de Ștefania Băcanu şi Silviu Ghering

Japonia este o țară străveche, cu o istorie și tradiții care stârnesc curiozitate și interes. Stilul de viață, cultura și obiceiurile care se respectă de mii de ani, fac din Țara Soarelui Răsare o destinație diferită, plină de atracții pentru turiștii străini. Una dintre ele este Sakura, înflorirea cireșilor, sărbătoare a lunii martie, celebră în toată lumea. De asemenea, locurile unde vă puteți întâlni cu adevăratele gheișe sunt printre obiectivele pe care nu trebuie să le ratați. Daniela Shah (foto), coproprietarul agenției Eturia, ne-a făcut un tur al Japoniei, prin cele mai importante locuri și ne-a vorbit despre celebrele tradiții recunoscute în întreaga lume.

„În top 3 sunt Tokyo, Kyoto și Muntele Fiji”

- De ce ar trebui să vizităm Japonia?

- Deși toți am auzit despre castele și samurai, despre cireșii înfloriți, despre chimonouri, gheișe, codul Bushido, arte marțiale și ceai, Țara Soarelui Răsare înseamnă mult mai mult decât putem explica în simple cuvinte. Și aici mă refer la tradiții de mii de ani, încă vii, la grădini ce-ți transmit o anumită vibrație zen, la solemnitatea ritualurilor când uiți să mai respiri. Turistul se orientează spre Japonia atunci când vrea să descopere altceva, când curiozitatea explorării unei lumi pline de legende primează. În Țara Soarelui Răsare, obiectivele în sine sunt în plan secund, în schimb, experiențele sunt la fiecare pas: de la o masă tradițională servită stând pe jos, la ritualul delicat al ceaiului, de la dormitul pe podea într-un ryokan, la plimbarea pe străzile aglomerate și întâlnirea cu o maiko, de la mersul cu Shinkansen - trenul rapid, până la contemplarea cireșilor înfloriți.

- Care sunt cele mai interesante locuri?

- Cu siguranță, în top 3 rămân Tokyo, cea mai interesantă și aglomerată metropolă asiatică, Kyoto, fostă capitală feudală, renumită pentru templele impresionante ce reflectă gusturile impecabile ale japonezilor în materie de arhitectură și peisagistică, dar și Muntele Fiji, vizitat anual de milioane de persoane care doresc să îi admire frumusețea. Recomand Takayama, un orășel al meșteșugarilor și al negustorilor, tipic pentru filmele cu samurai, Shirakawago, un sat tradițional unde veți face cunoștință cu trecutul și stilul de viață ale țăranilor japonezi și Kanazawa, locul în care veți admira unele dintre cele mai frumoase grădini japoneze. Și Hiroshima câștigă din ce în ce mai mult teren, pentru că mulți doresc să vadă locul în care s-a scris viitorul omenirii în materie de energie nucleară.

„La început, gheișele erau bărbați”

- Care este povestea gheişelor?

- Povestea gheișelor încă uimește. Știați că la început erau bărbați? Erau artiști de profesie - în muzică, dans, conversații și ceremonii ale ceaiului. Abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, gheișele-femei au început să fie mult mai căutate, astfel că, în timp, termenul s-a referit doar la „artistă tradițională”, femeie, așa cum este și astăzi. De aceea, cred că o vizită în Japonia este incompletă dacă nu vă întâlniți cu o maiko (gheișă ucenică). Eu le recomand turiștilor să le caute în faimosele cartiere din Kyoto, Gion, un loc ce păstrează încă aerul tradițional al Japoniei feudale. Cum știți dacă o gheișă este adevărată sau dacă ai în fața ochilor doar o fată obișnuită, îmbrăcată pentru poze în straie de gheișă? Atitudinea inconfundabilă le diferențiază: postura, mersul și privirea sunt de o demnitate rar întâlnite. În prezent, în Kyoto mai există doar 200 de maiko și în jur de 50 de gheișe reale.

- Se apropie Sakura (înflorirea cireşilor). Ce înseamnă această tradiţie pentru Japonia?

- În Japonia, primăvara schimbă totul: de la parfumurile cireșilor și până la ornamentele cu care gheișele își împodobesc părul. Pentru japonezi, Sakura, adică înflorirea cireșilor, înseamnă efemeritatea vieții și o sărbătoresc din plin prin Hanami, obiceiul de a admira florile de cireș. Tradiția constă și în petreceri în aer liber, plimbări pe sub cireși sau picnicuri în parc.

„Cireșii stau înfloriți maximum două săptămâni”

- Când începe şi când se termină?

- Sakura începe la finalul lui martie și durează până la începutul lui mai. Însă, trebuie să luați în considerare temperaturile și regiunea (altitudinea și latitudinea), pentru că cireșii stau înfloriți maximum două săptămâni. Cele mai apreciate locuri pentru această tradiție sunt Tokyo (Parcul Ueno și Grădinile Palatului Imperial) și Kyoto (Parcul Maruyama și Districtul Arashiyama), dar poți admira copaci înfloriți în orice părculeț și lângă aproape orice templu sau altar șintoist.

- Care este istoria acestei tradiţii?

- Tradiția își are rădăcinile tocmai în perioada Nara, adică în secolul al VIII-lea. Dar atunci nu florile de cireș erau în atenția contemplării, ci cele de ume, prunul japonez. Abia prin secolul al X-lea, florile de cireș au devenit obiectul central pentru Hanami, obiceiul fiind practicat atunci doar de curtea regală. Iar, din perioada Edo (secolele XVII-XIX), și oamenii simpli au început să adopte și să iubească această tradiție.

„Ceaiul este un ritual străvechi, supus unor proceduri elaborate, pentru purificare și gust”

- Mai sunt și alte tradiții?

- În Japonia, veți găsi tradiții în orice. Renumite rămân ritualul ceaiului, plin de detalii semnificative respectate cu sfințenie, dar și festivitatea Anului Nou Japonez ce presupune o anumită pregătire, decorațiuni, mâncăruri și tradiții budiste. De exemplu, la trecerea dintre ani, clopotele lăcașurilor bat de 108 ori ca să plece anul vechi, simbolizând numărul păcatelor din religia budistă. Aș aminti și de Kōdō, ceremonia mai puțin cunoscută la noi, de apreciere a fumului de lemn parfumat, ce se desfășoară atât la temple, cât și acasă, dar și de tradiția onsenurilor, veche de peste 1.000 de ani. Onsenurile sunt băi publice sau private, amenajate în preajma unui izvor termal, iar o baie aici presupune un întreg ritual ce trebuie respectat cu rigurozitate. De exemplu, fiecare intră complet dezbrăcat în apă, după ce s-a spălat în prealabil. Nu se acceptă costume de baie și nici persoane care au tatuaje, femeile se îmbăiază separat de bărbați, nu se acceptă înotul si se respectă reguli stricte de igienă.

- Apropo de ceai, ce reprezintă?

- În Japonia, ceaiul este un ritual străvechi, supus unor proceduri elaborate, pentru purificare și gust. Dacă ne întoarcem în trecut, aflăm că ceaiul a ajuns în Japonia în secolul al VIII-lea - desigur, era o băutură medicinală pentru bogați. Abia în secolul al XVI-lea, când a fost disponibil și claselor de rând, Sen no Rikyu a dezvoltat tehnicile de preparare și de servire, el fiind astăzi considerat părintele ritualului ceaiului. Ceremonia în sine este deosebită și are un mod specific de servire ce se respectă atât de gazdă, cât și de oaspeți. Ritualul aduce în prim plan cele patru principii: armonie, respect, puritate și liniște. Ceremonia mai înseamnă și o cameră specială pentru servirea ceaiului, dar și o grădină cu alei umede ce inspiră vizitatorul la meditație și îl pregătește spiritual pentru ritual. Japonezii folosesc ceaiul verde din care obțin faimoasa aromă de matcha.

„Nu lăsați nici măcar un bob de orez în farfurie”

- Ce obiceiuri sunt legate de luarea mesei?

- Şi să iei masa în Japonia presupune un întreg ritual, începând cu poziția la masă, dacă veți mânca tradițional, pe jos. Puteți încerca să stați în poziția „seiza”, adică în genunchi, stând cu posteriorul sprijinit în călcâie. Este incomod, pentru că picioarele vă amorțesc repede, însă japonezii apreciază când străinii încearcă, mai ales că, la bază, așa își onorau samuraii invitații pe care îi aveau. Odată ce v-ați ocupat locul la masă, aveți grijă să nu vă turnați singuri în pahar și ţineţi cont ca persoana de lângă dumneavoastră să aibă mereu paharul plin. De obicei, țin toasturi. Se spune „kampai”, apoi se bea. Nu uitați că japonezii au o aversiune față de risipă, așa că vedeți cât vă puneți în farfurie, astfel încât să nu lăsați nici măcar un bob de orez. Și, dacă mâncați cu bețișoarele, nu le înfigeți niciodată în bolul cu orez, este un obicei dedicat celor morți. Aveți grijă și cum folosiți sosul, nu îl turnați peste orez în cantitate mare pentru că se consideră că nu vă place orezul și nici nu cufundați sushi-ul în el, altfel bucătarul se va simți jignit. Iar, când nu știți ce să comandați, lasați-l pe bucătar să aleagă pentru dumneavoastră. Această decizie se numește „Omakase”, adică „alege tu pentru mine”.

- Ce alte obiceiuri mai respectate?

- Eticheta japoneză stârnește teama de a nu ajunge într-o situație stânjenitoare. De aceea, atunci când plănuiți o călătorie în Japonia, ar trebui să mai aveți în vedere câteva obiceiuri. În ceea ce privește papucii din interior, trebuie să acordați atenție spațiului în care vă aflați. Din considerente de igienă, japonezii folosesc papuci diferiți în locuri diferite: exterior, hol, baie etc. Cei pe care îi folosiți în baie, rămân acolo. Sunt și spații în care se intră doar în șosete, cum ar fi camerele din casă sau din hotel, dar și unele restaurante. Și este simplu să aflați cum este corect. Dacă la intrarea în încăpere vedeți un loc cu încălțăminte, înseamnă că trebuie să vă descălțați. Mai e și oferirea cadourilor, un obicei des întâlnit. Primirea unui dar scump înseamnă că trebuie să oferiți și voi, la rândul vostru, unul cu aproximativ aceeași valoare. Dacă sunteți voi cei care plănuiți să vă duceți în vizită într-o casă japoneză, alegeți ceva de valoare medie, poate chiar dulciuri românești. Când primiți cadoul, nu e politicos să-l desfaceți imediat, dar dacă țineți neapărat, întrebați persoana dacă vă dă permisiunea. Apoi, trebuie reținut că, întotdeauna, când oferiți sau primiți orice obiect, se face mereu cu ambele mâini, privind cealaltă persoană în ochi și zâmbind. Când ajung în Japonia, turiștii sunt șocați de absența coșurilor de gunoi pe stradă. Regula spune că trebuie să păstrați orice gunoi, cât de mic, până găsiți un coș la restaurant sau la hotel.

„Cele mai apreciate locuri pentru Sakura sunt Tokyo (Parcul Ueno și Grădinile Palatului Imperial) și Kyoto (Parcul Maruyama și Districtul Arashiyama)“

„În Bikan se află case vechi de sute de ani“

- În afară de Tokyo, ce alte oraşe aţi recomanda?

- Vreau să insist în a recomanda Kyoto, fosta capitală a Japoniei, în care contrastul dintre vechi și nou se simte foarte de puternic. Întâlnirea cu o gheișă în Gion, plimbarea pe Aleea Filosofilor, să petreceți timp la Pavilionul de Aur, explorarea celor mai vechi și importante temple, ba chiar să degustați Shojin, sunt experiențe ce fac diferența într-o vacanță, indiferent de ce tip de călător sunteți. Apoi, vreau să amintesc și de capitala străveche a Japoniei medievale, Nara, unde, dincolo de mâncarea specifică și templele tradiționale, veți întâlni căprioare prietenoase pe care le puteți hrăni, dar și Osaka este de vizitat. Un oraș ultramodern, ce păstrează o cultură tradițională unică în ceea ce privește gastronomia, dansul și moda, domenii ce obișnuiau să fie puse în valoare prin festivaluri dedicate. Completez această listă cu orașul tradițional Kurashiki, recunoscut pentru zona sa istorică, Bikan, în care se află case vechi de sute de ani, și cu Sapporo, capitala insulei Hokkaido, care a găzduit de mai multe ori Jocurile Olimpice de Iarnă și unde puteți petrece o relaxantă vacanță la schi cu familia.

„Educaţia riguroasă reprezintă un mod de viaţă“

- Ce este tradiţional şi modern în Japonia?

- Îmbinarea la fiecare pas a tradiționalului cu modernul fascinează turiștii. Japonia hipnotizează prin contrastele sale ce au devenit, de-a lungul timpului, parte din ea. Aici găsim cele mai tehnologizate orașe, precum Tokyo sau Osaka, care ne uimesc prin măreția construcțiilor, jocul amețitor de lumini ce-l întâlnim pe străzi, viteza trenurilor, ba chiar putem vorbi și despre toaletele lor desprinse din Star Trek, pe care cu greu le putem utiliza corect fără să citim înainte instrucțiunile vizuale. Deși le place să trăiască în acest Rai modern în care viteza primează, înconjurați de coloși din sticlă și oțel, la fel de mult țin la tradițiile adânc înrădăcinate în ADN-ul colectiv. Ritualul ceaiului, gastronomia locală, felul în care iau masa stând pe jos, dormitul pe tatami (saltele japoneze), băile în osenuri, politețea extremă, educația riguroasă și aprecierea demnității mai presus de orice, pot părea, pentru noi, europenii, demodate cu înțelesuri absconse. Pentru ei, reprezintă un mod de viață.