune mie, Oana Pellea? «Tata doi». Amza venea în vizită inclusiv la mama mea… Ce amintiri! După ce n-a mai fost Amza, cu care am fost foarte bun prieten, și a plecat și Domnica Pellea, soția lui și mama Oanei, tot timpul am sunat-o pe Oana și am încercat s-o ajut, în primul rând sufletește. Și de atunci nu-mi mai zice Florin, ci «Tata doi»”. Amza și Florin mai au ceva în comun: Poezia. Primul a scris versuri, celălalt este un recitator înnăscut. Poezia este și rămâne arta sufletului!
„Cuibul salamandrelor”, Gheorghe Dinică şi... Nadia Comăneci
În anul 1977, regizorul Mircea Drăgan a regizat filmul „Cuibul salamandrelor”. Pelicula, comandată de regimul comunist, urma să dezvolte ideea că muncitorii și inginerii români sunt curtați, perpetuu, în străinătate, dar, din dragoste neţărmurită de patrie, nu concep altceva decât să revină acasă, în loc să emigreze. Teoretic, acțiunea este simplă. În urma unui sabotaj, a avut loc o explozie a unei sonde aflate pe un câmp petrolier din Sahara. Din pricina faptului că echipa americană, condusă de pompierul John Carter (Stuart Whitman), nu izbutea să stingă focul, a fost chemată o trupă românească de intervenție, poreclită „Salamandrele”, condusă de „Gică Salamandră”, interpretat fabulos de Gheorghe Dinică. Evident, după zile și nopți de luptă cu focul, echipa românească a reușit să stingă incendiul. Amuzantă este, însă, amintirea lui Florin legată de filmările pentru această producție: „Mă amuză să revăd «Cuibul salamadrelor», pentru filmările căruia am stat în Maroc vreo 10-12 zile, în apropierea Deșertului Sahara. Filmam cu Gigi Dinică, cu Beligan și cu alți mari actori. Umblam să stingem un incendiu. Țin minte că, într-o seară, stăteam cu toții în holul hotelului și ne uitam la Nadia Comăneci, la televizor. Tocmai se petrecea minunea de la Montreal, unde Nadia a primit prima notă 10 din istoria gimnasticii… Și în timpul acela a apărut Gheorghe Dinică, venit, probabil, de la restaurant. I-am spus: «Băi, Gigi, eu cred că Nadia ia nota 10 peste tot și o să fie campioana campioanelor lumii». Gigi, absent, stătea lângă un lift stricat și tot repeta: «Lift! Lift!»… I-am povestit Nadiei întâmparea și a râs…”.
Amintiri calde din seriale tv
Piersic n-a jucat doar teatru, film sau teatru tv. A „marșat” și în privința serialelor de televiziune. „Războiul de independență” (1977) este o megaproducție românească, care, din punctul de vedere al logisticii și al tehnicii acelor vremuri, depășește cu mult grandoarea lui „Lumini și umbre”, un foileton care captase teribil atenția cinefililor din perioada comunistă. În cele din urmă, „Lacrimi de iubire” (2005) a fost un serial difuzat de postul Acasă TV, în care Florin interpretează rolul lui „Octav Mateescu”, un personaj aflat pe ultima sută de metri în lupta cu viața. Din fericire, „Octav” le va face viața grea multă vreme personajelor negative din film… În respectiva producție au mai jucat Cezara Dafinescu, Sebastian Papaiani, Gheorghe Visu, Adela Popescu, Dan Bordeianu, Elvira Deatcu, Carmen Tănase și Andrei Aradits.
Peste 63 de pelicule, plus zeci de apariţii la Teatru TV şi la Radio
„Pe hârtie”, statistica spune că Florin Piersic a jucat în mai bine de 63 de filme și seriale TV (pe cât găsim pe internet). Dintre producțiile de mare succes mai amintim: „Ciulinii Bărăganului” (1957), „Celebrul 702” (1961), „S-a furat o bombă” (1962), „Răscoala” (1965), „Frații Jderi” (1974), „Bălcescu” (1974), „Un august în flăcări” (1974), „Roșcovanul” (1976), „Eu, tu și Ovidiu” (1978), „Rug și flacără” (1979), „Misterele Bucureștiului” (1983), „Racolarea” (1985) și lista continuă. „Neamul Șoimăreștilor” (1965) este prima peliculă autohtonă filmată în format „ecran lat-color”. Producția se află pe locul 5 în topul celor mai vizionate filme românești. Din păcate, nu se cunoaște exact numărul producțiilor în care Florin Piersic a fost solictat să lucreze pentru Teatru TV și nici pentru Teatrul Radiofonic. Cert este că Piersic este unul dintre cei mai longevivi (inclusiv din punct de vedere profesional) și mai productivi actori români. Din acest punct de vedere nu se fac „clasamente”, dar este important să menționăm (și) acest fapt. Din rolurile interpretate pe scenele din toată țara și din străinătate, amintim doar prestațiile din „Peer Gynt”, „Act venețian”, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, „Heidelbergul de altădată”, „Oameni și șoareci”, „Dulcea pasăre a tinereții” sau „Străini în noapte”.
Florinel Piersic, între sărbătorirea tatălui şi „Eminescu versus Eminem“
Florin senior trăiește bucuria împlinirii fiului său, Florin junior, în aceeași lume a filmului. Doar că, spre deosebire de tatăl său, Florin junior (care a depășit demult stadiul de „Florinel”) este, dincolo de profesia de actor, unul dintre cei mai interesanți regizori moderni. „Nu-i spun tatălui meu «La mulți ani!» în ziare sau la televizor. Asta rămâne între noi, adică între doi «Florini», afirmă eternul rebel… Florin junior. Cei doi au colaborat în filmul regizat de „june”, intitulat „Eminescu versus Eminem”. Este, pe undeva, o satiră a lumii contemporane, iar pelicula a atras multe critici, majoritatea pozitive. La un moment dat, în film, operatorul insistă cu camera pe Florin senior, care se tot bărbierește și nu mai încheie… operațiunea. Secvența oferă privitorului impresia unei perenități aflate în zona absurdului. Nimic mai contemporan…
Relaţia specială cu caii. Povestea „actorilor“ Bazal, Florin şi Ciprian
Unul dintre rolurile memorabile interpretate de Florin este cel al lui Harap Alb, ca dovadă că povestea naște… poveste. Referitor la colaborarea cu regizorul Ion Popescu-Gopo și mai ales la dragostea pe care Florin o are față de cai, vă va povesti, în exclusivitate, chiar sărbătoritul nostru: „Atunci când Ion Popescu-Gopo m-a distribuit în «De-aș fi Harap Alb», pe când aveam 30 de ani, nu-i venea să creadă că știu să călăresc așa de bine. Am avut un cal pe nume Samuri. «Favorit», probabil că înseamnă. Era un armăsar alb, excepțional. Atunci, un specialist, pe nume Ivancio, a spus: «Băi, Florin ăsta călărește extraordinar!». Mai târziu, când am făcut restul filmelor din seria «Mărgelatu», specialistul în domeniu era doctorul Apahideanu”. Pasiunea artistului pentru cai se reflectă și din povestirile legate de celelalte roluri interpretate în filme de succes. „Mai târziu, când am filmat seria filmelor cu haiduci, «Șaptecai», 1970, «Zestrea domniței Ralu» şi «Săptămâna nebunilor», am avut un cal negru, pe care îl chema Bazal. Era calul meu favorit, de care m-am ocupat personal. De asemenea, am avut grijă de un alt cal, Ciprian, pe care l-am întreținut pe toată perioada filmărilor. Pentru mine, era un cuvânt sfânt, pentru că eu am copilărit la Stupca, un sat aflat în apropierea comunei în care s-a născut marele Ciprian Porumbescu. Pe ultimul meu cal l-am luat, împreună cu regizorul Doru Năstase, de lângă Brașov. După ce am terminat seria «Mărgelatu», l-am avut pe Ciprian, care era atât de îndrăgostit de mine, încât atunci când mă duceam dimineața, la filmări, îl luam eu însumi din grajd. Mă mândresc cu asta și cred că niciun actor nu se ducea să-și ia calul înainte de a merge la filmări. Dar dacă au făcut-o și alții, bravo lor! Ei, când l-am văzut ultima oară, m-am dus la grajd și acolo scria: «Actorul de film Ciprian». L-am mângâiat, că așa de tare mi-a plăcut…”, a povestit Florin.