de Silviu Ghering şi Claudia Mîţoi
Irina Margareta Nistor nu mai are nevoie de nicio prezentare. Magnetică apariție în toate mediile care înconjoară cinematograful, de la premiere la emisiunile dedicate celei de-a șaptea arte, radio și TV, apreciatul critic de film și om de televiziune, inseparabile „atribute”, este o VOCE, cu majuscule, puternică în cultura românească. La figurat, dar și la propriu dacă ne reamintim „vocea” de pe cele peste 3.000 de filme dublate până în decembrie 1989, plus cele peste 2.000 de după schimbarea vremii și a vremurilor. Interacțiunea cu Florin Piersic era inevitabilă, la cel mai înalt nivel al cinematografiei românești, așa că TAIFASURI a „provocat-o” pe Irina Margareta Nistor la o... „critică” argumentată a marelui ACTOR, cu majuscule, care la 27 ianuarie împlinește 85 de ani. Parcă nici hârtia, nu mai vorbim de gândurile noastre, nu suportă cifra asta, 85, în dreptul vârstei haiducului Anghel Șaptecai, alias Mărgelatu, misteriosul patriot „pașoptist” pasionat de... semințe de floarea-soarelui!
De ce a spus scriitorul Marin Preda despre Piersic că „a devenit actorul sufletului său”
- Vă plac... piersicile, doamnă Irina Margareta Nistor? Care este fructul dumneavoastră preferat?
- Da! Îmi plac la nebunie, cu condiția să fie precum cele din piersicul copilăriei mele, din grădina din spatele casei, care erau savuroase și imense, precum talentul lui Florin și dulci ca poveștile lui fermecătoare. Fructul preferat a devenit rodia armenească, a Domnului Suchianu, pentru că nu mai există acum acele piersici care să fie chintesența unui actor atât de îndrăgit, ci unele fără gust și mălăiețe.
- Care, unde și când a fost primul film cu Florin Piersic pe care l-ați văzut?
- Aici m-ai încuiat!... Cred că „7 băieți și o ștrengăriță”, unde juca alături de alter-ego-ul lui, Jean Marais. Se poate spune fără nicio îndoială că Florin Piersic reprezintă un Jean Marais local. (zâmbeşte)
- Dar pe scenă, live, când l-ați urmărit prima dată?
- În „Străini în noapte”! În ambele variante! Și cu Emilia Popescu, și cu Medeea Marinescu. Cred că se uită cât de greu se procurau biletele la teatru. Și acum o invidiez pe Anik, pe care au dus-o cu școala profesională la „Oameni și șoareci”. Pe noi, de la „Sfântu Sava”... „Bălcescu” pe vremea mea... nu s-au deranjat!
- Ce film cu Florin Piersic v-a plăcut cel mai mult?
- „De-aș fi Harap Alb” mai ales că e și al lui Gopo... Și e de o ironie atât de fină... Să nu uităm că este vorba de un film făcut în 1964...
- Dar piesă?
- „Străini în noapte”.
- Rolul pe care îl considerați „cel mai cel”, ca să zic așa, al lui?
- Greu de ales... Toate mă fascinează. Ce poate fi mai elocvent decât faptul că, după ce l-a văzut patru seri la rând în patru roluri total diferite, dintre care cel care l-a impresionat cel mai mult a fost acela din piesa „Oameni și șoareci”, unicul Marin Preda a spus despre Florin Piersic că a devenit actorul sufletului său...
„Cum m-a... «topit» Florin!”
- În ce rol ați fi vrut să-l vedeți pe Florin Piersic?
- În bunicul din „Copacul dorințelor: Amintiri din copilărie”, unde aș fi și jucat alături de el. Primul film caritabil de la noi, o premieră pentru industria cinematografică din România, în regia lui Andrei Huțuleac. Filmările au început în septembrie anul trecut și au ca punct de plecare poveștile adevărate ale mai multor copii pacienți ai Fundației HOSPICE Casa Speranței. Toate încasările acestui lungmetraj vor merge la această fundație.
- Ce îi reproșează criticul de film Irina-Margareta Nistor lui Florin Piersic?
- Că n-a jucat într-un film adevărat cu fiul lui.
- Când și cum l-ați cunoscut?
- La machiaj, la TVR. Cred că era după 1989... Recunosc că eram foarte emoționată... Și s-a prefăcut că și el ar fi, nu degeaba este un mare actor! M-a „topit”!
„Trandafirul galben” și buchetul perfect cu 83 de trandafiri galbeni
- Prin ce impune Florin Piersic în viața din spatele scenei?
- Prin șarm! Prin sinceritate și cu multe complimente.
- Dar pe scenă, pe platourile de filmare?
- Mai scrie o dată: prin șarm! Prin sinceritate și cu mult har. (râde)
- Cu ce mare vedetă internațională l-ați asemăna pe Florin Piersic?
- Cu Robert Redford. Sunt și de aceeași vârstă, Redford împlinește 85 de ani în august, dar Florin arată mult mai tânăr!
- Credeți în „legenda de cuceritor” a lui Florin Piersic?
- Sunt absolut convinsă și cred că așa trebuie să fie un actor! Ca la Hollywoodul de altădată. Și totuși fidel. Dacă ar fi fost permis, legal, și-ar fi păstrat toate nevestele.
- Aveți o amintire specială cu Florin Piersic, pe care să nu o puteți uita?
- Sunt o privilegiată! Pe lângă faptul că i-am dedicat, împreună cu echipa de la Iași, o ediție a „Serilor filmului românesc”, când a fost făcut și cetățean de onoare de domnul Mihai Chirica, la 83 de ani, a fost sărbătorit şi în cinematograful care-i poartă numele la Cluj. L-am prezentat, atunci, între alții, cu domnii Rareș Bogdan și Ioan Aurel Pop, la invitația și inițiativa domnului primar cinefil Emil Boc. Vezi, ce inspirat a fost, acum la o vârstă... să-i zicem semnificativă, cu pandemia asta cumplită, n-ar fi fost realist, mai ales că sala a fost acum doi ani arhiplină, ceea ce acum ar fi imposibil. Dar să-ți spun un gest de neuitat: a primit un buchet imens, cu 83 de trandafiri, pe care... mi l-a dăruit mie, chiar pe scenă! Și erau galbeni ca titlul peliculei nemuritoare și preferații mei!
- Ce i se poate ura lui Florin Piersic la împlinirea vârstei de 85 de ani?
- Să-l întreacă pe Kirk Douglas!... Sper că a fost și el, în tinerețe, pe la Ana Aslan, ca americanul, ca să-i fure secretul elixirului „tinerețe fără bătrânețe și popularitate fără de moarte”! (râde cu poftă)