de Călin Popa şi Daniel Şuta

Unul dintre starurile emblematice ale Hollywoodului, Christopher Plummer, coleg longeviv de generație cu Peter O’Toole sau Richard Burton, a părăsit scena lumii la 91 de ani și a intrat în legenda cinematografiei mondiale. De o versatilitate unică, fermecător și cu un strop de ironie care îl evidenția cu fiecare rol, neuitatul căpitan Von Trapp din „Sunetul muzicii” a făcut istorie în peste 120 de filme și sute de partituri de teatru.

„Mama a prezis că voi fi faimos târziu în viață”

Născut în 1929, la Toronto, Christopher Plummer era fiul unui profesor universitar și al nepoatei fostului premier al Canadei, John Abbott, Isabella. Părinții săi au divorțat chiar în anul în care actorul s-a născut, așa că tânărul Christopher a crescut alături de mama sa, la Montreal. A luat contact cu scena de foarte mic, făcând tot posibilul să stea pe lângă mașiniști și să învețe despre culise. La un moment dat, s-a produs declicul: după ce a realizat designul de lumini pentru piesa „Visul unei nopți de vară”, a început să apară în mici roluri de teatru și a jucat în absolut tot ce îi ieșea în cale. „Mama a prevăzut la un moment dat că voi cunoaște faima adevărată mai târziu. Am avut succes de la vârsta de 20 de ani, dar celebritatea, într-adevăr, s-a lăsat așteptată”, mărturisea, într-un interviu, actorul devenit legendar.

Singurul copil i-a moștenit talentul

După ce a absolvit liceul, Christopher a intrat serios în teatru și a apărut într-o serie de producții, abordând și teatrul radiofonic, grație unei voci de excepție. Micul și marele ecran au rămas departe de actorul pasionat profund de scena de teatru. Așa și-a făcut debutul pe Broadway, în 1954, și s-a distins imediat, apoi s-a reîntors în Canada și se părea că teatrul va rămâne definitoriu pentru cariera sa, cu atât mai mult cu cât strălucea în producții după piesele lui Shakespeare și se dovedea extrem de versatil, jucând la fel de bine și comedie, și tragedie. Între timp, încercând să „se așeze la casa lui”, Plummer se căsătorea cu actrița Tammy Grimes, iar un an mai târziu venea pe lume singurul copil al actorului, Amanda Plummer, o actriță care a moștenit talentul tatălui său și are o carieră proprie consolidată. Plummer s-a mai căsătorit de două ori.

„Rolul căpitanului von Trapp nu mi-a plăcut în mod deosebit”

La începutul anilor 1960, Plummer îl interpreta magistral pe Hamlet într-o producție televizată și atrăgea atenția producătorilor din domeniu, apărând în filmul care avea să-l transforme într-un star mondial aproape peste noapte: căpitanul văduv Georg Von Trapp, din filmul „Sunetul muzicii”. Era anul 1965, studiourile Paramount erau în pragul falimentului după eșecul costisitoarei producții „Cleopatra”, iar succesul musicalului cu Christopher Plummer și Julie Andrews a relansat unul dintre cele mai mari branduri din istoria filmului. „A fost un film foarte bine făcut, o poveste de familie și o producție de gen la o scară cum nu s-a mai făcut de decenii. Chiar dacă rolul căpitanului von Trapp nu mi-a plăcut în mod deosebit…”, mărturisea Christopher Plummer despre „Sunetul muzicii”, care a devenit un film clasic.

„Eram nefericit pentru că nu puteam cânta la înălțimea partenerei mele”

Pentru un actor care abia împlinise 35 de ani, partitura din „Sunetul muzicii” și faima uimitoare i-au reconfigurat total lui Plummer ideea despre succes. Filmul l-a „bântuit” pe marele actor toată cariera, altfel impresionantă. „Oamenii nu vor să vorbească despre altceva decât despre «Sunetul muzicii». Dar presupun că a fost cel mai popular rol pe care l-am interpretat și nu se poate schimba asta”, povestea Plummer, asaltat de fani care îl căutau în el pe celebrul căpitan din faimosul musical de fiecare dată când actorul ieșea din casă. „Le rămân recunoscător regizorului Robert Wise și lui Julie Andrews, pentru că eram nefericit în rolul acela în care nu puteam cânta la înălțimea partenerei mele”, își amintea mai târziu Christopher Plummer.

Peste 120 de interpretări diferite

După „Sunetul muzicii”, Plummer a trecut la roluri memorabile de compoziție, majoritatea aclamate de critici, chiar dacă niciunul nu s-a mai apropiat de succesul de casă al clasicului musical. De la spion din era Războiului Rece la statura de pilot-erou de război și de la un judecător fără scrupule la marele învingător al lui Napoleon în filmul „Waterloo”, actorul demonstra că „baza” edificată în rolurile de teatru îi permitea să interpreteze orice „partitură”. Convingător și carismatic, trecea de la o producție la alta fără să fie preocupat de succesul pe care urma sau nu să-l aibă, adunând într-un portofoliu uriaș peste 120 de interpretări diferite, complexe, unice - numai în filme. Deși nu a fost niciodată lipsit de contracte, Plummer a trebuit să aștepte decenii până când statura sa actoricească să arunce umbra enormă din care au ieșit filmele memorabile în care a strălucit în utimele decenii de viață.

Specialist în roluri secundare

În anii 1980, Plummer se remarca în serialele de televiziune. Performanța sa din „Othello”, în rolul lui Iago, îl făcea pe reputatul critic de teatru Walter Kerr să considere că „aceasta este cea mai bună interpretare a lui Shakespeare a acestor timpuri, pe acest continent”. În anii 1990, starul canadian, care părea fără vârstă și fără limite, intra în lumea producțiilor difuzate prin cablu, ce marcau o nouă eră în televiziune. Odată cu rolul „Barrymore”, pe care a ezitat să-l accepte și apoi l-a transformat într-un triumf, actorul își adjudeca al doilea Premiu Tony și solicitările au început să curgă. Același versatil capabil să nuanțeze la nesfârșit, Plummer impresiona deopotrivă în thrillere și comedii, în roluri negative pline de profunzime și în partituri de erou la înălțime. Iar ceea ce l-a distins întotdeauna a fost capacitatea sa de a ridica ștacheta și anvergura rolurilor principale prin prezența sa în cele secundare, în care a devenit un specialist la mare căutare.

„Actoria nu te lasă să te plictisești. O mai fentăm uneori, dar niciodată nu ne plictisim“

„Mă simt bine să joc roluri pozitive, dar nu se știe niciodată cât durează asta“

„Să lucrez la vârstă înaintată este mult mai atractiv. Mă face să uit că am îmbătrânit“

„Pentru mine, actoria este totul, pentru că este evadare. Și am tot evadat toată viața“

Un Oscar pentru eternitate

Nevoit să-l înlocuiască din mers pe Kevin Spacey în rolul lui Getty, din filmul „Toți banii din lume”, Plummer a fost îngrozit la început: „Am avut doar două zile la dispoziție să învăț replicile și nu mai eram tânăr. Spre surpriza mea, am izbutit”, își amintea actorul; atât de bine a reușit, încât a fost nominalizat la Premiul Oscar. Statueta a venit când Plummer avea 82 de ani. „Când te apropii de 90 de ani, este plăcut să te simți din nou copil, cu un Oscar”, spunea cel mai în vârstă actor din istoria Academiei americane care primea premiul. A fost un adevărat Oscar pentru eternitate - ulterior, starul a interpretat unul după altul roluri pe care le-a considerat „fascinante”, la fel de diferite ca întotdeauna, și a demonstrat că orice vis poate începe la orice vârstă.